570 matches
-
mult mai înalte să n-auzim tăcerile jelind să n-auzim tăcerile murind “eu sunt aici! eu încă respir!” și mă mir când nimeni nu-mi răspunde... ... ... de-aș mai avea timp pentru o singură tăcere și-un singur cuvânt scrijelit în umbra adevărului nelegiuit... nelegiuit.. 14 aprilie 2012 Referință Bibliografică: În umbra adevărului / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 479, Anul II, 23 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎN UMBRA ADEVĂRULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357125_a_358454]
-
îi dădea mâncare, cămeșă și nădragi purtați. Povestea spune că atunci când foamea îl răzbea lua în gură țâța oii și-ntins pe spate se oprea din supt doar când era în saț de burtă. Cânta din frunză de găselniță și scrijelea ciomegele cu moacă. Avea culcuș într-un fânar și înopta în paie, acoperit cu-un țol jegos ... Sărmanul cu mintean de căpătat și-o pălărie scofâlcită avea-n picere obiele cu tălpici și-și rezema sfrijeala-n bâtă. Mâinile îi erau
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > POEȚII Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 429 din 04 martie 2012 Toate Articolele Autorului Poeții Dintre sufletele alese, ce încarcă calea vieții, Truditori făr’de odihnă pe câmpia frumuseții, Cu penelul scrijelind printre vise iluzorii, Chinuit de reci suspine, suflet candid au poeții. Privitori la ușa lumii, ei se-nvăluie-n tăcere Și dezleagă țelul sorții, prin cuvinte prinse-n rime Și-oglindește în silabe haina lumii schimbătoare, O-mbracă-n mătăsuri fine, ori
POEŢII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357867_a_359196]
-
izvoare, ca Budda cel înțelept. va poposi la țărmuri de ape, la umbra de sălcii în vale, somnul să-mi fie aproape, nimeni nu-mi steie în cale. săpați-mi la cap de mormânt o fântână c-un dulce izvor, scrijelită c-un singur cuvânt, din care să curgă lacrimi de dor. Referință Bibliografică: ce mă-nfioară / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 545, Anul II, 28 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile
CE MĂ-NFIOARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358366_a_359695]
-
ce le înșiruise cândva pe coala albă...” Amintind de Nichita în poezia “dincolo de suflx” el spune că “adunându-ne firavi,/ la izvorul necuvintelor,/ ne-ai transformat pe toți/ în trinbulinzi;/ tu, cel care/ șiruind din condei ca un -escu/ ai scrijelit simplu/ pe-al meu suflet/...Nuichita...” În “retorica omnia”, “zvârliți dincolo de fericire,/goi și neprihăniți,/ acoperiți mural cu frunze,/ celor doi singuratici/ le rămăsese difuză o întrebare:/ oare nu era de vină copacul?”. Metaforele deosebite abundă și în “variantă de
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
de ce, în condiția mea actuala, din pricina Coloanei soarelui de vis, care vine din cel de-al cincilea Soare uriaș, din soarele mișcării, eu nu mai pot zbura acum decât solstițial, roșu - vertical, lăsând în urmă mea o urmă de zenit, scrijelind cu ea pământul, ca un stâlp luminos tăind tot văzduhul. O noua construcție transcedentala, insensibila la războaiele informaționale și atomice ce vor urma, este posibilă, legitimă și obligatorie acum să o construim împreună, pentru a ordona energiile pământului după Legea
DESPRE COLOANA SOARELUI DE VIS SI CALATORIILE MELE ATEMPORALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357694_a_359023]
-
lumina. Nu are identitate, nici cea mai vagă idee despre forfota în lanul cu trudă, lacom și neiertător ca un vultur flămând. Bate la porțile oamenilor din sat și cerșește. De fiecare dată la fel, ca un ritual al nedreptății scrijelit pe o carte cu filele arse de soartă. Are priviri cameleonice, uneori tulburi, alteori limpezi, și locuiește, de câteva luni, într-o hrubă de la marginea Zăvoaiei. I se spune Nebunul cu câini. De câteva zile însă pare că nu mai
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
cine-i stăpânul în lume. Aceasta-i măicuța cu privire albastră, Ce-și ține bucătăria sub ie, Și-și poartă prucuțul pe glie Cu ceru-i deasupra fereastră. Maică ce-i face din dragoste scut , Ce viața și-o duce scrijelind doar în lut, Și știe să nalțe rugă fierbinte Să-i crească copilul sănătos și cuminte. Mâna ei vrednică toate le știe, Unde ea umblă locul sfințește Din iubire făcând liturghie În urma ei vezi totul cum crește. În viața lumească
MAMEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359483_a_360812]
-
mai vechi, păstrate asemenea florilor presate, într-o carte de versuri, iubiri stinse și prefăcute în cenușă, iubiri de-o vară, iubiri din argint și perle, iubiri ca-n filme, iubiri de roman, iubiri trăite între râs și lacrimi, iubiri scrijelite pe scoarța copacilor sau în tencuiala unui perete, iubiri tatuate, iubiri tăinuite, iubiri sortite eșecului, iubiri apuse prea devreme, iubiri garoafe roșii, iubiri romantice... Iubirea și provocările ei Iubirea se poate întâmpla în orice clipă. Nu știi cum te îndrăgostești
DĂRUIEŞTE-I GAROAFE ROŞII IUBIRII! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360307_a_361636]
-
cine-i stăpânul în lume. Aceasta-i măicuța cu privire albastră, Ce-și ține bucătăria sub ie, Și-și poartă prucuțul pe glie Cu ceru-i deasupra fereastră. Maică ce-i face din dragoste scut , Ce viața și-o duce scrijelind doar în lut, Și știe să nalțe rugă fierbinte Să-i crească copilul sănătos și cuminte. Mâna ei vrednică toate le știe, Unde ea umblă locul sfințește Din iubire făcând liturghie În urma ei vezi totul cum crește. În viața lumească
MAMEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360675_a_362004]
-
spânzură pe lemn.(Înviere). Andrei Ciurunga a înmănunchiat în sine miile de trupuri schingiuite și le-a-ndurat veninul din mustul suferinței. Din cătușe și zăvoare și-a dăltuit glasul de-aramă să-mplinească vrerile divine. Cu fiecare lacrimă de sânge a scrijelit pe inimile zdrobite Balada devenirii prin jertfă. Din pecetea îndurărilor și-a făcut trâmbiță și-n fiecare cuib de lumină a odrăslit mugure al Învierii, în care s-a preamărit Hristos Mântuitorul. Hristos a înviat prin temniți și galere/ precum
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
-Nu-ți face griji,am un plan.Ai încredere în mine? -Stii bine că am.”îi răspund.,, Bine atunci,vom pleca,pregateste-te.Vaporul pleacă peste o ora.Am găsit o cale să evadam.De mai bine de o lună am scrijelit în jurul gratiilor și putem să le desfacem -Dacă ne aud ceilalți copii? -Atunci trebuie să o facem în liniste.Totul trebuie să meargă bine.Eu mai am câteva luni până fac optisprezece ani și o să pot pleca dar nu te
KARON ,CAP 13 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360153_a_361482]
-
rog pe Dumnezeu Să-ți facă moartea mai ușoară, mamă. UNEORI În clipele pustii și reci Te-am dăltuit în trupul meu, Precum o aură de veci Pusă pe fruntea unui zeu. Te-am strâns din spații siderale, Te-am scrijelit cu mâinile în vers. Iubirea ta, nu poftele banale, E unică și azi în univers. Te port în mine ca un clopot Cu dangătul ce bate în cuvânt, Ca pe o lavă care e în clocot Ca pe-un izvor
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
M-am dus, mi-am cumpărat și, în scară, m-am pus jos și m-am drogat. Apoi, m-am ridicat în picioare și am început aproape să plâng că m-am lăsat păcălit din nou. Am luat seringa, am scrijelit cu ea betonul, am aruncat-o departe și am zis: „Gata!”. Nu pot să explic în cuvinte ce am simțit și cum am înțeles felul în care a răspuns Dumnezeu la rugăciunea mea. După aceea, nu m-am mai drogat
CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA de AUTOR NEPRECIZAT în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345145_a_346474]
-
vampir. Cum eram tot timpul pusă pe farse, în timp unei ore, am cerut voie la toaletă, m-am dus și am luat fotografia înrămată de pe perete, am sărit gardul școlii și, intrând în ateneu, am lăsat fotografia pe jos, scrijelind în praf un singur cuvânt „Plecați”. După aceea, m-am întors în clasă și, în pauză, le-am propus prietenelor mele să vizităm ateneul. Când au descoperit fotografia și mesajul, au început să țipe și au luat-o la fugă
Cum am descoperit bârlogul vampirului Racoviță sau Expunerea unui impostor cinic () [Corola-blog/BlogPost/338692_a_340021]
-
cine nu trebuia. Transformat în arhanghel al adevărului de către oamenii cărora indivizi precum el le-au hrănit monștrii gândirii magice, le-au alimentat ura printr-un pervers mecanism al promovării iubirii pentru ceea ce este amenințat de „dușman” și, ulterior, au scrijelit amenințarea în praful și ruinele rațiunii părăsite, el nu își pierde credibilitatea, din contră. Expunerea lui ca impostor și fabricant de conspirații în virtutea simplei legi a cererii și consumului reprezintă, pentru cititorii săi, doar confirmarea sa. Întocmai precum prietenele mele
Cum am descoperit bârlogul vampirului Racoviță sau Expunerea unui impostor cinic () [Corola-blog/BlogPost/338692_a_340021]
-
celuilalt tu începuse să fure note înalte mai bine acolo decât niciunde în coamele cailor sălbatici ai inimii mele am prins iubirea apoi am strigat sunteți liberi dezorientați-vă pierdeți cadența prin care m-ați aflat la marginea unui ocean scrijelind valurile să nu vă mai prind pe țărmul meu îmi adun scoicile în care am trăit câteva furtuni și-o vară nebună apoi voi porni spre ghețari să-i îmbrățișez cum îmbrățișează vântul zvonul că am fi fost doar un
DIN CEL MAI SECETOS VEAC de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340509_a_341838]
-
jos moscheea musulmană turnul acela atât de subțire ca un fir de zmeu în formă de pălărie mi se părea că aparatul meu e un aspirator de amintiri parcă ele nu mai urcau dând cu ochii de nume și inimi scrijelite pe peretele torsionat o luau în jos pe scări îsi ștergeau cu teamă un pic de praf între covoarele acelea turcești înainte de a-mi produce o mică panică în rucsacul clipelor rămase prizoniere aici aparatul meu de fotografiat nu mai
AMINTIRILE PE SCĂRI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340925_a_342254]
-
vreo trei palme peste căpățână, ascunse neascultătoarea sculă în sân, fotografiind ca un blitz superbul său piept păros ștanțat cu un tatuaj idilic ce reprezenta o femeie înrămată cu linia unei inimi înflăcărate și pe care mâna artistului tatuist* a scrijelit un nume: Gina. Sticlă Goală surprinse instantaneu pe retină reflecția imaginii blitz și-i sări dopul memoriei de familie ce-i eliberă printr-un înghițit în sec, ghearele geloziei. Gina era nevasta lui. Pam-pam ! Gândurile negre îl izbiră în piept
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
lenevesc, lăsând omenirea să își rezolve problemele singură... în fond ea și le caută cu lumânarea. Azi, încă de dimineață, am respectat sfatul online psihologilor și nu mi-am făcut patul. Domniile Lor afirmă că nu are rost să ne scrijelim singuri răni sufletești greu vindecabile, făcând lucruri care nu ne plac nici nouă și nici subconștientului, supus zilnic la grele încercări. Mă simt mult mai bine acum că am reușit să mă împac cu sinele, operație pe care v-o
MIGDALE DULCI AMARE (2) – SĂRACA FATĂ BOGATĂ (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341669_a_342998]
-
decât vreo pânză de apă?! Norocul lui că nu fusese timpul nici prea uscat, nici prea ploios, încât săpăturile sale înaintaseră bine de tot. Omul era harnic, dar împuținat de atâta muncă. Și într-o seară simți cum limba sapei scrijelea ceva, alunecând într-o parte. Se aplecă și căută cu degetele răsfirate, până când simți mișcare de oase... Mai mult, înțelese că oasele erau însoțite și de metal, din zornăitul prins de urechi, anunțându-l că, da, în sfârșit, era dezvăluit
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
luată de furtună ÎN POIANA CU NARCISE În poiana cu narcise Albe, galbene, aprinse Regăsesc neîmplinite Visele încremenite În poienile tăcute Cu speranțe renăscute Am legat în manuscrise Gândurile interzise În poiana fără nume Scriu catrene fără glume Și le scrijelesc pe garduri În țara ce vinde farduri Sub cerul cu stele mute Marile puteri oculte Vor Muza să ne-o ucidă Pentru scumpa ei hlamidă Muza care-a fost proscrisă Arată ca o narcisă Un simbol de frumusețe Într-un
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
întreagă de lectură Mi-am luat o prăjitură Krantz și un cappuccino și m-am așezat confortabil pe scaun. Mi-am deschis una dintre cele mai frumoase cărți ale Annei Gavalda și am petrecut o oră întreagă în mireasma cuvintelor scrijelite pe hârtie și a alunelor caramelizate de pe prăjitura mea. În acest timp, am tras și cu ochiul la oamenii care tot intrau în cofetărie. Îndrăgostiți care-și împărtășeau dulcegării, domni în vârstă ce cumpărau ceva dulce pentru doamnele lor, dar
O carte, o după-amiază cu soare și o prăjitură de la Blanca [Corola-blog/BlogPost/100479_a_101771]
-
târziu în noapte. Era miercuri dimineață - ora 01.00. După ce am stat câteva ore bune și am citit știri din diverse surse - până și cei de la Times New Roman au lăsat glumele deoparte în acea marțe neagră, am decis să scrijelesc și eu căteva gânduri cu cerneala digitală a tastaturii. Protestele erau în toi. Peste 5000 de oameni în capitală scandau ” Noaptea ca hoții” , ”Rușine să vă fie” sau ”Nu scăpați!”! Era o atmosferă tensionată. Locuiesc în București, dar nu am
Nimic nu mai era. Doar liniște. Sunt liberi! [Corola-blog/BlogPost/100801_a_102093]
-
Strofe > Simpatie > NUMELE MORȚII, ANA Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1668 din 26 iulie 2015 Toate Articolele Autorului nici nu știu dacă m-a iubit mi-a spus doar că nimic nu mai contează și că singurătatea o scrijelește pe suflet apoi a plecat... mi-aș fi dorit înainte să-i strig numele să vorbesc cu Dumnezeu și poate împreună să împletim lumina în șuvițe subțiri să pot intra în întuneric ca într-un templu apoi să revin pe
NUMELE MORŢII, ANA de TEODOR DUME în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343977_a_345306]