560 matches
-
brut la absorbirea lui în ficțiune, în termenii înscriși de G. Călinescu pe coperta dosarului: de la „documentația materială” la „personajele imaginare”. Cercetarea va fi reluată în cartea G. Călinescu sau „Seriozitatea glumei estetice” (1996), unde sunt reunite, pe lângă studiul despre Scrinul negru, evocări ale profesorului și directorului de institut, precum și câteva sinteze monografice despre opera lui de romancier, critic și istoric literar și despre călătoriile în Grecia, Franța și Italia. Expozeurile despre aceste călătorii, grupate în ultima secțiune a cărții, se
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
Ediții: Mihail Sebastian, Întâlniri cu teatrul, introd. edit., București, 1969, Eseuri. Cronici. Memorial, pref. edit., București, 1972, Opere, I, pref. edit., București, 1994, Jurnal de epocă, introd. edit., București, 2002; Ion Călugăru, Paradisul statistic, pref. edit., București, 1971; G. Călinescu, Scrinul negru și Dosarul „Scrinului negru”, I-II, introd. edit., București, 1977. Traduceri: Jean-Pierre Richard, Poezie și profunzime, pref. Mircea Martin, București, 1974; Alexandre Dumas, Fiul condamnatului, postfața trad., București, 1994, Horoscopul, postfața trad., București, 1994; N. I. Herescu, Agonie fără moarte
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
cu teatrul, introd. edit., București, 1969, Eseuri. Cronici. Memorial, pref. edit., București, 1972, Opere, I, pref. edit., București, 1994, Jurnal de epocă, introd. edit., București, 2002; Ion Călugăru, Paradisul statistic, pref. edit., București, 1971; G. Călinescu, Scrinul negru și Dosarul „Scrinului negru”, I-II, introd. edit., București, 1977. Traduceri: Jean-Pierre Richard, Poezie și profunzime, pref. Mircea Martin, București, 1974; Alexandre Dumas, Fiul condamnatului, postfața trad., București, 1994, Horoscopul, postfața trad., București, 1994; N. I. Herescu, Agonie fără moarte, I-II, postfață Nicolae
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
Zoe Mihalcea Vrânceanu și că este și ea liceană, dar cu studiile întrerupte. Decide să învețe împreună. Prima vizită a Anei îi prilejuiește romancierei o descriere de ambianță vrednică de o pictură balzaciană călinescianizată. Locuința din pod a Hangerlioaicei, în Scrinul negru, nu e mai bizară decât cea a familiei Mihalcea Vrânceanu. Proprietari de zeci de imobile rentabile, nu numai din București, părinții Zoei locuiesc într-o casă ciudată, o clădire asimetrică, întunecoasă, pe ale cărei scări și culoare ar fi
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
Dromichet. Semnul nemuririi, București, 1988; Eminescu. Limbajul simbolic, București, 1989; Cărbune și diamant, București, 1990; Istoria literaturii române. Note de curs , I-IV, București, 1990-1992; Apocalips, București, 1991; Naturi catilinare, București, 1997; Venirea Androginului, București, 1998; Casa rândunelelor, București, 1998; Scrinul amintirilor, București, 1998; Ondina, București, 1998. Antologii, ediții: Din presa literară românească a secolului XIX, pref. Romul Munteanu, București, 1967 (în colaborare cu Georgeta Rădulescu-Dulgheru); Samson Bodnărescu, Scrieri, pref. edit., București, 1968 (în colaborare cu Paul Lăzărescu); Camil Petrescu, Teze
PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
pentru că așa a vrut, iar Sir Clifford - pentru că era stăpînul acelor meleaguri. Balena lui Sir Clifford a fost reconstituită în toate articulațiile ei, astfel încît poți să-i deschizi și să-i închizi toate cavitățile osoase, ca pe sertarele unui scrin uriaș, să-i desfășori coastele ca pe un evantai gigantic și să te legeni toată ziua pe falca ei inferioară. La unele din trapele și obloanele sale vor fi puse lacăte, iar un ghid înzestrat cu o legătură de chei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trecând de la problema istoriei literare la aceea a inserării fantasticului în Demonii lui Dostoievski, de la considerațiile asupra sonetelor lui Mihai Codreanu la echivalarea romanului polițist cu „forma parodică a literaturii” sau la discuția despre caracterul de „roman al literaturii” al Scrinului negru de G. Călinescu. B. a produs numeroase lucrări de beletristică, cel mai reprezentativ fiind volumul de texte fantastice și SF Lumea lui Als-Ob (1981). De altfel, autorul s-a preocupat cu consecvență de genul science-fiction, semnând de-a lungul
BUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
Trebuie să despachetăm sau putem să lăsăm totul În geamantane? am Întrebat. ― Mai bine am despacheta și ne-am pune geamantanele În dulap, răspunse Milton. Să avem mai mult loc pe-aici. Mi-am pus tricourile ordonat În sertarele de la scrin, ciorapii și chiloții de asemenea, și mi-am atârnat pantalonii pe umerașe. Mi-am dus trusa de toaletă În baie și am pus-o pe poliță. Îmi adusesem luciu de buze și parfum. Nu eram sigură dacă ieșiseră din uz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îmbrățișat și am plâns. După ce au plecat, mi-am scos geamantanul din dulap. Apoi, uitându-mă la florile turcoaz, l-am schimbat cu geamantanul tatălui meu, un Samsonite gri. Fustele și tricoul Fair Isle le-am lăsat În sertarele de la scrin. Mi-am Împachetat numai hainele Închise la culoare, o bluză albastră, cu gâtul drept, cămășile Lacoste și reiații. Am abandonat și sutienul. Deocamdată mi-am păstrat șosetele și ciorapii și mi-am luat trusa de toaletă cu totul. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oară Toți dușmanii or să piară, Din hotară în hotară - Îndrăgi-i-ar ciorile Și spînzurătorile! {EminescuOpI 184} S-A DUS AMORUL... S-a dus amorul, un amic Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin, Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de izvor, Atât senin de stele, Și un atât de trist amor Am îngropat în ele! Din ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vreme rea. Ăsta o să ardă toată noaptea. — O să rămână cărbuni, ca să faci focu’ dimineață. — Așa e, fu Bill de acord. Purtau o discuție foarte elevată. — Hai să mai bem una, spuse Nick. Cred că mai e o sticlă deschisă-n scrin. Îngenunche În fața scrinului și scoase o sticlă pătrățoasă. — E scotch, spuse. Mă duc să mai aduc niște apă, se oferi Nick. Se duse din nou În bucătărie. Umplu urciorul cu apa limpede și rece de izvor din hârdăul de lângă masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o să ardă toată noaptea. — O să rămână cărbuni, ca să faci focu’ dimineață. — Așa e, fu Bill de acord. Purtau o discuție foarte elevată. — Hai să mai bem una, spuse Nick. Cred că mai e o sticlă deschisă-n scrin. Îngenunche În fața scrinului și scoase o sticlă pătrățoasă. — E scotch, spuse. Mă duc să mai aduc niște apă, se oferi Nick. Se duse din nou În bucătărie. Umplu urciorul cu apa limpede și rece de izvor din hârdăul de lângă masă. Întorcându-se, trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care îl are în mână, mă sărută fără să-și dea seama dacă e cineva de față, și întreg sufletul ei e la suprafață, mică provincială, după moda veche, naivă și fermecătoare, ca un obiect vechi păstrat bine în fundul unui scrin). Se entuziasmează pentru oamenii nefericiți, cu un zbucium sufletesc în ei. Dar, până la urmă, constată că se entuziasmase prea iute, căci rar se găsesc nefericiri veritabile, fără o mare doză de trișare în ele. Da altfel, oricum s-ar fi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vreun semn cât de mic, tocmai când pericolul părea că trecuse. Ce trebuia să facă? Ce ar fi făcut tatăl său în acea împrejurare critică? El, bătrânul soldat, nu și-ar fi pierdut sângele rece și... Sigur! Trebuia să ia scrinurile cu bani și bijuteriile! Dar cum să reușească, în atât de puțin timp, să culeagă toate obiectele acelea? Și toate operele de artă din villa? Cum să le salveze de furia distrugătoare a barbarilor? Văzându-i pe oaspeți cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Peste trei ceasuri o văd, tânără, înaltă. Plecăm la Văratic. Dimineață am așteptat-o în cerdacul ei să se îmbrace. Știam că e în dosul storului dat în jos, la un metru de mine. Zgomote, la răstimpuri, produse de saltarele scrinului, de ușa garderobei, anunțau etapele toaletei. O vedeam, prin auz, îmbrăcîndu-se. A apărut peste un sfert de oră. - Ah, ce leneșă sunt! Aștepți de mult? - Da... Nu, de câteva minute. Venită de-a dreptul din odaia de culcare și cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Ori, dacă în vibrațiile de aer și de eter din odaie stăruiau poate încă ecoul glasului ei și imaginea figurii ei râzătoare, simțurile mele obtuze nu le puteau culege și trimite sufletului. Am tras unul după altul două saltare ale scrinului, în care nu mai era nimic decât tristețea mocnită a saltarelor goale, apoi pe al treilea, din care s-a răspândit, ca o adiere din trecut, același parfum al ei, și apoi pe cel din urmă, unde am găsit un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei, lângă pana pitpalacului și lângă acul de siguranță cu care mi-a prins pelerina în munții Văraticului. Atâta rămăsese de la ea - și florile presate, rest mort din strălucirile verii, dispărută odată cu ea. Și în odaie, patul pe care dormise, scrinul unde-și ținuse pânzele subțiri și oglinda care-i reflectase capul, și pieptul, și brațele, și zâmbetul din dimineața de altădată. Când am ieșit în cerdac, prin draperiile grele de pe deal s-a furișat o rază, răspândind peste plai un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de ceai și putem sta frumos de vorbă până se trezește ea. Ne-a condus în sufragerie - o cameră rece, mai degrabă depresivă, cu chilimuri soioase pe pereți. Erau una sau două piese frumoase de mobilă clasică, printre care un scrin drăguț, dar toate celelalte păreau să fi fost second-hand-uri de la birouri ce se redecorează. Doamna Taylor s-a repezit brusc spre fiica ei și a tras-o, mai degrabă cu ostilitate, de talie. — Cureaua e nouă? a întrebat ea. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
camera ei și a surorii sale, răsfoia (dulce lene a după-amiezilor de iarnă în odăi încălzite de sobe străvechi, lipite cu lut), colecții desperecheate de reviste românești, apărute înainte de război, pe care tatăl ei le păstra în unul din sertarele scrinului aflat în aceeași cameră. Visa și se întreba cu privire la gustul acelei lumi ce i se părea naivă deși fusese confruntată cu un război mondial - primul război - din care abia ieșise, după cum dovedeau datele de apariție de pe reviste. „Anul trecut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bărbați în mărime naturală care purtau armamentul de gladiatori. Figurile acelea războinice, teribile în agresivitatea lor imobilă, dădeau încăperii un aer lugubru. Manteus îi făcu semn soldatului să iasă. Când rămase singur cu Valerius, oftă și se așeză pe un scrin aflat lângă masa de lemn. Arătă spre statui. — Sunt cei mai buni gladiatori pe care i-am avut. Acelea sunt armele lor. Vezi coiful de bronz care acoperă în întregime capul celui dintâi? Eu însumi am pus să fie făurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai înalt cu un cap decât el. — Hai, sprijină-te de mine. Văd că guta continuă să te chinuiască. Încruntat, Manteus se trase în lături și intră în sală înaintea lui Proculus, clătinându-se pe picioarele umflate. Se așeză pe scrinul pe care stătea de obicei, lângă masa unde sclavii așezaseră deja farfuriile cu mâncarea pentru prânz. După cum vezi, Proculus, mănânc sănătos, spuse Manteus iritat, arătând spre cerealele și legumele fierte din fața lui. Proculus nu-i răspunse. Trecu încet prin fața statuilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împărați. Gândește-te la Caesar, la Caligula, Nero, Galba, Otho... Destinul fiecărui despot e pătat de sânge. În ce te privește... Fericirea locului ăstuia e fragilă, Manteus, după cum fragilă e și fericirea lui Vitellius. Manteus se așeză mai bine pe scrin. — Poți să-mi spui ce vezi în viitor? întrebă, privindu-l temător pe maestru. Dacă Vitellius cade, ai face bine să-ți atragi bunăvoința altor oameni. Te referi la Vespasianus? Sau, poate, la cineva care se află nu foarte departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zgârie-centrul pământului, o sută de etaje sub pământ E aproape sigur că newyorkezii nu-tocmai-mondeni și-au găsit adăpost în canalele colectoare și în tunelul metroului. Ei și-au găsit Ei și-au găsit mici ogeacuri acolo jos, cu paturi și scrinuri Banii i-au împins în jos... În jurul meu doar penurie de femei, mutre bărbătești, capete tunse, halci înfășurate în piei ca niște scafandri autonomi, arătări ca niște Adami bărboși, musculoși și asudați. Singurul lucru de care aveai nevoie în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rafturi de casete video de o parte și de alta. Am clipit când am intrat în cameră. Nu m-am putut abține. Patul era înconjurat de perdele roz de mătase agățate ca un fel de baldachin de tavan, ca și scrinul. Falduri și valuri întregi din același material urmăreau conturul mobilei, revărsându-se pe carpeta crem. Peretele din dreapta nu era altceva decât un șifonier din fildeș pictat cu trandafiri, cu mulțumiri pentru Suki. Făcuse camera pentru sora ei? Era precum visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o soprană se se oțărau unul la altul și cu o orchestră zgomotoasă pe fundal. Mal avu impresia că-l aude pe Minear țipând, dar muzica era dată la maximum. Mal muncea. În birou - masa de lucru, fișetele și un scrin cu sertare - se găseau o groază de scenarii de film, copii la indigo ale corespondenței politice a lui Minear, corespondența primită, diverse rapoarte și un revolver calibrul 32 cu încărcătorul gol și țeava afumată. Dormitorul era decorat în culori pastelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]