95,542 matches
-
Marius Chivu În ultimii ani, Cornel Mihai Ungureanu a publicat atât în presa scrisă (Dilema, 22, Vatra, Ramuri), cât și în revistele electronice: Norii, Respiro, LiterNet. A fost selectat cu proză în antologiiile on-line Noesis (vol. IV, 2001), LiterNet (vol, II, 2002) și Respiro (Dacia, 2003). După debutul pe suport electronic cu Treptele din fața
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
au deseori reverii, numai că prea des (date fiind convențiile acestui tip de narațiune) și acestea destul de șterse. Iar prin straniul arhaic, în genul lui Eliade, de pildă, Cornel Mihai Ungureanu încearcă să mai salveze acest roman nu tocmai rău scris, dar cam anemic. Puțin mai mult curaj în această direcție n-ar fi stricat. Numai că și aici (revelarea sacrului în profan) autorul e mult prea prudent și, prin asta, neconvingător. Finalul cu dispariția angelică a cuplului Ana-Al și
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
în basmul cu pricina) au însemnătate într-o poveste, ci modul de a spune. Și aceasta justifica într-adevăr gestul lui de pionierat, la sfîrșit de secol al XVII-lea, de a așterne pe hîrtie, de a da o formă scrisă și cultă poveștilor istorisite de către doici și babe, îmbunătățind și înfrumusețînd povestea cam “seacă și simplă” cu ceva “agremente” și “ornamente”, îmbrăcînd “morala lăudabilă” într-o “povestire jucăușă, poznașă” (Charles Perrault, Histoires ou Contes du temps passé avec des moralités
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
cu ceva “agremente” și “ornamente”, îmbrăcînd “morala lăudabilă” într-o “povestire jucăușă, poznașă” (Charles Perrault, Histoires ou Contes du temps passé avec des moralités, Claude Barbin, Paris, 1697). Această operă de pionierat de a transforma povestea orală, populară, într-una scrisă, cultă sau “de autor”, după expresia franceză, Perrault a înfăptuit-o alături de povestitoare celebre ale epocii - Dna d’Aulnoy, Dra Lhéritier, Dra de la Force, Dna de Murat și altele, care i-au dat, în funcție de stilul, gustul și fantasmele lor, dar
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
într-un climat sumbru, de complot și crimă, într-un cuib de feministe extremiste (căpcăune la figurat), ceea ce îl împinge la o căutare îndelungată a unui adevărat acasă. Iată, așadar, că poveștile Mamei Gîsca scrise de Charles Perrault sînt mereu scrise și rescrise, după cum cerea academicianul de odinioară, în noi maniere, tot mai marcate de fantasme, de constelații psihice și mituri personale, de ingenioase jocuri intertextuale, de ecouri, aluzii și reminiscențe, de refrene obsedante.
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
conjugată cu o cultură asimilată, ci rezultate ale unor comenzi, opționale, desigur, dar care impun ele data acțiunii scripturale. E drept, majoritatea scriitorilor este chiar ea departe de proiectul amintit, dar asta nu se întîmplă din vina, așa-zicînd, indivizilor. Opera scrisă a unui profesor universitar se deosebește foarte mult, astăzi, de opera scriitorului (romantic, dar nu numai). Ea constituie mai degrabă rezultatul unei inițieri de breaslă decît un travaliu creativ personal. Așa cum, de pildă, minerii din Banska Stiavnica, oraș minier slovac
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
pe un podium la o oarecare distanță pentru a intra în elita corporației din care practic fac parte, tînărul profesor scrie și susține o teză de doctorat în conformitate cu un set de constrîngeri care trebuie să fie respectate de discursurile sale scris și oral, pentru a accede la stratul superior al geosferei frecventate. În fine, profesorul universitar este de cele mai multe ori un autor doar formal pentru că nu-l interesează deloc audiența textelor publicate - poate doar una limitată la un mai mult sau
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
cititor ne întreba de ce nu se face o selecție atunci cînd, la televiziune, sînt chemați să modereze emisiuni persoane agramate și aculturale. Răsfoind zilele trecute programe t.v. editate de cotidiane, Cronicarul a descoperit (fără surprindere) că redactorii din presa scrisă nu sînt neapărat mai citiți decît cei din mass-media. Cînd indică, de pildă, actorii și (doar uneori) pe regizorul filmelor de pe micul ecran, uită (de fapt ignoră faptul) că la baza unor filme stau romane celebre cum ar fi Adio
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
un exces de justificare, cu scopul de a înlesni recepția unui iconoclasm mai profund... Reflex ușor de înțeles, un autor care lezează narcisic având nevoie, la rându-i, de „garanții” pentru poziția sa distinctă și expusă. Din fericire, cartea, excelent scrisă și argumentată, nu necesită așa ceva. Guy Debord, Societatea spectacolului. Comentarii la societatea spectacolului, traducere și note de Ciprian Mihali și Radu Stoenescu, EST -Samuel Tastet Editeur, București, 2001. Valentin Protopopescu, Cioran în oglindă. Încercare de psihanaliză, Editura Trei, București, 2003
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
tîrziu, în Epoca de aur, anchetele de teren s-au transformat într-o activitate la limita clandestinității). Cei mai mulți monografiști - nume generic dat participanților la campaniile gustiene, al căror scop era realizarea de monografii ale satelor vizitate - nu au lăsat urme scrise ale experienței lor. Era o experiență tinerească ce a atras pe mulți dintre studenții de la Litere și Filozofie (la Drăguș au participat în jur de 90): sociologia era materie obligatorie pentru aceștia, așa că la un moment dat fiecare făcea cunoștință
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
istoriei orale depun mărturie în numele unor comunități, arii sociale sau etnice marginalizate, care din motive diferite nu și-au putut conserva în scris memoria: lăsînd la o parte cazul popoarelor colonizate, cu populație majoritar analfabetă și fără acces la cultura scrisă, la fel s-a întîmplat, în plin secol XX, cu intelectualii, nobilimea, burghezia și moșierimea românească aneantizate de comunism, și abia după 1990 poveștile lor au început să fie cunoscute. Într-o astfel de tradiție recuperatorie se-nscrie și cartea de
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
memorialistică în confesiunea la persoana I a naratorului numit chiar Miron Bergmann, trebuie să spun că volumul m-a interesat nu în primul rînd pentru virtuțile lui beletristice, ci prin raportare la tot ce știu despre epocă: din documente, mărturii scrise, alte opere literare cu aceeași temă și mai ales din istoria orală, de la prieteni scriitori ceva mai în vîrstă. într-un prolog scris "după 50 de ani", autorul își definește manuscrisul ca un fel de "auto-vivisecție" și exorcism, o "mărturie
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
rînd pentru virtuțile lui beletristice, ci prin raportare la tot ce știu despre epocă: din documente, mărturii scrise, alte opere literare cu aceeași temă și mai ales din istoria orală, de la prieteni scriitori ceva mai în vîrstă. într-un prolog scris "după 50 de ani", autorul își definește manuscrisul ca un fel de "auto-vivisecție" și exorcism, o "mărturie împotriva lui însuși și dovadă că a fost prima victimă a crimelor pe care le denunță", că s-a făcut în aceste pagini
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
de proză scurtă, toate acestea au făcut ca în discuțiile despre literatura scrisă în comunism față cu piața literară liberă proza scurtă să fie dacă nu total ignorată oricum nu dezbătută în discuții exclusive asupra genului. Cred că proza scurtă scrisă atunci nu este afectată, precum romanul, de schimbarea de paradigmă culturală. Cel puțin nu într-o măsură prea mare. Și acest avantaj se datorează în primul rând caracteristicilor genului. Cum lapidar formula undeva Nicolae Manolescu, nuvela e anecdotică, romanul e
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
se numească Pătrat negru pe fond negru, "sugerând atmosfera întunecată în care poezia devenea chiar refugiul speranței" și câteva rânduri, datate în final: "Scrii și tu cărți. Un cabotin de tip special. Te expui numai singurătății. Mori sărutând o pagină scrisă"... (25 iunie 1985).
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
fiind considerat în prezent unul dintre maeștrii români ai genului. Necuratul din Conga nu face excepție de la regulă. Pe lângă referințele la romane și filme polițiste din cărțile mai vechi, autorul mai adaugă aici una: rubricile de fapt divers din presa scrisă și din emisiunile de știri ale televiziunii. Localitatea Colga este o combinație de Twin Peaks și România eternă, un loc al misterelor, al legendelor urbane terifiante, niciodată elucidate, populat cu politicieni veroși, baroni locali, lideri de partid demagogi, care nu
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
priviri pătrunzătoare, premiul din liceu la greaca veche, obiecte, lumini care pică tranșant sau pieziș în cele mai absconse unghiuri. Între deschiderile sporadice și repetitive de uși ale fiului împopoțonat mereu cu un alt animal sau pasăre exotice și paginile scrise ale operei este lumea personajului-autor și a personajelor născute de el. Toată povestea asta de pe micul ecran degajă un aer de normalitate. Din toate punctele de vedere. Lucru pe care l-am simțit din nou la Teatrul Act. De data
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
care sînt adepți ai "profesionalismului": poeți "cu capul în nori", alții cu "picioarele pe pămînt". Harrum, cartea ratării, (Ed. Vinea, 2001) prevestește încă din subtitlu un tratat de mistică în versuri. Ratarea pe pămînt poate fi împlinirea dincolo, cartea imperfectă scrisă aici se închide în momentul în care, dincolo, se va fi deschis cartea perfectă a vieții de dincolo. Harrum este volumul unui poet matur - ce-i drept - care si-a construit obsesiv propria lume poetică: aceleași imagini, personaje, obiecte, ca
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
stagiu post-doctoral la Harvard. Vocația de editor Cititorul unei cărți nu se gîndește la munca anonimă a celor care au făcut posibilă apariția ei. Se gîndește, normal, la autor, cu sentimente care merg de la admirație la iubirea recunoscătoare (ar merita scris odată despre acest fel special de iubire pentru un scriitor, adesea mort de mult, ca pentru un cunoscut viu), sau de la enervare la plictiseală. La traducător, în cazul unei cărți scrise inițial în altă limbă, nu se gîndesc nici recenzenții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
mai puțin decît o menajeră și e revoltat. Cronicarul ține să amintească faptul că la noi un traducător e plătit oficial cu maximum 2 euro/pagină iar redactarea unui volum de 300 de pagini, uneori infernală cînd cartea e prost scrisă sau tradusă, dacă ajunge la 100 de euro. în plus, cei mai mulți patroni au personal insuficient, un volum mare de muncă și editorul e obligat să facă singur munca unei întregi echipe: triază manuscrise, redactează, discută cu autorii, face rost de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
cărui bibliotecă s-a păstrat până la acea dată" (v. Dimitrie Postămaș, Philobiblon mureșean, Târgu-Mureș, 2003, p. 45). Din cele 200 de pagini ale manualului ciparian de Poetică, aproape trei sferturi cuprind exemplificări docte, citate în original din literatura universală, mărturie scrisă a poliglotului Cipariu. Ultimele 40 de pagini aduc și exemple din lirica populară românească, dar și din poeți români ca Dosoftei, Teodor Corbea și pașoptiștii prezenți în Epigonii, D. Bolitineanu, Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Mureșanu și Alecsandri. Lui Eminescu i-a
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
A confirmat sau a infirmat el, ca scriitor, toate speranțele puse în scrisul său de veteranii condeiului? Pentru a afla răspunsurile la aceste întrebări, autorul în cauză are o singură cale: să publice, în aceeași carte, eșantioane semnificative din textele scrise și, eventual, publicate, de la începutul carierei pînă astăzi. Exact o astfel de carte este Scrieri de plăcere (titlu oarecum inadecvat, mai toate textele volumului fiind scrise pentru a fi publicate - au și apărut în diverse reviste -, nu de dragul purei plăceri
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
raită prin diverse domenii (roman mozaic, roman fals polițist, roman erotic, roman eseu), am părăsit parțial romanul și am încercat să mă apropii de conștiința critică și responsabilă pentru și în numele celorlalți care nu aveau dreptul și accesul la cuvîntul scris public - dreptul de a striga în gura mare - și care pentru mine a reprezentat eseul, publicistica (polemica), politica exercitată prin mijloacele specifice unui scriitor. S.G.: Mai corect... De ce ați spus că sînteți și ați fost nebun? B.N.: Cum să nu
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
numai în planul moral, dar și în cel al realizării estetice și se lasă citit în aerul de obiectivitate - în sine frumoasă și infinit sugestivă - al paginii lovinesciene, în Ťmersulť ei liniștit, netulburat, potrivit unui simț intern al legitimității celor scrise. Deoarece interesul extraliterar, meschin, fie și drapat cu toga detașării, impietează asupra "realizării estetice", conturbă "simțul intern" al celor scrise, le delegitimează, dovedind că biografia defectuoasă se deversează inevitabil în operă. Cuvîntul acesteia e trădat odată cu canonul etic de care
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
sine frumoasă și infinit sugestivă - al paginii lovinesciene, în Ťmersulť ei liniștit, netulburat, potrivit unui simț intern al legitimității celor scrise. Deoarece interesul extraliterar, meschin, fie și drapat cu toga detașării, impietează asupra "realizării estetice", conturbă "simțul intern" al celor scrise, le delegitimează, dovedind că biografia defectuoasă se deversează inevitabil în operă. Cuvîntul acesteia e trădat odată cu canonul etic de care nu poate fi realmente dezlipit, ceea ce recursul la E. Lovinescu confirmă cu prisosință.
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]