88,469 matches
-
și merele de aur, ș.a.m.d., fiecare tip de zmeu își are povestea și eroul său. Iar poveștile ne trec prin temele și topos-urile literaturii române clasice: de la basme cunoscute, la moșii hîtri ai lui Ion Creangă sau scrisorile lui Eminescu (într-o zurbă în versuri), la Florica din codru din basmul lui Slavici (colorat cu triluri tiroleze, coruri de haiduci și cîntece de păsări și animale) sau chiar la Caragiale și Ion Barbu. Deși se joacă în permanență
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
reușite și să ni le arătați. Nu vă lipsește inteligența și nici gustul pentru lucrul binișor făcut din prima, dar vă rămâne de muncit, la rece, cu detașare, la eliminarea balastului. Luând cele mai bune două versuri din a dvs. Scrisoare din nori, anume: "mă adăp din sete/ mă hrănesc cu foame", ideea a fost de-a lungul vremii sub condeiul mai multora. Iar găselnițe de tipul "în sertarul gâtlejului meu umed" "suflet în umbra rimelului" sau "în singurătatea nărilor tale
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14184_a_15509]
-
1996 și 2000 (iar mai înainte nici atât) șansa unei mediatizări ";naturale" (adică decurgând dintr-o funcție importantă în stat), el a apelat la nenumărate subterfugii pentru a-și asigura vizibilitatea. Mania replicilor pe orice temă și în orice împrejurare, tehnica scrisorilor adresate cui vrei și cui nu vrei — care-l făcuseră, într-o vreme, de râsul curcilor — au dat finalmente roade. O dată înscăunat în Palatul Victoria, Năstase n-a avut decât să tureze la maxim mecanismul pe care se cocoțase în
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
să creadă. Mama i-a spus: "- Da, nu se poate, tu ești bătrîn, ea-i prea tînără, trebuie să-și termine studiile". El i-a răspuns: "- N-are importanță. Tu spune-i doar atît." La scurt timp, am primit o scrisoare de la el. Am citit-o, i-am citit-o și prietenei mele... D.T.: - Ne citiți și nouă pasaje? M.P.I.: - Da... Și nu știam ce să-i răspund... și nu i-am răspuns o lună de zile, pînă cînd i-am
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
o privesc, retrăiesc parcă acele scene... cînd venea la București. Eu eram lîngă el, așa, ca lîngă un munte... Tot ce gîndea, tot ce-mi spunea era cu totul altfel, decît gîndea și spunea lumea cealaltă. Am dreptate, pentru că și scrisorile lui erau, nu știu cum, altfel... D.T.: - Vreți să ne citiți măcar un fragment dintr-o asemenea scrisoare, iată, din aceasta, datată 6 noiembrie 1930. M.P.I.: - Aceasta e prima... "Dacă ești hotărîtă să faci numai un pas mai mult spre mine, să
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
lîngă un munte... Tot ce gîndea, tot ce-mi spunea era cu totul altfel, decît gîndea și spunea lumea cealaltă. Am dreptate, pentru că și scrisorile lui erau, nu știu cum, altfel... D.T.: - Vreți să ne citiți măcar un fragment dintr-o asemenea scrisoare, iată, din aceasta, datată 6 noiembrie 1930. M.P.I.: - Aceasta e prima... "Dacă ești hotărîtă să faci numai un pas mai mult spre mine, să știi că, așa cum nu sînt acasă în toate zilele pentru multele mele neamuri, tot așa nu
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
să fiu privit în față nici de proprii mei ochi... Nu e ușor de trăit cu mine. Dar, cel ce e în stare s-o facă, trăiește toate ritmurile vieții. Spune-mi dacă o atare perspectivă nu te înspăimîntă?" (Din scrisoarea adresată Margaretei Izescu, 6 nov. 1930, n.r.). D.T.: - Și ați fost în stare s-o faceți? M.P.I.: - Da... și, într-adevăr, am trăit toate ritmurile vieții. D.T.: - Aceasta e scrisoarea la care n-ați răspuns o lună? M.P.I.: - Da... și
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
Spune-mi dacă o atare perspectivă nu te înspăimîntă?" (Din scrisoarea adresată Margaretei Izescu, 6 nov. 1930, n.r.). D.T.: - Și ați fost în stare s-o faceți? M.P.I.: - Da... și, într-adevăr, am trăit toate ritmurile vieții. D.T.: - Aceasta e scrisoarea la care n-ați răspuns o lună? M.P.I.: - Da... și era îngrijorat. Mult mai tîrziu am aflat. Îi scrisese unui prieten: "După ce a citit scrisoarea, Marga a reflectat timp de-o lună, și nu mi-a răspuns. Am crezut-o
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
o faceți? M.P.I.: - Da... și, într-adevăr, am trăit toate ritmurile vieții. D.T.: - Aceasta e scrisoarea la care n-ați răspuns o lună? M.P.I.: - Da... și era îngrijorat. Mult mai tîrziu am aflat. Îi scrisese unui prieten: "După ce a citit scrisoarea, Marga a reflectat timp de-o lună, și nu mi-a răspuns. Am crezut-o pierdută pentru mine. Dar, nu... De Crăciun, venind să-și petreacă vacanța la Brăila, am devenit prieteni-amanți, din prima zi. M-am căsătorit cu ea
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
succedîndu-se ca-ntr-un rafinat meci de ping-pong, sărind peste ani și generații. Cartea lui Livius Ciocârlie e, în parte un roman de familie, o întoarcere la origini și o declarație de devotament pentru umanitatea trecută din Burgtheater-ul provincial. E scrisoarea testamentară a tatălui autorului autentică, în aceeași măsură în care se presupune că sînt articolele din Străjoțul Mehadiei ori scurtele mesaje de cărți poștale? E scris fragmentul din jurnalul doamnei T. chiar de soția autorului? Tind să cred că nu
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
Panait Istrati. Aici, antrenarea străinilor, cu conștiința valorii constatării și a intervenirii directe în ambianța istoriei literare și a relațiilor interliteraturi, o consider de mare interes, științific dar și uman, totodată. Important este limbajul folosit de Panait Istrati într-o scrisoare adresată lui Romain Rolland, la apariția povestirii Nicolae Țiganu în "L'Humanité": "Eu am vrut în toate actele mele perfecțiunea cât mai mult posibilă, totul sau nimic! " și, în continuarea ideii de perfecțiune, accentuată câteva rânduri mai jos: "În limba
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
minte. Să fie emisiile de venin o formă de sterilitate, ca la conjudețeanul Dan Petrescu? De la o vreme, Iașii lui Maiorescu produc sepii critice.* În albastru bate și pagina 5 din TIMPUL ieșean, în care dl Dan Petrescu își publică scrisoarea cu numărul doi către Liviu, prilej de a mai bălăcări nițel România literară, dar și pe Dan C. Mihăilescu ("pe cale de înverzire") ori pe N. Florescu ("acesta de un verde crud indubitabil"), iar dintre morți pe Z. Stancu. Dar cine
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
N. Florescu ("acesta de un verde crud indubitabil"), iar dintre morți pe Z. Stancu. Dar cine scapă de sepia cu pricina? Cronicarul citește cu stupoare emisiile albăstrii și se întreabă cu candoare: oare de ce nu scrie dl Dan Petrescu literatură? Scrisorile d-sale au un aer fictiv absolut convingător.* În OBSERVATOR CULTURAL nr. 155, lugubrele considerații ale dlui D. P. sînt citate in extenso. Am remarcat și altă dată predilecția revistei cu pricina pentru atacuri oblice la adresa României literare. Să trecem
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
din iulie 1943 ca sa simti adevărata valoare a tuturor celor care le preced. E. Lovinescu devenise conștient, el însuși, de aceasta .viziune nouă. asupra oamenilor și întâmplărilor pe care i-o dădea apropierea morții. D-na Gabriela Omăt reproduce o scrisoare către Ț. Arghezi din primăvară lui 1943. Este unul din lucrurile cele mai tulburătoare ieșite din până criticului. După ce remarcă faptul că o viață întreagă a răspuns afecțiunii contemporanilor săi cu judecați critice, dar că semnalele de compasiune primate de
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
tulburătoare ieșite din până criticului. După ce remarcă faptul că o viață întreagă a răspuns afecțiunii contemporanilor săi cu judecați critice, dar că semnalele de compasiune primate de cînd e bolnav i-au zguduit din temelii universul moral, Lovinescu încheie așa: .Scrisoarea d-tale m-a găsit într-o astfel de stare sufletească de lichidare a unui trecut și de înfiripare a unei viziuni noi s...ț ~nfiorati, ne stringem uneltele sărace de lut și ascultăm torsul stelelor.. Pornind de la un editorial
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
a recitit contractul și când a văzut cum cei doi au tras-o pe sfoară, i s-a făcut rău. Au sărit vecinele, două doamne în etate, și au dus-o la spital." (Anna Alexandrescu, Zeii nu coborau din Olimp, scrisori de la Cella Serghi, Ed. Teleormanul Liber, 2001.) Cei doi afaceriști și-au câștigat - fie și fără să fi urmărit asta - un loc în istoria literaturii române. Așteptăm la redacție date despre identitatea lor. "[în România literară, în noua ei formulă
Citate comentate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14256_a_15581]
-
noua ei formulă grafică] mari pete de cerneală tipografică se lățesc inform peste tot, mâncând din spațiul rezervat textelor și fiind, la propriu, toxice: după o simplă răsfoire a prestigiosului săptămânal, trebuie negreșit să mă spăl pe mâini" (Dan Petrescu, Scrisoarea a II-a, în revista Timpul nr. 1/ ian. 2003.) În cazul lui Dan Petrescu, apare următoarea problemă: chiar și dacă n-ar citi România literară, tot ar trebui să se spele pe mâini. "poetul Petre Got își legitimează, la
Citate comentate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14256_a_15581]
-
murdar și incompetența crasă își dau mâna la noi mai abitir decât în dansurile ritualice ale sălbaticilor din junglă. Treacă-meargă imaginea funestă proiectată de personalitatea lui Virgil Tănase asupra noastră, a tuturor celor pe care-i reprezintă. Într-o recentă scrisoare publicată de Marie-France Ionescu sunt repuse pe tapet "meritele" celui care se autodescrie în termeni de-un umor mortal, tocmai buni de recitat la un iarmaroc al prostului-gust: Justețea opiniilor mele, onestitatea atitudinilor mele, moralitatea profundă și indefectibilă a tot
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
că Mallarmé a fost, înaintea lui, poetul care s-a așezat în fața lumii ca în fața unui text de interpretat? Nu amintește descifrarea «umilă și bucuroasă» pe care o pretinde, acea «explicare orfică a pămîntului» pe care Mallarmé o propunea în scrisoarea sa din 16 novembrie 1884 lui Valéry? Nu trebuia să ducă acea explicare orfică la o depășire, o transcendere a mundanului, după cum descifrarea trebuie să te facă s-o privești prin cele văzute, ca într-o oglindă, lumea celor nevăzute
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
scoatere atâta vreme cât și azi, după 20 de ani, lucrurile se pare că stau la fel. Ce părere ai despre spusele lui Liiceanu, chiar așa, scoase dintr-un alt context? - În textul cărții despre care vorbești, mai exact, într-unele din scrisorile trimise de Gabriel Liiceanu, există alte reflecții și "definiții" ce-i recunosc criticii literare incomparabil mai mult decât i-ar fi recunoscut Noica (pentru care, fatalitate!, critica nu se putea ridica la "etajele" silogismelor și conceptelor). Se vorbește, acolo, de
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
ca intelect. Pe cînd se afla la Veneția și citea ultimele pagini ale romanului, Wilde îi scrie prietenei sale, care cunoștea și ea cartea, temîndu-se că, influențată de lectură, ar putea termina și ea în același fel. Înainte însă ca scrisoarea să ajungă la destinatară, femeia fugise cu un bărbat care o părăsi după șase luni. Întîlnită de scriitor în 1884, la Paris, și întrebată dacă romanul avusese vreo influență asupra purtării ei, recunoscu că simțise un impuls irezistibil să urmeze
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
1966, micul roman Blana de focă al Mayei Belciu, cartea de debut a unei prozatoare despre care azi se vorbește puțin. Ne-o readuce în atenție Editura Albatros, care i-a publicat recent Blana de focă, însoțind-o de o scrisoare de la Mircea Eliade din 1969. O scrisoare mai mult decât flatantă pentru destinatară. Își poate închipui oricine sentimentele de care a fost ea cuprinsă când a citit aceste rânduri: "Trebuie să mărturisesc că Blana de focă mi-a plăcut, și
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
Mayei Belciu, cartea de debut a unei prozatoare despre care azi se vorbește puțin. Ne-o readuce în atenție Editura Albatros, care i-a publicat recent Blana de focă, însoțind-o de o scrisoare de la Mircea Eliade din 1969. O scrisoare mai mult decât flatantă pentru destinatară. Își poate închipui oricine sentimentele de care a fost ea cuprinsă când a citit aceste rânduri: "Trebuie să mărturisesc că Blana de focă mi-a plăcut, și m-a interesat atât de mult, încât
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
când a citit aceste rânduri: "Trebuie să mărturisesc că Blana de focă mi-a plăcut, și m-a interesat atât de mult, încât am recitit-o îndată ce am terminat ultima pagină (ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de mult)". Scrisoarea este interesantă și prin altceva. Ni-l arată pe Mircea Eliade preocupat de ceea ce se scria în acei ani în țară, de "poezia și proza românească mai nouă", preocupat cu fervoare, aș spune: "Ce bucurie, să poți primi, din senin
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
lezată sensibilitatea milioanelor de oameni care au crezut sincer, au sperat și au suferit, în numele acestei utopii? Vladimir Tismăneanu oferă un răspuns indirect la această întrebare atașînd la sfîrșitul volumului superbele (chiar și din cea mai pură perspectivă literară vorbind) scrisori către Julien, unul dintre foștii camarazi de arme și de idealuri ai tatălui său. Presărate cu accente patetice, aceste scrisori îmbracă reproșurile în iubire și într-o dureroasă înțelegere umană: "...nu pot să nu tresar cînd vă aud spunînd, ostateci
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]