1,460 matches
-
lumi hrănită cu mituri și magie care nu mai promitea o sistemă, ci o libertate, libertatea de a vedea lumea de la statura zeilor. O astfel de vanitate luciferică a însoțit mereu toată această filosofie adusă din lumea barbară pentru a scruta, vorba lui Lucretius 8, mai adânc în umbra lucrurilor. Ea a înflăcărat imaginația Apusului cu promisiuni despre existența unui secret al secretelor. Dar poate fi mitul un punct de pornire credibil pentru o istoriografie cu pretenții de obiectivitate? Răspunsul filosofiei
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
Persistența memoriei, dar care corespund unor provocări epistemologice ale epocii. Mișcarea suprarealistă - ca, de fapt, și ceea ce vedem în amontele ei, respectiv ductus-ul romantic - a accentuat, ca iocari serio, cu vorbele lui Marsilio Ficino (de unde sesizăm că ar trebui să scrutăm și mai în spate, temporal vorbind), ideea după care există un dezechilibru major produs de incapacitatea sistemului formal de a genera sintactic toate propozițiile adevărate semantic. Recunoaștem, desigur, esența teoremei lui Kurt Gödel, relevantă, în context, pentru că trimite, pe căi
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
Mircea Pora sondează curajos și fără menajamente în propria sa biografie, refăcând perioada de dinainte de 1989, când soția sa a emigrat în Franța, pentru ca el și fiul lor să o urmeze. E o secvență de biografie pe care autorul o scrutează din perspectiva libertății care i-a permis să se întoarcă, în 1994, în România. Romanul dublei experiențe, pentru că, în cele din urmă, scrierea lui Pora poate fi socotită un roman, mizează, în toate cazurile, în grade diferite, pe experiența biografică
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
mai limpezi” (Puteri). La un moment dat, Sebastian Reichmann își modifică oarecum maniera, în planul aceluiași discurs. Devine mai atent față de datele realului precum într-o confruntare deschisă a ființei ficționale cu cea aievea, pășind în „irealitatea imediată”. Ultima e scrutată din unghiul unui soi de jurnal: „uite că mă întorc într-un oraș pe care/ nu-l mai recunosc/ pe care-l recunosc doar/ precum ai spus tu atît de bine/ un oraș a cărui identitate în numai două zile
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
regimul hitlerist. S-a văzut cu acest prilej că "apărătorii lui Cristos" slujesc străvechiului zeu germanic Wottan, că sunt noii păgâni ai Europei. Vor fi aflat preoții cătunelor noastre de eroarea minții lor? Iar noi, ceilalți, suntem în drept să scrutăm toate fanatismele, toate "comandamentele" care mobilizează azi opinia publică? Este bine că am asistat la spulberarea unui caz de confuzie generală, dar intelectualii lumii politice nu au decât o satisfacție neînsemnată, deoarece în politică, adică în știința folosirii sensibilității colective
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
care îi pune întrebări ceva mai directe fetei, însă, așa cum constatăm, multe dintre ele sunt întrebări care induc un anume răspuns. Inconfortul copilului este evident, și el nu provine dintr-o traumă. Grimasa pe care o face denotă nervozitatea. Psihologul scrutează psihismul abisal al unei fetițe de 5 ani cu precizia unui chirurg care folosește un cuțit de bucătărie tocit pentru o operație pe creier. Lucas este deja vinovat în fața lui Grethe, iar specialistul adaugă stupidității inițiale parafa respectabilității științifice. Mai
În bătaia puștii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3656_a_4981]
-
este veche) e singur Bürger, și-n această clipă, acuma chiar, tot stanțe șlefuiește. Cauzele Apusurile, neamurile toate. Și zilele, niciuna n-a fost prima. Și apa ce sorbit-a din izvor Adam. Și rânduitul Paradis. Și ochiul ce-ntunericul scrutează. Și lupii care-n zori se-mperechează. Cuvântul. Hexametrul. Și oglinda. Și Turnul Babel și trufia pedepsită. Și luna ce-au privit-o caldeenii. Și Gangele, nisip nenumărat. Chang-Tzu și fluturul care-l visează. Și merele de aur din ostroave. Și
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
pe gânduri țalul./ Un chelnăr dormitează cu coatele pe masă./ Patroana, ca un Buddha, troneaza sus, la casă,/ Umplând cu cifre golul fatalului registru .../ Prin ochiul lui de sticlă, ca un ciclop sinistru,/ Ceasornicul deasupra îi cată peste umăr .../ Bănuitor scrutează al șirurilor număr/ Și vede că în vreme ce-și mișcă-a lui pendulă,/ Treptat și capitalul sporește cu o nulă .../ Surâde sus, pe rafturi, o gamă colorată/ De sticle-n care doarme, hermetic astupată,/ Facticea veselie așa de scump
Profesori și poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3226_a_4551]
-
Culegere de Înțelepciune (urmare din numărul trecut) AMINTIRE 2603. Întreaga lume este o mare amintire prin propriul său Destin care la rândul lui este amintirea imaginii Lui Dumnezeu. 2604. Amintirea este speranța de a fi În ochii care se pierd scrutând orizontul iubirii, spre nicăieri. 2605. Amintirea este libertatea care nu poate recunoaște unicul timp liber: viitorul. 2606. Amintirea este dorul fericirii. 2607. Amintirea este lacrima Destinului. 2608. Amintirea este unicul fluviu al dorinței care se revarsă În oceanul Împlinirii, unui
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
convorbiri. Exista, poate, un ce avantaj în acest soi de memorialistică. Întrebările neplăcute despre perioada gloriei sale de scriitor laureat al comunismului din anii '50-'60 veneau de la alții, nu trebuia să și le pună singur. Nu trebuia să-și scruteze singur cărțile pe care s-a ridicat gloria lui din țară și nici istoria lor. Profesorul Crohmălniceanu, căruia îi plăcea să vorbească și despre talentul și despre cărțile scriitorilor pe care îi cunoscuse, plecați sau morți, despre el prefera să
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
din aceeași pricină chelneri pe vasele de croazieră din Caraibe: ficțiunea de atunci se prelungește în realitatea de acum. Cu Norocul, Valjan încearcă o formulă dramatică diferită; alegoria pune poate cel mai limpede în evidență privirea îngândurată cu care dramaturgul scrutează condiția umană; omul este o ființă ale cărui tropisme sunt dictate de semnele exterioare ale puterii și banului. În fața acestor zei, prevederea, chiar instinctul de conservare adorm, iar omul se transformă într-o jucărie a unui destin absurd pe care
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
Pia Brînzeu Cu toții simțim necesitatea de a ne reevalua din când în când personalitatea, de a ne scruta interiorul și exteriorul pentru a stabili diferențele specifice dintre "eu" și "ceilalți". Acest lucru se întâmplă pe plan individual în jurnale intime, în romane sau, în cazul artelor plastice, în autoportrete, iar pe plan colectiv în studiile de imagologie. Dezvoltată
Alo-imagini, infra-imagini by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/11203_a_12528]
-
oracular: "Aruncă, cititor bucolic, Naiv și sobru cetățean, Volumul meu saturnian Și orgiac și melancolic ! De nu ai studiat metodic Retorica de la Satan, Să-l zvârli ! Altfel citești în van Și-ai să mă crezi nebun spasmodic. Dar dacă a scruta vei ști În hău, și fără amăgire, Ia-l, ca să-nveți a mă iubi; Duh curios și-n pătimire, În care doruri de rai gem, Mă plânge ! Altfel, te blestem !" (Charles Baudelaire, Epigraf pentru o carte osândită, vol. Florile Răului
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
fără apărare făcea să se trezească și duhul așezării în care Verbul întrupării va fi să locuiască. Sufletul omului Sufletul omului nu-i ceva de prisos nu poate fi întors ca pe o haină pe dos și nici să-i scrutezi crochiul irizat ca pe un text poetic sublimat. Sufletul e viul transparent prin care se strecoară duhul inocent și care face timpul mort să reînvie în prezent. Și cînd se întristează dar și cînd jubilează sufletul omului e ca lumina
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
solidaritate umană pe care lumea copilăriei mele mi le-a înfățișat drept temeliile existenței." Despre lumea de mâine, octogenarul ce-și celebrează copilăria ca pe o vârstă formativă - dacă nu doar definitivă! - memorialistul scrie cu amărăciune: , Am încercat să-i scrutez posibila imagine viitoare pe o hartă mentală, nu am reușit. Premonițiile m-au părăsit." Sertar al unor călduroase schimburi de scrisori, reproduse în facsimil, Cartea prietenilor mei se centrează, în ceea ce-i privește pe cei din străinătăți - unele foarte îndepărtate
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
critic, tonul mai ,uscat" și ironic al comentariului. Lectorul tras de urechi în primul paragraf al cărții se răzbună printr-un surâs atunci când parcurge următoarele fraze, dorite lămuritoare: ,Pentru cel care poate să treacă cu vederea peste circumstanțe și să scruteze viitorul, statura poetului pe care chiar soarta l-a hărăzit în fruntea celorlalți n-a făcut decât să crească. De aceea, l-am pus sub semnul literei dintru început alpha, care la vechii fenicieni însemna taurul (în a cărui zodie
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
pentru gest și acțiune, fascinat de lumea spiritului și legat fatal de efemeritatea materiei, el este un personaj în care lumea s-a polarizat maniheic. Cu un ochi privește mereu spre ceruri, spre zările pure ale transcendenței, iar cu celălalt scrutează scurtcircuitările satanice ale istoriei, mizeria morală și neîntrerupta proximitate a păcatului. Denunțul materiei prin exhibarea sărăciei sale, autodenunțul prin expunerea fără menajamente, încărcarea celui mai simplu gest cu o măreție tainică și tragică fac din Ion Grigorescu un artist greu
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
Pavel Șușară Teodor Moraru, marele premiat al Uniunii Artiștilor Plastici pe 2005, nu este un furnizor de concepte, el nu scrutează analitic, spre a-l defini, un obiect asupra căruia și-a fixat interesul sau, dimpotrivă, pe care îl interoghează obsesiv pînă cînd acesta își epuizează substanța. Lumea sa nu este, în consecință, una exterioară, însușită discret prin succesive tatonări, ea
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
e sigur pe lumea asta, de ce să nu accentuăm nesiguranța, de ce să nu investim într-însa energia spiritului nostru? Instanța acestuia devine un judecător implacabil al tuturor valorilor, pe care nu ezită, indiferent de gradul lor de prestigiu, a le scruta pe toate părțile, a le împresura cu o textură de obiecții și nu odată a le osîndi în termenii unei, să admitem, legitimități intelectuale. Dl Ciocârlie nu șovăie a-l admonesta și corija pe Pascal, la fiecare pas: ,A nu
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
o masă rotundă de marmură stau un ceas-două și privesc pe trecători, iar priveliștea aceasta îmi spune mai mult decît o pajiște înflorită""), autorul Scrisorii pierdute preferă a străbate străzile și piețele, a poposi în berării, cafenele, gări pentru a scruta cu luare aminte oamenii, pentru a convorbi cu indivizi din toate straturile sociale. E o investigare a mecanismelor psihice și comportamentale ce reprezintă interesul de căpetenie, profesional, al scriitorului: Motivul îl dezvăluie Caragiale în Cîteva păreri: Noi știm că, dintre
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
intensă, și atât de exclusivă încât interlocutorul are senzația că i-o acordă numai și numai lui. Știe la fel de bine să asculte și să converseze, și înainte de a vorbi preferă să afle ce are de spus interlocutorul, pe care îl scrutează cu privirea-i pătrunză- toare până în străfundul sufletului, dându-și imediat seama ce gânduri are. Așa cum a mărturisit în repetate rânduri, este un nostalgic fără leac, și îi este nespus de plăcut să evoce vremurile copilăriei, ale adolescenței și ale
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
un factor care, deși nu e capabil a înclina balanța, sugerează un joc între contrarii: „nimic mai trist/ decît să-ți faci singur poze// poze în care să zîmbești/ ori să privești complice sau sigur pe tine/ în care să scrutezi depărtarea de parcă- ai fi zărit/ ceva cunoscut/ în care să fixezi obiectivul/ ca și cum ai privi în ochii celuilalt” ( Developare). „Răul secolului”, căruia bardul timișorean îi dă glas cu un indiscutabil talent ce-l impune într-o zonă, să precizăm
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
speculând că referirea la „obrazul drăgălaș” al poetei, dintr-un poem contemporan ei, ar fi fost de o cruzime gratuită, dacă pe față i s-ar fi citit urmele bolii. Nu însă Berryman, care și-o imaginează „ciupită de vărsat, scrutând apusul, pe puntea obosită”. Gândirea poetei, îndrăzneață pe mai multe laturi, transpare prin limpezimea versului, nu întotdeauna ferit de accente moralizatoare; el nu distonează față de convingeri exprimate fără echivoc și în scrieri de alt tip. Le găsim pe cele mai
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
altora viața. Clipa nefericită a vrut ca aparatul său cu care salvase atâtea suflete, să-și frângă pala și să rămână într-o rână. L-au mistuit flăcările neroade. Așa a plecat spre ceruri el, cel care zi de zi scruta văzduhul pentru viața altora, neprecupețind-o pe a sa... A rămas atunci singură, Carolina cu micuțul Adrian, dar cu puterea de a răzbi într-o viață care a încercat-o cu asprimea destinului. Cu duioșie, rostește poeta „Târgului de vise
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
scorbură la o grotă de la pin la salcâm de la glicinele ce miresme confundă la paradis sau la nimburi de fân o dogoare de pâine o mireasmă amarului le aruncă sfidarea de tot suverană acoperă-mă cu inima ta, soarele mă scrutează profund în larga, sălbatica rană în alergarea tălpilor de argint peceți rupând cu ardoare azvârle-ți lanțurile - adolescentule - zic ca într-o doară morișca vorbelor macină macină-ntruna strepezite sunete clarul de lună zarea amară stop. flori uscate nicicând nu
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]