6,083 matches
-
a analizat pe blogul personal întregul episod. "Un ziar apropiat președintelui României scrie, citând surse din cadrul delegației europarlamentare a PD-L, că aernonava de Strasbourg ar fi decolat cu întârziere din cauză că nevasta premierului ar fi o nesimțită care s-a sculat târziu, iar omu-său ar fi sunat personal la Tarom să-i țină consoartei pasărea de fier pe pistă. Compania dezminte oficial, eroina poveștii neagă și ea, la fel și colegii ei. Singura care iese ca găina pe grămadă, în apărarea
Victor Ciutacu: "Tarom, de vină că Mircea Marian e bou" () [Corola-journal/Journalistic/80852_a_82177]
-
de levănțică. Lucrurile iau întorsătura Buzăului. Urca zilnic colina aceea și îi aducea iubitei aer și cîteva capre proaspete. Adormea seara cu o sforicică-n mîini, ca să nu uite visul în zori îi făcea noaptea cîteva noduri pescărești. Cine se scoală de dimineață are timp să se grăbească să-și facă patul. De rîs. Îl strîngea de gît de parcă l-ar fi strîns de gît. Cîte grade trebuie să aibă soarele ca să încălzească un sînge înghețat? Sau, mai bine zis, la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6962_a_8287]
-
Capitală, „la noi în casă era sărbătoare când juca Ripensia la București! Noi eram ceferiști. Și țineam cu Rapidul. Dar veneaaa... Ripensia! Eh, nu știu ce se întâmpla atunci cu noi. Duminică dimineață, toți din casă - eram șapte inși, cu tot cu mama - ne sculam de la ora 5, ca în zi de paradă, iar la 10 fix, când se deschideau porțile, eram la stadion. Locurile erau pe apucate. La 5 fără 10, când crainicul anunța solemn formația echipei Ripensia: portar Pavlovici, înaintarea Bindea-Beke-Ciolac-Schwartz-Dobay, domnule, vuia
Agenda2005-50-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284495_a_285824]
-
în veracitatea lui. Capriciul împrejurărilor a vrut (natura își are ironiile ei) ca această trezire din beție (să spunem lucrurilor pe nume) să coincidă cu numirea mea ca supleant la Tribunalul din Tșurnuț Severin 3 (te culci beat și te scoli magistrat). Cum peste câteva zile mă voi prezenta la post pentru a cere un concediu, îmi voi face iarăși apariția în academia pe care o doresc atât. Cu aceeași ocazie voi aduce un geamandan de manuscrise din care vei alege
O epistolă necunoscută a lui Păstorel Teodoreanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2412_a_3737]
-
și râul cristalin de munte, casa bătrânească plină de amintiri, toate acestea erau legate atât de strâns de ființa mea încât greu de tot mă despărțeam de ele. La București mă aștepta munca pentru care aveam o deosebită dragoste. Mă sculam cea dintâi, când încă toată casa dormea și mă așezam la pian, spre dezolarea celorlalți, care regulat își vedeau orele de somn deranjate prin exercițiile mele prea matinale. Lucram cu râvnă la fugile de Bach și odată cufundată în muzică
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
dansatoare Paiva. După aceste numere muzicale veni și rândul meu. De la primele acorduri, șoaptele care se auzeau înainte tăcură și lumea asculta cu mare reculegere. Am cântat mult Chopin și Brahms. Lumea izbucni la sfârșit în aplauze frenetice, iar principesa sculându-se de la locul său veni la mine și îmbrățișându-mă îmi zise: „Sie waren der Stern meines heutigen Programs.” Ceilalți artiști mă felicitară foarte sincer, iarHeinrich Grünfeld izbucni: „Herzgott, spielen Sie schön mein Kind!” După aceasta urmă un copios bufet
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
nevoia să fac ceva și nu știam ce. Încă mai credeam în puterea mea de a împinge cu doi-trei pași înainte spectrul acestei teze de doctorat. Ei bine, puterea asta nu există. E 11 dimineața și eu abia m-am sculat din pat. Nu mi-am băut cafeaua, nu mi-am făcut dușul. Am să intru în baie și am să stau acolo o jumătate de oră. Și după asta? După asta cai verzi pe pereți, plictiseală, prostii. Să mă înfund
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
astea le ochești imediat?!” Eram la el în vizită, jucam șeptic, vorbeam nimicuri și apucasem să-i spun că m-ar tenta să gătesc niște spaghetti à l’italienne, cu coajă rasă de lămîie și parmezan. Atunci Roland s-a sculat de pe scaun și a luat din cămară o sticlă. „Uite, e pentru tine, de la sursă, ulei extra! Însă grecoaicele nu mi-au plăcut, domnule, sînt mici și îndesate, plus că majoritatea sînt vopsite, am văzut o mulțime de blonde, și
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
putea pune placă, de vreme ce locuim în clădirea din fund. De aceea, am decis să instalez una în camera mea, pe perete, cu inscripția: „Aici am lucrat, vorba vine, eu.” Pe cât sunt de leneș, pe atât de conștiincios. Astăzi m-am sculat la trei și un sfert ca să răspund la niște întrebări. Așa că degeaba sunt leneș, nu pot să evit decât ce aș vrea eu însumi să fac și nu mai apuc. La o recitire: aici, chiar că mă alint. Ce naiba aș
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4271_a_5596]
-
A fost scandal mare, el era minor. Noroc de taică-său. Un om judecat, care l-a transferat imediat la un alt liceu, la seral, și l-a băgat în serviciu. La început i-a venit greu, trebuia să se scoale la cinci, să lucreze la pontaje. N-a durat mult. La un an, a fost numit inspector la protecția muncii. Vorbea frumos Gheorghe în ședințe; studia temeinic documentele de partid, strecura citate din Ceaușescu. Toți îl ascultau. O dată, chiar directorul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
am făcut focul de când s-a luminat, e bine... În bucătărie așa numeau ei anexa din curte -, e abur și miroase a mâncare. Nu de alta, da’ aveți haine bune și capătă miros... De abia se luminase când bătrâna își sculă feciorii. Dormiseră amândoi într-un pat, același pat în care au dormit toată copilăria. Se culcaseră târziu, aproape de miezul nopții; târziu pentru bătrână, normal pentru fiii ei. Nu reușise deloc Gheorghe să-și convingă mama. Aceasta o iubea mult pe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
tineri să stea în fața altarului. Cel puțin, aceasta era versiunea bătrânei Tălparu, deoarece Gheorghe spunea altfel. El a insistat ca frate-său să nu se cunune în biserică, pentru a nu-i produce neajunsuri. Adevărul era pe undeva la mijloc. Sculați-vă, măi copii, a venit domnul primar, domnul Dumbrăveanu! Să nu vă apucați de băut cu el, că nu mai pleacă... Iar noi, Gheorghe, avem de discutat, că doar nu vii în fiecare zi... Bine mamă, am auzit, mormăi băiatul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
o cunoscuse. Fusese crescut la orfelinat, apoi de niște oameni cumsecade, din alt sat. Le pășuna vitele și mai primea și niște bani de la stat. Aș dori să stăm puțin de vorbă numai noi doi, e ceva important... Petrache se sculă încet, luă țigările lui frate său de pe masă, bricheta nu, și ieși încet. Dar stai jos, nu se rupe scaunul. Mai am o sticlă de coniac, e cam dimineață, dar nu ne-am văzut de... Acum spune-mi care-i
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
-i arestează!? Au scris și o scrisoare, iar ei, nimic! Știe doar și Ceaușescu. De ce și de cine le este frică? Oare bănuiesc că totul se va duce dracului, că mâine, poimâne vor da socoteală? Asta mă chinuie, frate! Mă scol noaptea și umblu prin casă... Se ridică și Dumbrăveanu. Parcă înțeleși, ca la o comandă, se opriră în fața ferestrei. Vreo patru cinci săteni se sprijineau de șareta primarului. Râdeau cu vizitiul, care le povestea ceva, vesel. Mereu minte Costache. M-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
-i leagă? Ce așteaptă? Parcă obosiți, se așezară amândoi pe pat. Apoi primarul ieși, fără să spună nimic, fără să salute. Se părea că băutura îl ajunsese și pe el. Capitolul 3 Să fi fost ora zece dimineață când îl sculară pe Gheorghe. Bărbatul mormăi ceva, fără a da de înțeles dacă trezirea l-a supărat sau nu. Se așeză în capul mesei, plină deja cu bucate, în fața lui Petrache, aflat la celălalt capăt. Bătrâna, lângă ușă, într-un colț, râdea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
un sat... Bine că ai reușit să nu dărâme măcar casele astea, trei sau patru, câte mai sunt, și... cimitirul, altfel unde mă duceam ? Spune-mi, Ioane, cum a început? Ieri, Elena s-a culcat cum a ajuns, eu am sculat-o când m-am întors, iar mama nu a dat drumul la televizor. Eu eram în oraș, doream să ajung la municipiu, când străzile s-au umplut de oameni... Dumbrăveanu nu-i răspunse imediat. Părea că nu știe cum să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
CPJ”, pe care le acoperi rapid cu un creion chimic, având grijă să-i facă din ochi lui Petrache. Gheorghe oftă, dădu din cap și murmură printre dinți, fără a fi auzit: Mare bandit... o să ajungă om mare... Capitolul 5 Scoală, mamă, nu te speria... e mare jale, i-au prins... Gheorghe sări în picioare și, în câteva clipe, în casă nu mai dormea nimeni... Picaseră pe rând, băutura și oboseala îi ajunseseră, chiar dacă unii mai erau obișnuiți... Mai întâi, Dumbrăveanu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ceva de Petrache și-l urmă pe primar. Dar tu, Gheorghe, ce ai rămas așa înlemnit? Dezbracăte imediat și treci la culcare! Destul cu băutura și cu... Nu închide ușa! Las-o să intre aer curat... Dacă dau procesul, te scol eu, dar nu cred că vor avea curajul s-o facă. Tu ce spui? Vor da totul, chiar și execuția, să convingă o țară că într-adevăr Ceaușescu și Elena au fost executați. Prelucrează... caseta, sunt interese mari în joc
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la timp din țară, până la Oradea l-a dus Gheorghe cu mașina, de acolo l-a preluat alt prieten, iar la câteva zile l-a sunat din Suedia. Era nemulțumit de vreme, de clima umedă, căci bietul om era reumatic... * * * Scoală, Gheorghe, e Anghel la telefon! Oare ce s-a mai întâmplat? La ora asta nu a sunat niciodată, el, un om atât de calculat... Tălparu își întinse oasele, aprinse o țigară, apoi se adresă Elenei, care înlemnise în picioare, la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la gură, înăbușindu-și un țipăt. Băiatul dormea, cât era de lung, cu fața îngropată în pernă, parcă s-ar fi ferit de lumină, îmbrăcat în hainele lui Tom. Se repezi la noră-sa și-o smuci de umăr. Fată, scoală! Auzi? Lasă-mă! Mai lasă-mă! scânci Cerboaica buimacă și se răsuci pe partea cealaltă, gata să adoarmă din nou. Bătrâna n-o slăbi. Tu i le-ai dat? Cerboaica se ridică în capul oaselor, încolăcindu-și brațele lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Miluță nu făcea nici atât până la depou pentru că depoul era la marginea orașului și-apoi era tare de picior, dacă făcea trei sferturi de oră, și nici atât doar iarna când viscolea sau era ghețuș pe drum făcea mai mult. Atunci se scula cu noaptea-n cap. Ea cu Alexandru, mic pe-atunci, rămâneau acasă, și mai puteau trage un pui de somn până se lumina bine de ziuă. Așa era și cu Toma când umbla la liceu. I se făcea milă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mic pe-atunci, rămâneau acasă, și mai puteau trage un pui de somn până se lumina bine de ziuă. Așa era și cu Toma când umbla la liceu. I se făcea milă de el cât de dimineață trebuia să se scoale. De cele mai multe ori, când avea de învățat și Toma era ambițios și silitor, totdeauna avea de învățat, de citit -, o punea să-l trezească, și-l scula înaintea lui Miluță. Pe Miluță îl trezea numai când era gata cu masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
liceu. I se făcea milă de el cât de dimineață trebuia să se scoale. De cele mai multe ori, când avea de învățat și Toma era ambițios și silitor, totdeauna avea de învățat, de citit -, o punea să-l trezească, și-l scula înaintea lui Miluță. Pe Miluță îl trezea numai când era gata cu masa, când cocea turtele pe plită și le punea în pachet la amândoi, lui Toma în servietă, lângă cărți, lui Miluță în cufărașul vechi de lemn, rămas de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să mă bată, și m-am zbătut să scap, și de cele două-mbrăcate-n alb am scăpat, dar cea mai mică dintre ele, îmbrăcată-n negru, m-a pus la pământ și m-a bătut. M-a bătut de m-am sculat toată neagră pe față. N-am spus la nimeni și n-a văzut nimeni, dar eu eram toată neagră. Toată ziua aceea am umblat neagră. Am ieșit în oraș cu Cerboaica, ne-am dus la Crucea Roșie, pe urmă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l lăsa să doarmă. De ce? Nu știa că n-are ce-i face? Pe Tom să-l strige. Tom să vină. Îl orbeau cu lanternele, capul îi zvâcnea de bătăile dese, din ce în ce mai puternice ale inimii răsunătoare ca un gong. Hai, scoală! Scoală-te! simți o mână pe umăr. Umărul lui tresări, și parcă începu să plutească. Tot trupul se crispă, și, ciulindu-și urechea să audă comanda și puștile descărcându-se dintr-o dată, auzi vocea mamei: Scoală-te, Miluță! Trezește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]