7,557 matches
-
umbră de os. De ce i-a rezistat însă opera rămîne o întrebare pentru intelectuali. Poate din pricina uscăciunii. Mai aproape de noi, Hamlet enervează pînă la apucături preistorice. Despre Don Quijote nu-i nimic de spus. Toată lumea rîde. Brâncuși deschide poarta timpului pentru sculptura secolului XX, apoi o-nchide. Că era țăran. Oricîte exemple de intelectuali ai căuta, pînă și hibrizi ca cioplitorul, vezi că nu-s consecvenți, se agită, sînt moi etc. Așa că poporul trebuie condus spre elogiul mitocanului. (Pe care îl susținea
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
și contemporane care este Tate Modern, gazda expoziției Brancuși. Ca să ajungi la el, treci Tamisa dinspre Catedrala St. Paul pe splendidul Millenium Bridge, aruncat peste fluviu numai pentru traversările pedestre. în ianuarie 2004, în așteptarea întâlnirii cu opera artistului român, sculptura părea a se bucura aici de o atenție specială. Ca să nu amintesc decât de americanul Paul Mc. Carthy, ori de instalația despre vreme, "The Weather Project", a islandezului Eliasson care, în marea Turbine Hall, atrage valuri de vizitatori. E clar
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
patru care găzduiesc expoziția Brâncuși sunt un spațiu de puritate a formelor și de frumusețe cum rar ți-e dat să vezi. Iar vizitatorii par a fi, prin atitudine și comportament în actul privirii, prin contemplația activă, deloc neutră a sculpturilor, pe deplin convinși că trăiesc o experiență unică. Fiindcă la întâlnirea cu Brâncuși ceva din misterul creației e vizibil și pe fețele noastre de simpli privitori. Este o întâlnire târzie a lui Brâncuși cu Londra, iar în vară la New York
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
și s-a alcătuit în cea mai mare parte marea sa faimă, în această Americă ce este și a fost un spațiu privilegiat al artelor moderne. Prin curatorul american al expoziției vine și această proaspătă și extrem de incitantă viziune asupra sculpturii sale, care este expoziția londoneză "Constantin Brâncuși - Esența lucrurilor". Așa cum scrie d-na Carmen Gimenez, cea care sub auspiciile Muzeului Guggenheim și a Galeriilor Tate a făcut selecția lucrărilor, realizând pentru întâia oară o asemenea concentrare de sculpturi brâncușiene, expoziția
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
viziune asupra sculpturii sale, care este expoziția londoneză "Constantin Brâncuși - Esența lucrurilor". Așa cum scrie d-na Carmen Gimenez, cea care sub auspiciile Muzeului Guggenheim și a Galeriilor Tate a făcut selecția lucrărilor, realizând pentru întâia oară o asemenea concentrare de sculpturi brâncușiene, expoziția este un "Brâncuși fără sfârșit", "o antologie de opere alese"întemeiată pe "selecția empatică a celor mai bune elemente și a celor mai dinamice axe ale producției artistice a lui Brâncuși" sugerând "o linie creatoare fără sfârșit". înțelese
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
se apropia de esența lucrurilor, ci și atunci când, genial, a aruncat punți peste timp. S-a născut pentru puțin artistul care se gândește numai la vremea sa. Pe cei ce vor veni să-i ai în vedere, par a spune sculpturile lui. într-o expunere de mare artă, pe socluri ce țin în echilibru linii, forme și suprafețe cu aerul din jur, ceea ce vedem afirmă mai mult ideea de muzeu de artă ca sursă de încântare și frumos. Atunci când, în 1928
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
Credeți că va fi mai mult de un vizitator din 10.000 care își va imagina că e vorba de o pasăre?" - Brâncuși a câștigat nu doar procesul cu vameșii americani, ci și confruntarea cu timpul a viziunii sale asupra sculpturii moderne. Crezul lui este de limpezimea operei : "... pentru că ceea ce este real nu este forma exterioară, ci ideea, esența lucrurilor". Dar în ce privește recunoașterea necondiționată a artistului, lucrurile nu au stat întotdeauna așa de senin și nu stau nici acum. Dezbaterea continuă
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
fost atât de bun precum a susținut lumea. El a fost considerat în mod obișnuit ca primul și cel mai mare sculptor modern, unul dintre giganții secolului XX, acolo sus, cu Picasso și Matisse. Lumea spune că el a așezat sculptura în era modernă și i-a dat un viitor" sau că "opera lui are o inefabilă frumusețe spirituală. Bine, oamenii pot să spună ce vor, dar proba pe care o avem la Tate Modern... îmi apare ca indiscutabilă: Brâncuși a
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
publicate în catalog: Carmen Gimenez, Brâncuși fără sfârșit; Matthew Gale, Brâncuși: un egal printre arbori, oameni, animale și plante; Sanda Miller, Reconfigurând anii formației lui Brâncuși: Hobița, Craiova, București; Alexandra Parigoris, Drumul Damascului; John Wood, Când nu mai suntem copii: sculptura în lemn a lui Brâncuși c. 1913-25; Matthew Gale, Aforisme selectate. Brâncuși a fost un artist complex, bântuit de neliniști. Tentația infinitului, care e proprie deopotrivă artei și existenței sale umane, nu aduce decât o liniște aparentă, ea generează mai
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
generator al textului. Altfel, incompatibilitatea dintre stil și metodă dăunează grav lecturii. În al doilea rând, experimentul lui Dan Zavulovich este ostentativ referențial și mult prea explicit. La tot pasul, autorul ne indică o serie nesfârșită de referințe culturale din sculptură, pictură, muzică și literatură, ca într-o paradă de motive pe care naratorul are și pretenția să le aducă la un numitor simbolic comun, declanșator de sens secund. Astfel, se perindă în paginile sonatei Brâncuși, Caravaggio, Modigliani, Mozart, Schubert, Bach
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
amplu paradox. Tot ceea ce este încărcat de materie și sursă majoră pentru provocări senzoriale devine abstracție pură, după cum tot ceea ce pare, pentru conștiința comună, îndepărtat și eteric se transformă instantaneu în obiect și se exprimă tranșant și definitiv. Pictura și sculptura sînt supuse, astfel, unei radicale voințe de geometrizare și de abstractizare, iar conceptele teoretice și ideile abstracte capătă pondere materială și formă cuantificabilă. Construcția și destructurarea sînt, în acestă amplă demonstrație, strategiile majore ale artistului. El a descoperit, asemenea fizicienilor
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
dar, în același timp, el sugerează și mecanismul construcției, coeziunea elementelor și imensa lor putere generativă. Această situare aparent antinomică, a cărei acțiune se exercită concomitent asupra formei, poate fi percepută în toată anvergura sa deopotrivă în pictură și în sculptură. Pictura este, de fapt, o demonstrație de constituire și de uzurpare a imaginii, de exacerbare a detaliului constitutiv și de armonizare a întregului în cel mai coerent spectacol vizual. Luat în parte, fiecare amănunt cromatic are propria lui expresie și
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
ecorșeu al imaginii, în a cărui transparență se poate citi întreaga textură a viscerelor sale geometrice. Dacă pictura suferă un proces de abstractizare în sensul desprinderii sale de orice exterioritate, dar și unul de aducere în concret prin individualizarea componentelor, sculptura este supusă unei acțiuni similare, însă în sens invers. Geometria pură capătă corporalitate, abstracția iese din spațiul ei imponderabil și devine tactilă ca orice obiect al lumii nemijlocite. Lemnul și metalul, adică suporturile materiale cel mai des folosite, ajung indiferente
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
Genericul Hyphen, sub care cele mai multe forme spațiale sînt așezate, indică tocmai această punte, această legătură între abstracție și imanență, între tangibil și imponderabil. El conciliază interiorul cu exteriorul, materia cu vidul, gravitația cu starea de plutire. La intersecția picturii cu sculptura, ca un spațiu deschis în egală măsură către amîndouă, se așază desenul, în toate variantele lui. Indiferent dacă este proiect, glosă pe marginea unui obiect sau a unei idei, analiză a formei sau simplă descărcare energetică, el cuprinde toate enunțurile
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
Pavel Șușară Expoziția În jurul lui Velàzquez, imaginată de Simona Runcan și realizată efectiv de cei peste treizeci de artiști care au participat cu lucrări de pictură, grafică și sculptură, de departe cel mai important eveniment artistic din ultima vreme, i-a oferit și Sultanei Maitec prilejul unei conversații explicite cu marele pictor spaniol. Reținînd din lumea lui Velàzquez doar lumina, doar acele pîlpîiri misterioase care convertesc substanța în transparență
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
spațiu al purei virtualități să dematerializeze culoarea însăși, a cărei substanță părea acceptată ca o fatalitate. Fascinantă și îndepărtată, austeră și senzuală, familiară și ceremonioasă, lumea Sultanei Maitec, realitatea ei ambiguă, pe jumătate aici, pe jumătate dincolo, pune chiar și sculpturile lui Ovidiu Maitec într-o altă perspectivă. Împreună, printr-un îndepărtat fond comun și, mai apoi, printr-o acuzată complementaritate, ele construiesc un univers care, pe nesimțite, începe să funcționeze ca un mecanism autonom, după o logică interioară care este
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
printr-un îndepărtat fond comun și, mai apoi, printr-o acuzată complementaritate, ele construiesc un univers care, pe nesimțite, începe să funcționeze ca un mecanism autonom, după o logică interioară care este în exclusivitate un privilegiu al întregului. Față de imaginea sculpturii lui Ovidiu Maitec, pictura Sultanei Maitec se înscrie într-o evidentă opoziție. Și o asemenea situație nu derivă din specificul limbajului, din particularitățile tehnice sau din pricini materiale obiective. Nu cu sculptura intră Sultana Maitec în dezacord, și nu faptul
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
în exclusivitate un privilegiu al întregului. Față de imaginea sculpturii lui Ovidiu Maitec, pictura Sultanei Maitec se înscrie într-o evidentă opoziție. Și o asemenea situație nu derivă din specificul limbajului, din particularitățile tehnice sau din pricini materiale obiective. Nu cu sculptura intră Sultana Maitec în dezacord, și nu faptul că se exprimă în bidimensionalitate o situează în- Într-un alt registru al existenței simbolice, la rigoare pictura poate exhiba un interes pentru materie chiar mai mare decît sculptura, ci cu totul
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
obiective. Nu cu sculptura intră Sultana Maitec în dezacord, și nu faptul că se exprimă în bidimensionalitate o situează în- Într-un alt registru al existenței simbolice, la rigoare pictura poate exhiba un interes pentru materie chiar mai mare decît sculptura, ci cu totul altele sunt motivele disjuncției. La un prim nivel, care nu este și cel mai relevant, ceea ce îi diferențiază pe cei doi este chiar spațiul exterior, orizontul peisagistic și regimul meteo-climatic. În vreme ce Ovidiu Maitec, prin material, dar și
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
că de el trebuia să mă feresc cel mai mult în cazul unei evadări. Și am hotărât să fac inofensiv grupul cultivaților în totalitatea lui. Am hotărât să-i înving cu propriile arme. Un cunoscut de-al meu, diletant în sculptură, îmi făcuse, cu mulți ani înainte, un insipid bust de lemn și mi-l dăruise. Eu n-am cutezat să-l arunc și capul acela grotesc a zăcut ani de zile în dulapul de rufe. Cu ocazia unei invitații la
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
osmoză pilduitoare pentru Încrengăturile și experiențele de viață ale lui Brâncuși. Toate afirmate vizibil până la experiența indiană, care a adăugat profundele parimii din țara Gangelui, de o cu totul altă coloratură morală și filosofică. Aflăm din zecile de cărți dedicate sculpturii lui Brâncuși, mai rar și scrisului său, că jurnalul lui de creație, care se poate circumscrie suitei de aforisme, n-a putut prinde viață din cauza unei atitudini reticente, dar nu Nihiliste, a marelui artist de a le publica. Își Înrădăcinase
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
-lea, Brâncuși obișnuia cu aceste ocazii să se exprime aforistic În cataloage. Mai apoi În interviurile oferite presei și, fapt notabil, către prieteni, apropiați, ca și În carnetele individuale. Multe, foarte multe dintre rostirile brâncușiene se circumscriau operelor sale de sculptură. Dar, tot de foarte multe ori, ideația lui Brâncuși viza domenii de cugetare, intrând spre principii, reguli și teorii ale artei, ale filosofiei, ale vieții, atingând cosmicul sau abstractul. Viziunea lui ca arhitect al ideii Îl ducea spre contemplații, juisând
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
când à la Socrate, când à la Platon, când à la Aristotel. Din această perspectivă, aforismele lui Brâncuși nu reprezintă jocuri pure ale unei inteligențe combinatorii, ci o complementaritate perpetuă a vieții personale, dar mai cu seamă a Înțelegerii simbolurilor sculpturilor aflate În diferite faze de lucru. Obsesia lui a fost zborul, desprinderea de pământ, de materia biftec. Ruperea legăturilor cu efemerul, cu accidentalul l-a apropiat categoric de Henri Coandă, cel aflat atunci În perioada stabilizărilor zborului cu avionul, apoi
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
faze de lucru. Obsesia lui a fost zborul, desprinderea de pământ, de materia biftec. Ruperea legăturilor cu efemerul, cu accidentalul l-a apropiat categoric de Henri Coandă, cel aflat atunci În perioada stabilizărilor zborului cu avionul, apoi cu supersonicul! Relația sculptură - arhitectură sau arhitectură - sculptură s-a Îngemănat cordial la Constantin Brâncuși, alimentată, de ce nu?!, de goticul marilor catedrale ale Europei. Numai că românul vedea o sculptură locuibilă. Astăzi, În multe țări asiatice, zgârie-nori, de zeci și sute de etaje, constituie
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
lui a fost zborul, desprinderea de pământ, de materia biftec. Ruperea legăturilor cu efemerul, cu accidentalul l-a apropiat categoric de Henri Coandă, cel aflat atunci În perioada stabilizărilor zborului cu avionul, apoi cu supersonicul! Relația sculptură - arhitectură sau arhitectură - sculptură s-a Îngemănat cordial la Constantin Brâncuși, alimentată, de ce nu?!, de goticul marilor catedrale ale Europei. Numai că românul vedea o sculptură locuibilă. Astăzi, În multe țări asiatice, zgârie-nori, de zeci și sute de etaje, constituie o Înălțare pe verticală
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]