7,237 matches
-
goală-n bălți, râzând, de ploi, De ochii uzi de-atâtea doruri grele... * Îmi geme inima când te aud Strigându-mă cu glasul cucului. Sub munți de neputință mă ascund Și-ți cer iertare-n șoapta vântului... * Și flori am scuturat cu-a lui aripă Din liliacul ce străjuie la drum Și-un cânt de dor ce-n suflet se-nfiripă Îl împletesc cu-al său suav parfum. * Să treacă munți și văi până la tine Și-n tandre mângâieri să te
IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382645_a_383974]
-
nemărginirii și străpunge ecourile sfinte care vin să-i aline sufletul. Adăpostit la streașina melancoliei, își sutură aleanul cu versuri încântătoare, cultivate din dorinți arzătoare. Biruința sa este învingerea timpului și spatiului cu o îndrăzneală neobișnuită. Temerile sale s-au scuturat în anotimpurile tăcerii și doar curajul îl poartă spre împlinire, motivându-l și înălțându-l într-o manieră de admirat spre firmamentul desăvârșirii. Fiecare sonet al poetului strălucește într-un anume fel, asta fiindcă este precum o stea menită să
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului seară melancolică izvoare cu fluier de-argint curg singure, nălucind, lunecă la vale pe seară, în timp ce îngerii zboară. ciute cu ochii de stele vin pe poienele mele, bruma lunii se scutură-n apă când cerbii se-adapă. nu știu la cine să vin și la cine să mă-nchin, e numai feerie și culoare, a visa, visând, visare... noaptea nopților se lasă peste ceruri de mătasă și ușor trece prin mine
SEARĂ MELANCOLICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382723_a_384052]
-
în mușchiul verde, ne topesc păduri și munte... Sângele-n fragile ducte nu-i dorință, ci obuze Pentru noi coboară cerul câte-o scară de mătase Vals de doi accentuează sentimentele obtuze Îngerii confuzi dansează printre oștile retrase... Ceru-și scutură azurul pe cireșii înfloriți, Afrodisiace lente, Iasomii de-ascuns în sân Ning în noi petale albe, ca-n doi îngeri regăsiți... Când dispare Universul, eu în suflet îți rămân.... Antonela Stoica 1 Aprilie 2017 © Referință Bibliografică: IUBIREA ABSOLUTĂ / Antonela Stoica
IUBIREA ABSOLUTĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382776_a_384105]
-
mă petrece Precum setea-nspre cișmea. Eu mă rog că ziua plânge Cu o lacrimă de vis Și în inimă îmi frânge Un amurg de Paradis. Dacă pleci rămâne umbra Prinsă-ntr-un izvor de dor Printre nopți cu lungi penumbre Scuturate în decor. Am să-mpart la doi durerea Printre versuri zi de zi Desfrunzind în van puterea Miilor de poezii. Că nădejdea vieții toată Stă în agonia ei Când soarele se arată Printre florile de tei. Dacă ai să pleci
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
discret. Să apari în presă, da’ cu ceva mai modest, totuși. Să atragi atenția, dar nu chiar pe toată. - Dar eu o vreau pe toată! - Nu se poate. Uite, poți să ieși la geamul biroului tău de ministru și să scuturi o cârpă de praf. Trimit eu niște fotografi să stea ascunși în boscheți și să te surprindă. Mesajul o să fie “Elena Udrea a avut curajul să opreze reduceri drastice în bugetul ministerului. Și-a concediat femeia de serviciu și își
Bombă de presă! Elena Udrea se întoarce la munca de jos! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19975_a_21300]
-
fesierii foarte fermi. M-ar putea poza în așa fel încât să se vadă... Te rooog... - Exclus, păsărică, hăhăhăhă, p-ăia poți să mi-i arăți doar mie, dacă vrei. - Traiane, nu fi nesimțit! - Doar o poză la geam, când scuturi cârpa de praf, asta e tot ce se poate în momentul ăsta, păsărică... - Oooof... Atunci pot măcar să țin și poșeta aia nouă în mâna cu care scutur cârpa? E unicat în România, n-o mai are nimeni. - Bine, păsărică, ține
Bombă de presă! Elena Udrea se întoarce la munca de jos! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19975_a_21300]
-
mie, dacă vrei. - Traiane, nu fi nesimțit! - Doar o poză la geam, când scuturi cârpa de praf, asta e tot ce se poate în momentul ăsta, păsărică... - Oooof... Atunci pot măcar să țin și poșeta aia nouă în mâna cu care scutur cârpa? E unicat în România, n-o mai are nimeni. - Bine, păsărică, ține și poșeta. - OK. Trimiți tu fotografii în juma’ de oră? - Da. - Da’ în juma’ de oră, nu mai devreme, da? Vreau să trimit șoferul să-mi aducă
Bombă de presă! Elena Udrea se întoarce la munca de jos! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19975_a_21300]
-
excesul gongoric de neologisme. Maestrul a tăcut, a acceptat... și, peste trei ani, numai, când citeam și recenzam „Vânătoarea de curcubee” (Hestia, 2009), constatam, cu bucurie umilă: „(...) acest nou și splendid volum de versuri, de 64 de pagini, s-a «scuturat», ÎN TOTALITATE, de orice dizarmonie (prin exces de “modernitate” neologistică), tot așa precum poezia eminesciană cunoaște epoca deplinei maturizări, apoteotice, în care s-a produs «scuturarea podoabelor»“. Poetul impresionantelor doine/„dainale” este, azi, probabil cea mai puternică personalitate lirico reflexivă
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
sunt așa cum sunt („the infinite separate houses, how they all went on, each with its meals and minutia of daily usages”, vorba poetului) și puțini, poate doar cei bolnavi într-un anume sens, sunt cei care pot pretinde că sau scuturat de praf și au mers mai departe fluierând atunci când, așa cum se spune, au părăsit cuibul. Oamenii inteligenți sau poate doar cei inteligenți într-un anume sens sunt foarte atenți la anumite lucruri atunci când se hotărăsc să facă pasul, cum se
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
apropie de omul fără altă speranță decît mîntuirea. Sorescu găsește, pe patul de moarte, puterea de a se ridica deasupra propriei experiențe de sfîrșit, de a o circumscrie și a o integra, punînd-o în versuri la persoana I singular, dar scuturate de biografismul epicizat. Din Puntea lipsesc, așadar, nu numai istorisirile suculente de tipul celor din La Lilieci, ci și „poveștile” în formă parabolică ori în format alegoric - cu excepția acelui Pe front îndatorat vechiului mod al lui Sorescu de a înțelege
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
trece prin cap că s-ar putea ca acesta să nu fie doar un copil deștept - există mulți copii deștepți în lume -, ci e și altceva, ceva pentru care, în acest moment, nu are cuvântul potrivit. Întinde mâna și-l scutură ușor pe băiat. - Gata, zice el. Gata cu număratul. Băiatul tresare. Ochii i se deschid, chipul își pierde expresia concentrată, distantă, se schimonosește. - Nu mă atinge! țipă el cu o voce ciudată, pițigăiată. Mă faci să uit! Vrei să uit
J.M. Coetzee Copilăria lui Isus by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/2719_a_4044]
-
când suntem pătrunși de ele, maestrul face o mișcare bruscă și ghemul de șerpi ia foc, transformându-se într-o foaie de hârtie, pe care artistul o mototolește și o aruncă în coșul de gunoi, nu înainte însă de a scutura toate literele din ea, murmurând în sinea sa: „Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a rămâne sus îți trebuie unanimitate.” Maestrul se alintă, autoparodiindu- se până la pastișă. Actorul se multiplică. Și multiplicându-se, își bate joc, într-un fel cinic, pe cât
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
eu va trebui să-mi respect propriile reguli și să privesc neputincios cum haosul va copleși creația. Nu te atinge de fructul ăla. (Se ridică.) ALEX: Atunci ia-l de aici. DUMNEZEU: Nu. Adu-ți aminte de reguli. (Iese. Alex scutură din cap derutat. O pasăre ciripește. Fluieră imitând-o. Chiar mai mult: își face propriul cântecel. E încântat de compoziție. Marty intră cu un coș plin de fructe.) ALEX: Ce zici de asta? (Fluieră din nou.) MARTY: Drăguț. Dar la
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
sunt acum în clasa a XI- a, vor absenta mai puțin, vor învăța mai serios, vor fi convinți că nu se mai poate copia și, în consecință, vor face mai multe eforturi. Referitor la profesori, cred că aceștia s-au scuturat de o suspiciune care plana asupra lor", a mai spus ministrul Daniel Funeriu. Citește și:
Funeriu despre Bacalaureatul 2011: Un duş rece, care va schimba mentalităţi () [Corola-journal/Journalistic/25883_a_27208]
-
am stors câteva picături din bricheta mea veche, pe benzină, în rezervorul mașinii, am completat cu niște gaz lampant de la o vecină ortodoxă, am plecat spre cabinet, deși mașina încă flămândă, tușea și se opintea la fiecare accelerație, de parca o scuturau frigurile... Am ajuns în parcare la gară. Evident, locuri de parcare...gratis...canci! pentru mine, însă, asta nu contează, am pregătite într-un buzunar secret al portofelului, hârtii de 5 lei, pe care generos le impart cu "parcaristul", un ochelarist
Ce oligarhă m-am trezit în dimineaţa asta!!! Pamfletul unui medic de familie () [Corola-journal/Journalistic/26067_a_27392]
-
suferă și nu va muri Omul, ci acest personaj în carne și oase, poetul scriind despre suferința lui. Bolnavul se agață de realitate, de viață, de făpturile și obiectele ei; poetul, urmărindu-l îndeaproape, purifică, decantează și esențializează. Poezia se scutură de anecdoticul suculent din La Lilieci și elimină tot ceea ce ar putea însemna un „balast”. Centrul de greutate s-a deplasat. Savoarea limbajului, epicul colocvial al unei comunități rurale, insert-urile ironice, în el, ale autorului hiperinteligent au dispărut cu
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
mea din veac?/ Sânger și te cant,/ Țara mea de leac./ Și nu plouă!”... Ajunsă la ceasul când sfârșitul “se vede” dincoace de orizont, vin întrebările cu fior rece: “Cine aude în ropotul prunelor/ Tropăind în iarba strivită/ Cum se scutură de timp și de umbră/ Moartea sub ele adăpostită./ Morții, de partea cărora vom trece”...”Și mai târziu mi s-a părut că trece un frig./ Părerea mea greșită a fost că trece.../ Din frigul ăsta limpede și rece/ Ne
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
este jocul vieții tuturor. Aduse în tolbă la cimitir frunzele sunt lăsate să cadă care unde ajung, o decizie a sorții: - „Ia și tu, îl îndemnă Tili. Lăsară frunzele să cadă cu încetineală. La sfârșit Maca întoarse tolba și o scutură. - Le-ai numărat bine? Erau chiar o sută?” Proiecțiile își lărgesc necontenit cuprinderea, de la cei trei la lume și la fel în toate povestirile lui Varujan Vosganian, propunând o imagine când reală, când fantastică a ceea ce am trăit noi și
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
hrănește animalele sălbatice, mai ales lupii, dar fierbe și grindina , care se topește în bucățele mici și nu mai este atat de periculoasă. Din această zi, cucul și privighetorile nu mai cânta. În tradiția populară, până în acestă zi nu se scutură merii; se crede că, dacă se respectă această datina, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei. Tot acum, Sânpetru pocnește din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciți pe drumuri
Postul SFINȚILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL: Ce trebuie să facă pistruiații by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/23319_a_24644]
-
un ocol deasupra Sardiniei, unul de 180 de grade, revenind direct pe aeroporturile de unde plecase, de teama - evidentă - a unor noi atentate. Au încercat musulmanii să facă zid uman în fața turiștilor veniți în Tunisia, dar teama de moarte le-a scuturat tuturor gândul de ședere în Africa de Nord. Ca român stai și te crucești la TV de ceea ce vezi. Nu că nu ți-ai permite o vacanță de o săptămână pe acolo, că dacă e să te uiți la preț, poate că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92532_a_93824]
-
Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului albesc copacii prin livezi de dorul iernii ce-a trecut te chem podoaba să le-o vezi și să mă-mbii cu un sărut de n-oi veni s-or scutura pudrând a ierbilor covor doar roadele s-or bucura iar eu mă voi topi de dor și-n urmă pașii m-or purta prin colbi de floare duși de vânt spre tine rugă-oi îndrepta să mă alini cu un
ALBESC COPACII PRIN LIVEZI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381607_a_382936]
-
e mersul timpului. Nu poate fi oprit. Trebuie să ținem pasul. - Timpul!? Adică vrei să spui că... Tu ești Timpul! Acum am înțeles. Atunci i-am auzit râsul lângă urechea mea, cristalin ca un murmur de ape... - Vino! mi-a scuturat cu blândețe mâna. Continuăm să mergem. El înainte, eu având grijă să nu rămân în urmă. De la o vreme mi s-a părut că a grăbit pasul. Îmi venea tot mai greu să păstrez ritmul lui. - Cât mai avem până la
POEM PENTRU O STEA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381625_a_382954]
-
fost nimic, degeaba mi-am albit dinții și am surâs zilei, gândul despărțirii, ca un sfredel mic, aștepta în frunte, ca la ușa milei. M-am închis în pielea mea mângâiată și n-am lăsat nici un por deschis, m-am scuturat de toate, eram vindecată, murisem cu tine, atunci m-am decis. Citește mai mult Apoi, n-a mai fost nimic,degeaba mi-am albit dinții și am surâs zilei,gândul despărțirii, ca un sfredel mic,aștepta în frunte, ca la
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
mai fost nimic,degeaba mi-am albit dinții și am surâs zilei,gândul despărțirii, ca un sfredel mic,aștepta în frunte, ca la ușa milei.M-am închis în pielea mea mângâiatăși n-am lăsat nici un por deschis,m-am scuturat de toate, eram vindecată,murisem cu tine, atunci m-am decis.... XXXI. SACUL CU TRISTEȚI, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016. Zilele triste, când cei dragi m-au părăsit, au o apă tulbure, ce
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]