320 matches
-
de la Château des Fleurs nu i-au fost de folos și până la douăzeci de ani copilul nostru de suflet nu a învățat să vorbească în nici o limbă, fără s-o excludem nici pe cea rusă. Ultima împrejurare e, de altfel, scuzabilă. În sfârșit, în capul iobăgesc al lui P. și-a făcut loc fantezia că idiotului ar putea să i se toarne minte cu lingura în Elveția, fantezie, de altfel, logică: trântorul și proprietarul putea, firește, să-și imagineze că, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
După părerea sa, nu era vorba de nici o telegramă, iar ariciul „e pur și simplu un arici, care poate să însemne, pe deasupra, prietenie, uitarea jignirilor și împăcarea, într-un cuvânt, e o ștrengărie, dar în orice caz una nevinovată și scuzabilă“. Să remarcăm în paranteză că a ghicit exact despre ce era vorba. Întorcându-se acasă de la Aglaia, făcut de râs și alungat de ea, prințul ședea de vreo jumătate de ceas cuprins de disperarea cea mai neagră, când deodată apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în ea numeroase persoane cunoscute și importante, într-atât i se conferiseră diferite nuanțe fantastice și enigmatice și, pe de altă parte, era prezentată în fapte atât de incontestabile și de evidente, încât curiozitatea generală și bârfele erau, desigur, foarte scuzabile. Interpretarea cea mai subtilă, cea mai iscusită și în același timp cea mai plauzibilă le revenea câtorva bârfitori serioși, din categoria acelor oameni cu scaun la cap, care întotdeauna, în orice societate, se grăbesc, înainte de toate, să le explice celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
profesorul I.C. și actorul Ț. erau tustrei homosexuali și făceau sex în grup. Pur și simplu nu-i venea să-și creadă ochilor. - Scârboșii, exclama ea dezgustata!.. Niște scursuri ale societății, niște lepre.... Degeaba sunt intelectuali, asemenea vicii nu sunt scuzabile pentru intelectuali de talia lor. - Doamne ferește, își făcea ea cruce, unde a învățat proful meu așa ceva, poate când a predat în Germania...Și babalâcii aia de actori...Uite-l pe ăla, și-i pronunța cu greață numele, întruchipează pe Ștefan
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cu politețe, dar a fost foarte zgârcit cu răspunsurile. Singura informație importantă pe care am aflat-o de la el a fost că aflase că Gerhard fusese repatriat de vreun an cu un grup de alți prizonieri nemți. Cu o imprudență scuzabilă doar prin lipsa ei de experiență și de încrederea ce o avusese în Vasili, așa cum îl cunoscuse în copilărie, Minodora nu a prididit să îi spună că dorește cu orice chip să se ducă cu Alindora la tatăl ei adoptiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în judecarea situației politice contemporane. 41 Nu este nevoie să insistăm: există în rafturi jurnalistica, exemplară prin varietate tematică și temeinicie a argumentației, prin valoarea stilistică a discursului și prin tensiunea polemică. Nu vorbim acum despre scăderile (explicabile, nu și scuzabile) ce țin de persoană și de epocă, cum ar fi accentele antisemite și xenofobe, un naționalism ce vine în contradicție cu deschiderea sa către valorile universale. Accentuăm însă pe moralitatea artistului și pe efortul dramatic de a-și controla, cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Dar pornisem de la frică. Ea era de două feluri: frica de a pierde mijloacele minime de subzistență și frica de a pierde privilegiile. Amândouă - dezumanizante, dar cu efecte de valoare morală diferită. Dacă prima a putut atrage acte și gesturi scuzabile până la un punct, a doua este o „suferință” personală de care te puteai vindeca renunțând. Dar câți au avut „curajul” să renunțe? Este de înțeles cazul aceluia care și-a înghițit cuvintele de teama unui „accident” de mașină ori amenințat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
interesați să se arate mereu cu degetul către acești primitivi și incorigibili cetățeni (europeni, totuși!) din „mereu surprinzătoarea și fascinanta” Românie. (Vorbă să fie!). Până și corupția de aici este sui-generis, explicabilă istoric, psihologic, politic etc. și, prin urmare, avocățește scuzabilă (vezi comunicarea „științifică” a lui Adrian Severin despre „excepționalitatea corupției la români”, compusă după prinderea chiar a d-sale cu mâța în sac în Parlamentul European). Raționamentul ștefangheorghidist al lui A. S. sună cam așa: Păi, dacă boierii români nu ar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
împotriva sovieticilor și a aliaților de a răsturna regimul și de a bloca politicile independente” (ibidem). Chiar și așa stând lucrurile, „politicile interne restrictive” (atentat continuu la drepturile cetățeanului, terorism de stat, dictatură personală etc.) ar fi fost mai puțin scuzabile? Istoricul nostru nu-și pune această întrebare. În schimb, pare a aprecia moftul lui Ceaușescu de a face politică planetară (!), chiar dacă pe spatele unui popor sărăcit și controlat prin mijloacele cele mai perfide. Deși constată că „alinierea și integrarea în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în judecarea situației politice contemporane. 41 Nu este nevoie să insistăm: există în rafturi jurnalistica, exemplară prin varietate tematică și temeinicie a argumentației, prin valoarea stilistică a discursului și prin tensiunea polemică. Nu vorbim acum despre scăderile (explicabile, nu și scuzabile) ce țin de persoană și de epocă, cum ar fi accentele antisemite și xenofobe, un naționalism ce vine în contradicție cu deschiderea sa către valorile universale. Accentuăm însă pe moralitatea artistului și pe efortul dramatic de a-și controla, cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Dar pornisem de la frică. Ea era de două feluri: frica de a pierde mijloacele minime de subzistență și frica de a pierde privilegiile. Amândouă - dezumanizante, dar cu efecte de valoare morală diferită. Dacă prima a putut atrage acte și gesturi scuzabile până la un punct, a doua este o „suferință” personală de care te puteai vindeca renunțând. Dar câți au avut „curajul” să renunțe? Este de înțeles cazul aceluia care și-a înghițit cuvintele de teama unui „accident” de mașină ori amenințat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
interesați să se arate mereu cu degetul către acești primitivi și incorigibili cetățeni (europeni, totuși!) din „mereu surprinzătoarea și fascinanta” Românie. (Vorbă să fie!). Până și corupția de aici este sui-generis, explicabilă istoric, psihologic, politic etc. și, prin urmare, avocățește scuzabilă (vezi comunicarea „științifică” a lui Adrian Severin despre „excepționalitatea corupției la români”, compusă după prinderea chiar a d-sale cu mâța în sac în Parlamentul European). Raționamentul ștefangheorghidist al lui A. S. sună cam așa: Păi, dacă boierii români nu ar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
împotriva sovieticilor și a aliaților de a răsturna regimul și de a bloca politicile independente” (ibidem). Chiar și așa stând lucrurile, „politicile interne restrictive” (atentat continuu la drepturile cetățeanului, terorism de stat, dictatură personală etc.) ar fi fost mai puțin scuzabile? Istoricul nostru nu-și pune această întrebare. În schimb, pare a aprecia moftul lui Ceaușescu de a face politică planetară (!), chiar dacă pe spatele unui popor sărăcit și controlat prin mijloacele cele mai perfide. Deși constată că „alinierea și integrarea în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
împrumute din vechea identitate exemplele bune, reprezentările pozitive, pentru că nicio schimbare nu se face ex nihilo, ci presupune o repliere pe ceea ce ne este familiar. Iar un crâmpei de imagine pozitivă din trecut evocat la momentul oportun face pe jumătate scuzabil orice demers nepopular inerent unei schimbări. Pentru că, da, dincolo de cifre sunt întotdeauna oamenii, "natura impredictibilă a condiției umane și psihicul omului"108. Capitolul 4. Cultura organizațională: examenul de maturitate al brandului de angajator A crea, a întări și a susține
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
de care am avut parte la un moment dat. Sens secundar: neatingerea scopului propus, falimentul. • Sensurile abstracte, „a greși”, „a comite o eroare”, „a se înșela” etc., apar cu precădere în Odiseea și devin preponderente la tragici. • Hamartia/hamartema: greșeală scuzabilă, datorată orbirii provocate de o forță exterioară voinței umane. Cu acest sens termenul apare în tragedia greacă. Sensul evoluează spre intenție responsabilă, dar cu circumstanțe atenuante. Comentând un pasaj din Retorica lui Aristotel, Moulinier notează: „hamartemata sunt greșelile comise din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu nume și titluri - Imperial College, prietenul său intim profesorul Waddington, poziția lui de consultant În speculații pe lângă profesorul Hoyle, legătura cu doctorul Feltstein de la NASA și participarea lui la conferința de la Bellagio pe tema biologiei teoretice. Acest lucru era scuzabil la un mic străin. Restul era perfect la vedere. Desigur, era amuzant pentru Sammler că el și Lal vorbeau mărci atât de diferite de engleză străină, și mai era amuzant și că erau unul Înalt și celălalt scund. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
înțelepții se lovesc de un zid. E misogin. Rîde de suferindul V., de cît de puțin îl așteaptă familia. Spune: „-Femeile care nu-și iubesc bărbații le fac mulți copii. Găsesc astfel motive să-și deturneze într-un mod perfect scuzabil timpul și afecțiunea. Iar, în ultimă instanță, dragostea e o chestiune de respect instinctual.” E un Don Juan acest V., deși el ar dori să pară invers. O victimă. Bolnavul V. îl descopăr și mă amuză. Pentru că, în general, mă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
chestiune de respect instinctual.” E un Don Juan acest V., deși el ar dori să pară invers. O victimă. Bolnavul V. îl descopăr și mă amuză. Pentru că, în general, mă supără mai mult imbecilitatea decît perversitatea. Aceasta din urmă e scuzabilă și de înțeles; e o reacție de adaptare. Dar prima se aliază cu cea de-a doua care n-ar putea rezista fără sprijinul ei. Din totdeauna tîmpiții au luat partea excrocului și l-au urcat în frunte. Și perversiunea
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
deschisă, rupt de sine, prezenta imaginea dureroasă a unui iremediabil abandon, ca un sac rupt ce și-a pierdut pe drum conținutul. Marta își privea tatăl cu fervoare, cu o intensitate pasionată, gândindu-se, Acesta e bătrânul meu tată, exagerare scuzabilă la cineva care se află încă în zorii vârstei adulte, un bărbat de șaizeci și patru de ani, deși cu sufletul cam ofilit cum se observă la acesta, n-ar trebui numit bătrân cu atâta inconștientă ușurință, așa o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să trăiască mai bine. Agnès consideră că această loialitate o îndreptățește să se comporte ca o franțuzoaică pursânge și să-i privească de sus pe francezii mai recenți decât ea. Ca s-o spunem pe-a dreaptă, e chiar puțin xenofobă. Scuzabil însă, pentru că o face fără să-și dea seama. Pur și simplu așa îi vine. Se căsătorise de foarte tânără cu un algerian la fel de loialist. Dar care s-a dovedit mai loial absintului. A murit la 42 de ani, după ce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
obișnuit și banal. Trecu o vreme, în care se arătase deranjat de ceea ce-și amintise, încruntându-se frecvent și ștergându-și din când în când sudoarea de pe frunte. Sapa ta e curată, Sergiu, observă Vladimir. Așa e, zise el scuzabil. Mă duc să-i ajut pe amărâții ăștia că văd că nu mai au spor. Ia-i și tu mai ușor, Sergiu! îi strigai când începu să dea cu sapa la rădăcina unui tufiș verde și neîngrijit, alături de alții. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de compătimire pentru nefericitul preot. Reticența lui decentă este stigmatizată ca ipocrizie, frazele lui alambicate sunt etichetate fără cruțare drept minciuni, iar tăcerea lui este insultată cu termenul de înșelăciune. Și pe baza micilor păcate condamnabile la un autor, dar scuzabile la un fiu, istoricul german acuza întreaga rasă anglo-saxonă de pudoare exagerată de mironosiță, de înșelătorie, pretenții exagerate, necinste, viclenie și slabă pricepere culinară. Personal, mie mi se pare că dl Strickland a fost nechibzuit respingând relatarea destul de curentă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că nu voi fi de acord cu ceea ce a făcut după anul 1939, dar dacă ne gândim că istoria este scrisă întotdeauna de învingători, probabil că dacă învingeau, ar fi vorbit și ei mai târziu ca și americanii, despre omoruri scuzabile, pagube colaterale, războaie necesare și alte bazaconii din acestea, prin care cea mai criminală națiune a lumii, SUA motivează de ce a ucis pe timp de pace, mult mai mulți oameni nevinovați, decât Hitler pe timp de război. Această carte, și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să obțin slujba de față. Ieri a venit să mă vadă. îScuzele mele pentru că nu am scris atunci. Evenimentele mi-au luat-o înainte.) Cred că a venit ca să mă ia peste picior. E cea mai urâtă trăsătură a lui. Scuzabilă, probabil, când vine de la un creditor. Ușor de înțeles, probabil, luând în considerare slujba mea. Nu numai că sunt gropar, prietene, mai sunt și gropar al animalelor de companie! Am îngropat cu nemiluita la prea iubiți prepelicari și mult jeliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
contact cu Orașul Luminilor se consumase, lăsând loc, treptat, unei obișnuințe cordiale, dacă pot s-o numesc așa. Erau câteva locuri pe care-mi plăcea Întotdeauna să le revăd, majoritatea dintre ele cu atingeri la sfera istoriei, firește - defect profesional scuzabil, sper -, dar și altele, care-mi plăceau, pur și simplu, pentru că erau frumoase, interesante și atractive pentru gusturile mele pervertite de farmecul balcanismului funciar și iremediabil de care m-am suspectat Întotdeauna. Dar toate astea n-au legătură directă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]