2,779 matches
-
de 10 ani, când cunoscui 3 personaje foarte importante muzicale: Jan Kubelik își începuse cariera lui miraculoasă de virtuos violonist și trecu și pe la noi. Bineînțeles că renumele lui de „Paganini modern al viorii” avea la București un răsunet fără seamăn. Regina dori să cunoască acest „fenomen” și îl pofti la palat.Eu, ca întotdeauna, nu lipseam de la asemena manifestații artistice. Regina, în marea ei bunătate, dorind a mă face să aud muzică bună cât de mult posibil. După ce Kubelik își
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
în fața acestor artiști mari a trebuit să execut unele bucăți, și amândoi lăudau muzicalitatea precoce a copilei, spre bucuria marii mele protectoare. Nu trecu mult și veni pianistul-poet Alfred Grünfeld la București. Avea un dar minunat de a imporviza fără seamăn de frumos. Regina citea din operele sale literare, iar Grünfeld la pian își dădea curs liber bogatei sale fantezii. Auzindu-mă cântând, insistă mult, mult pe lângă tatăl meu, să-i fiu încredințată ca elevă. Eram foaret măgulită de admirația marelui
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
ca maestru Regina hotărî să mă trimită la marele pianist Alfred Reisenauer, pe care îl socotea ca pe cel mai genial dintre toți. La vârsta fragedă de 7 ani îmi fu dat să-l ascult la Ateneu pe acest artistfără seamăn și îmi amintesc și acum de entuziasmul delirant al publicului. Așteptam înfrigurată momentul plecării mele și mă pregăteam febril cu ajutorul bunuluimeu profesor Milde. Regele Carol îmi acordă o bursă pe 3 ani, iar ministrul instrucțiunii, pe atunci Spiru Haret, îmi
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
exersa. Asemenea familiei C. Lampe-Visher, unul din directorii Gewandhausului care asemenea mi-a dat posibilitatea de a audia regulat și în mod gratuit minunatele concerte din această sală, care se dădeau sub direcția genialului Arthur Nikisch. Aceste concerte n-aveau seamăn pe lume, erau ideale ca execuție, orchestra era un suflet, o singură ființă care asculta la cel mai mic gest al marelui animator, pe care îl avea în frunte. Împreună cu prietena mea Georgeta locuiam într-o pensiune, nu departe de
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
din secolul 20, Regele moare de Ionescu. Multe preferințe depind de vîrstă. Tînăr, îl adoram pe Balzac, căruia îi rămîn fidel. Ana Karenina, care m-a plictisit la 18 ani, m-a fermecat la 50. Pe Jane Austen, geniu fără seamăn, am descoperit-o tîrziu. În literatura română, tot ce a scris Caragiale îmi este apropiat, dar sunt la fel de fascinat ca pe vremuri de postumele lui Eminescu. Iar din literatura juneței mele, nu pot uita Bietul Ioanide de Călinescu, Moromeții de
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
nimeni lîngă sine. Acest Unu e mama intoleranței. Cine spune doi, spune cu unul prea mult. .” (p. 106) Devoțiunea față de Unul face ca un credincios, cînd are de ales între a fi plăcut lui Dumnezeu sau a fi îndrăgit de semeni, alege prima variantă, pentru ca apoi să se declare persecutat de păgîni. Și atunci care e calea prin care putem ieși din cercul vicios al gîndirii monomane? Sloterdijk oferă o soluție logică: monoteismul să fie chiuretat de miezul de fanatism pe
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
foc... Discut acum cu fiul meu, pentru care am suferit. Îl apucă de bărbie, se uită lung la el, apoi își făcu cruce. Ai alungat-o pentru una tânără și frumoasă?! Asta este un fleac pentru tine?! Oare cu cine semeni? Te-a stricat munca pe care o duci, dacă muncești pe undeva. Sau băutura și muierile?... Poate... toate la un loc, greșește mama?... Dar de ce stați?! Intrați în casă, cred că sunteți flămânzi. Porcul l-am tăiat de ieri, a
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Să-i mângâi cu ochii gâtul de salcie, cu părul curgându-i în valuri negre pe umeri, mândră și închisă, cum pășește, îmbrăcată în rochia înflorată, numai șolduri și picioare, foșnind prin miresme, de-o sănătate și un orgoliu fără seamăn. Ce tâmpit! Uite-așa-l apucă și nu-l mai slăbește! Parcă se-mbată! Parcă se-mbată cu propriile lui vorbe și închipuiri! Numai să întinzi mâna și să le culegi din aer. Să te lași fără împotrivire topit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și persoane fără a ezita. Cică el nu greșește! Se pricepe la oameni! N-aș fi prea convinsă. A cunoaște un om nu e o chestiune atât de simplă. Dimpotrivă. Îți trebuie timp, răbdare și mai ales iubire. Iubire față de semeni. Trebuie să-i privești așa cum te-ai privi pe tine însuți, dinspre exterior spre interior. A cunoaște oamenii înseamnă, metaforic vorbind, să-i trăiești. Să vezi lumea prin ochii lor, ai fiecăruia în parte, să simți fiecare lacrimă sau zâmbet
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
lume, perpetuu neîmplinit, este un amestec de sfânt și drac, chiar dacă pare a fi integru. Suferă de toate bolile și viciile imaginabile. Nu poate ieși singur din el și din natură. Omul nu se poate autodefini. El se definește prin semeni. Constatăm actul individuației, dar nu ne dăm seama cotidian de incapacitatea autodefinirii. Eu, Petre Țuțea, spun ce cred eu despre mine și când rămân singur cu mine uit și unde m-am născut; și în singurătate aș muri de melancolie
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
mă întâlnească dr. G.I. Ca un om bine crescut, spun bună ziua și mă retrag. Dl. profesor n-a avut însă curajul să mă privească în ochi. Îi doresc numai bine și să-și facă meseria cu Credință și Iubire de semeni! Iar cu ipohondria - ce să spun?! Asta e boala când vrei calitatea actului medical și corectitudine față de pacient: devii ipohondru. La intrarea în pavilion îl găsesc pe dr. G.I. Cunoștințe vechi. Mă salută și întreabă: - Dumneavoastră mă căutați, d-na
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
credem că sunt deosebiți de noi, cei de rând, nu se sinchisesc deloc de viața unor amărâți care n-au bani și care sunt aduși aproape în ultimul stadiu la spital. Aici ar trebui să găsească milă, înțelegere, iubire pentru semeni, compasiune și dragoste pentru profesie. Chiar dacă aparatura nu este ultrasofiscticată, chiar dacă condițiile de igienă sunt precare, iubirea de oameni face minuni. Numai iubirea. Este cel mai înălțător sentiment pe care îl poate avea cineva, este Legea universală a existenței. Este
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
mai departe. Dar în acest moment acest sentiment lipsește aproape cu desăvârșire în sistemul sanitar românesc. Spun „aproape”, pentru că, pe ici, pe colo, mai sunt și oameni adevărați în acest sistem. Problema e că floarea compasiunii și a iubirii de semeni este încă destul de rară la noi. Și „cu o floare nu se face primăvara” - spune românul. Domnilor medici, vă rog să vă aduceți aminte de jurământul pe care l-ați depus la absolvirea facultății și să încercați să simțiți personal
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
nu-i păsa de ceea ce zic alții, și nu-i plăcea să fie jelită, căci ea era prea puternică pentru așa ceva. Și, poate, câteva dintre trăsăturile ei mi le-am însușit și eu și îmi face plăcere să știu că seamăn cu ea. Îmi place când cineva îmi zice că mama mea a fost o femeie bună, îmi place când aud spunându-se despre ea lucruri frumoase. Știu că mama mea avea și o inimă generoasă și, din cât avea, ajuta
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Îmi imaginam că eu sunt o jertfă a soartei, dar îmi dau seamă că eu sunt un om fericit și nu am atâte greutăți cum credeam că le am. Dacă aș putea să simt ceea ce simt toți oamenii, aș vedea semeni mult mai îndurerați decât noi și cu mult mai multe probleme. Îmi amintesc că mama, deja fiindu-i rău, se ducea pe câmp să muncească, deși îi venea foarte greu. Îmi amintesc un caz: mama mea venea de la o altă
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
în jurul său și ultimele raze ale soarelui păreau aduse special de cineva pentru a-i da o înfățișare de om fericit. Aproape că nu reușea să se gîndească la nimic, pentru a nu alunga cu vreun gînd nedorit bucuria fără seamăn care-l năpădise. Ilinca îi dovedise din nou că ține la el... și numai la el. Dar dacă ține și la Vlad și nu vrea să-mi spună? gîndi el cu voce tare? Nu, nu se poate... Vlad e mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu toții mai încremeniți ca pietrele din jur, cu ochii deschiși mari spre acea poartă de taină care le făcea semne tot mai insistente către lumea miraculoasă a trecutului înmărmurit în veșnicia muntelui. Bărzăunul închise ochii, cuprins de-o beție fără seamăn, cu buzele arse parcă de-o sete nedefinită. Izbîndise!... Marele lui vis se împlinise mai repede decît se așteptase!... Iar alături de el se afla Ilinca!... Întoarse capul spre ea, convins că va descoperi, măcar de data aceasta, în ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cum de nu-i văzusem până atunci preocuparea pentru semiotică, abilitatea de a bate ouăle în mai puțin de zece secunde, pasiunea pentru muzică, apetitul pentru călătorie, ochii incredibili, imaginația luxuriantă. Era formidabilă, într-adevăr, dar nu mai era fără seamăn. Nu mai vorbea limba copilăriei mele. Era mama mea, nu și a fratelui meu. Nu și a lui David. Mama mea își părăsise unul din copii, după care înflorise. Nu am iertat-o pentru asta niciodată. Întâi a fost acea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lor? Iar Lupino... întrecea toate așteptările. Ei, cîtă putere îi trebuia să-i spună acestui lup desăvîrșit că nu mai exista loc pentru el în haită? Cum să-i distrugă, a doua oară în viață, încrederea în sine și în semeni? Lupino, norocoși sîntem și noi, că te-am cunoscut. Sînt mîndru că în haita mea a crescut un tînăr de valoarea și de modestia ta. Te-am urmărit îndeaproape; m-am bucurat la fiecare izbîndă a ta; și, da, nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
tentativă de rupere a barierei de foc ar fi însemnat sfîrșitul bietului animal. Era o nebunie. Risca mai mult decît l-ar fi încurajat vreodată dascălii lui s-o facă. Dar nu putea să vadă cum, sub ochii lui, un seamăn nevinovat sfîrșește în chinuri fără ca el să fi încercat să-l ajute. Cu ochii abia mijiți, Lupino făcu stînga-mprejur. Alergă, forțînd înaintarea, pînă ajunse la gura izvorului anemic pe lîngă care trecuse mai devreme. Nu zăbovi: se aruncă în bătaia
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-i minimalizeze forțele, să creadă că tot ce le ajunsese la urechi nu fuseseră decît povești răstălmăcite, dar își reaminti imediat reacția lupilor captivi. Un Om reușise, iată, să-i transforme atît de mult, încît să-i întoarcă împotriva propriilor semeni. Fu nevoit să recunoască: Omul acela putea fi chiar mai periculos decît lăsau să se înțeleagă legendele... Se așternuse liniștea peste cîmpie. Se îndepărtaseră și, în cele din urmă, urletele animalelor răzvrătite se stinseseră. Se opriră privind pierdut înapoi, cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
A. Uspenski susține că rascolul bisericii ruse care desparte populația în două grupe antagonice, staroveri (adepți ai ritului vechi bisericesc) și novoveri (adepți ai noului rit bisericesc) este, probabil, unul din cele mai tragice evenimente din istoria rusă. Pentru mulți semeni de-ai noștri, trăitori ai vremurilor moderne, aceste modificări impuse cu forța nu mai au aceeași însemnătate pe care au avut-o acum 300 de ani, când, pentru păstrarea nealterată a religiei, oamenii erau pregătiți chiar pentru sacrificiul suprem. Conform
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
pentru școală și pentru viață. Educația preșcolară nu se reduce doar la pregătirea intelectuală, ci reprezintă mai cu seamă educația simțurilor, a comportării civilizate, a stăpânirii de sine, a voinței, a creativității și a autonomiei personale, a atitudinii pozitive față de semeni și de mediul ambiant”(E.Voiculescu, 2001, p.15). Educatorii sunt solicitați astăzi, în mod continuu, să promoveze învățarea eficientă. Și nu orice învățare eficientă, ci una participativă, activă și creativă. A-l face pe copil, pe tânăr să trăiască
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
prin răsfăț ori cu „bani gata” se crește și se educă un copil pentru viața reală!. E absurd să declari sus și tare că: „lumea este a mea” întrucât lumea, cea de toate zilele și epocile, este și a celorlalți semeni ai tăi. Un inventator se cuvine să înțeleagă bine că invenția, descoperirea, născocirea sa trebuie să fie utilă omului și nu prea costisitoare... În memoria umanității, în „cartea recordurilor” intră acei călători care au călcat primii pe tărâmuri necunoscute!. Atunci când
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
cum e lumea, vorba poetului, care lume de mii de ani în care e și veselă și tristă! Cartea bună (că sunt și cărți proaste!) este sursă de lumină ce prinde ființă în mintea cititorului care știe să citească!. Despre semeni de-ai noștri, mai haini de felul lor, se spune că au „inimă de câine”. Despre câini ființe delicate, credincioase, sincere, curate la suflet... nu se poate spune că ar avea „inimă de om”! Judecați și singuri, de ce!... Un „tiran
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]