31,172 matches
-
cu mine toată seara? Grigri! A fost un coup de foudre! Pe la ora două noaptea, a venit la mine Bălan și mi-a spus: "Ție nu ți-e rușine? Nevasta lui e aici și tu te expui cu el toată seara?" Am încremenit. Am reușit totuși să-i spun că îl știam divorțat. "S-au împăcat", a venit răspunsul. Firește, am început să plâng, surorile mele și alți câțiva apropiați s-au strâns în jurul meu, lumea era revoltată. Grigri a rămas
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
diferite edituri din România. Programul pregătit de Institutul Cervantes cuprinde o serie de conferințe susținute de personalități de prim rang ale vieții culturale spaniole, mese rotunde cu scriitori, traducători și editori din România și Spania, lecturi din autori spanioli, o seară de poezie, proiecții de filme și precum și o inedită expoziție de fotografii-portret alb-negru, intitulată ¨Scriitorii și LITERAtura lor¨, în care mari scriitori hispanici sînt surprinși scriind despre semnificația personală a cîte unei litere din alfabet. Vor fi prezenți la Tîrgul
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
2003, la ora cinci după-amiază, marchiza ieși în oraș... Marchiza are o profesiune modernă (e, de pildă, specialistă în relații internaționale sau este informaticiană)... Prozatorul trebuie să ne spună cu cine se va întâlni ea și cum își va petrece seara... Eseul romanesc a obosit, ca și metaromanul... Romancierul poate ignora critica, dar critica - repusă pe picioare - nu trebuie să ignore romanul. L.V. Critica literară are în cazul dvs - și nu numai - și o latură didactică. Mă gândesc pentru moment la
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
fi de crezut despre silicoane care să-i dea Fratelui Mai Mare posibilitatea discernerii? Toată emisiunea e o mare prostie. Un joc imbecil care costă sute de milioane. Nu există nici o idee. Nici o finalitate. Un spectacol dezagreabil și josnic. În seara de 26 aprilie, buletinul Meteo pe TVR1 ne-a prezentat vremea, între altele, la Vatican. Ni s-au urat Sărbători Fericite, pe fondul unei mari mulțimi de catolici ascultîndu-l pe Papă. Ca și cum catolicii ar mai fi sărbătorit o dată Paștile, de dragul
Pascale by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13968_a_15293]
-
Festivalul de la Cannes. Iată cîteva dintre ele, pentru cinefilii puri și duri (dar și pentru cei impuri și neduri). Festivalul care, ca de obicei, se anunță foarte bogat în filme și evenimente va debuta săptămîna viitoare, miercuri. Filmul ales pentru seara de deschidere (proiectat în afara competiției) va fi... Fanfan la Tulipe. Punctele de suspensie vor să marcheze o oarecare surprindere, legată de "asincronismul" manifest al festivalului față de temele actualității. Așadar, nu un film de război și pace, nici unul politic nu va
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
foarte plăcută. Însă toate astea se preschimbaseră în disperare, iar blonda sulimenită îmi făcea viața imposibilă. Și dacă, așa cum sînt, cu ce am pe mine și fără cravată, cu haina pe braț și nasturele de la gît smuls, aș rămîne în seara asta?", mă întrebam insistent. M-am așezat la marginea paraginii năpădite de bălării și mi-am scos cravata ca și cum ar fi fost o liană încolăcită strîns. "O arunc sau o păstrez, în caz că mă răzgîndesc?" Am păstrat-o, în buzunar. Cu
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
atunci, sătucul nemțesc cu căsuțe adunate în jurul unei biserici, totul scufundat într-un glob masiv de sticlă, în care se pornea deodată din văzduhul de cristal - după ce îl întorceai o clipă cu capul în jos - o ninsoare ca într-o seară de Crăciun. Tolăniți printre perini, pe patul pufos, ne jucam cu aceste prețioase nimicuri, mângâiam ușor lacrima înghețată pe obrazul de porțelan al Arlechinului, întorceam globul de cristal ca să stârnesc iarăși și iarăși viscolul de zăpadă peste sătucul dinăuntru, când
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
să se revadă peste trei zile, când ginerele-oftalmolog fixase - după ce-și consultase agenda - o oră de consultație pentru operarea șaloziomului. Se însera atunci când debarcau din automobil în mica localitate balneară. Era tocmai ora cinei servită, ca de obicei în serile calde, pe terasa hotelului, de unde se vedea licărind, sub lumina felinarelor din parc, apa sărată a bazinelor de înot. Muzicanții din orchestră își acordau instrumentele. Era mai degrabă o fanfară decât o orchestră căci se vedeau mai multe alămuri decât
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
se potolea și peste câteva clipe se auzea, înălțându-se în noapte, melodia. Le cunoștea pe toate, erau doar melodii cântate de mama și de bunica lui la vechiul pian Schweikhofer de acasă. Una singură fusese marea revelație a acelor seri de vară. Era o suită melodică, un potpuriu din Freischütz de Weber. Așteptam seară de seară ivirea Agathei din opera pe care mi-o povestise bunica. Trepidam de la primele note ale uverturii, inima îmi bătea în gâtlej, până când îi recunoșteam
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
contrabașilor, acordurile lor sumbre din care mă salva vocea străvezie a clarinetului. Dar în povestea aceasta palpitantă, salvarea era urmată de noi primejdii. Când, deodată, se petrecea ceva și acest ceva l-am văzut, cu ochii larg deschiși, din prima seară și continuam să-l văd ori de câte ori orchestra ne servea, odată cu felia de tort ce mi se punea în față, potpuriul din Freischütz. Se întâmpla ceva tainic ce depășea pentru mine misterul vânătorilor din Pădurea germană. Dacă nu cumva, ceea ce se
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
față, potpuriul din Freischütz. Se întâmpla ceva tainic ce depășea pentru mine misterul vânătorilor din Pădurea germană. Dacă nu cumva, ceea ce se petrecea făcea parte chiar din basmele acelei păduri. Căci - o spun acum când au trecut atâtea mii de seri de la acelea trăite alături de bunica mea nemțoaică, într-o vară a copilăriei - iată ce îmi era dat să văd la un moment dat, în timp ce alămurile și arcușurile se întreceau în invocarea Vânătorului negru, a Diavolului. Vedeam ridicându-se trei dintre
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
petrecuseră. Copiii sau cel puțin unii dintre ei află tot ce le ascund cei mari. Întrucât și eu devenisem unul dintre cei "mari", pierdusem cărarea pe care dibuisem mai demult adevărurile ascunse. Îmi amintesc însă, atât de limpede, ultima noastră seară, acolo pe terasa hotelului, la câțiva pași de bazinul cu apă sărată care licărea ispititor. După câteva zile ploioase, cerul se limpezise, se putea din nou mânca afară. Așteptam să se termine valsurile, polcile, să înceapă Freischütz. Și, iată, arcușurile
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
masculine ale mecanicului de tren. O dată un țigan le vede de aproape și mica vrăjitoare îl omoară cu un descîntec. Finalul povestirii aduce poanta, dezvăluită - cum altfel se putea dacă ne aflăm în Australia? - în cabinetul unui parapsiholog: cu o seară înaite de leșin, Otilia întîlnise un bărbat ce pare a fi țiganul din padure, absolut sigur că o știe de la Pucioasa, din vara anului 1968. Textul alternează amintirile Otiliei cu prezentarea drumului ei indecis dintre spital și cabinetul parapsihologului. Rezumatul
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
Mării Negre, "atât de frumoasă când nu e nimeni împrejur." Și, înaintea ultimei file, cuprinzând în manuscris, cu creionul, ultimele comenzi pentru fabrica de ceramică de la Comarnic, meditația în limba engleză a autoarei: "E curios cum suntem singure amândouă în această seară deosebită. Ea e măritată și eu sunt măritată. Ea are șase copii. Singurul meu copil doarme acum în această casă.[...] 1916. Ce ne va aduce oare?" Și între cele două praguri, războiul ca unică temă de discuție principală. Pentru că textul
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
să ia cu asalt ambasada, pentru a cuceri cu arma în mînă ultima redută din România a dictatorului. După Revoluția română în direct, cînd am văzut cum treceau trasoare pe lîngă mine, eram cu Hanibal Stănciulescu, la Uniunea Scriitorilor, în seara de 22 decembrie și după tirurile din jurul Marelui Stat Major din Drumul Taberei, cînd s-a tras pînă și cu tancul într-unul din blocurile cu care mă învecinam am o reținere față de mișcările revoluționare cu arma în mînă. Am
Papucul anti Saddam by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14026_a_15351]
-
jur. Doctorul Azad era un bărbat mititel, precis, a cărui vorbă, spre deosebire de obiceiul bengalez, depășea doar cu un sfert de decibel nivelul șoaptei. Dacă voiai să auzi ce spune, erai obligat să te apleci în direcția lui, așa încît toată seara Chanu rămase parcă atîrnat de buzele lui. - Veniți, îi zise doctorul Azad lui Nazneen care se pregătea să-i servească preumblîndu-se prin spatele mesei: Veniți să stați cu noi la masă. - Soția mea e tare sfioasă, zîmbi Chanu și-i
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
și scenele cu Părintele-Profesor, bolnav terminal, operat doar ca să se constate o metastază ireversibilă; portretul senectuții, de-a dreptul cutremurător, este demn de pana unui romancier. Dumitru Stăniloae s-a stins cu puțin înainte de a împlini 90 de ani, în seara zilei de 4 octombrie 1993. Așa cum este ritul, părinții Galeriu și Bordașiu au venit să-l spele și să-l îmbrace în odăjdii, fața fiindu-i acoperită cu perimanul. Așa cerea rânduiala să aibă loc liturghia funebră ce s-a
Sub pecetea harului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10390_a_11715]
-
Lausanne, de o întreagă pleiadă de protagoniști ai actualei serii a spectacolelor wagneriene, artiști care au acceptat dialogul cu realizatorul Irina Hasnaș, din partea redacțiilor muzicale, iar aceasta în cadrul unor declarații oferite în exclusivitate Radiodifuziunii noastre publice. Pe parcursul orelor după-amiezii, ale serii ultimei transmisii, cea de a șaptea, ,Parsifal", ultima operă wagneriană, a beneficiat de comentariile criticului de artă Dan Hăulică. Transmisiile propriu-zise au fost asigurate de redactorii emisiunilor muzicale, Luminița Arvunescu, Veronica Orha, Ligia Ardelean. Să o recunoaștem, această echipă de
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
în timp ce ieșeam din facultate. Perfect, mergem la Princesa, atunci. O lași în parcare și în felul ăsta sunt și eu la doi pași de casă. Organiza totul, ca de obicei, însă nu-mi închipuiam până unde avea să ajungă în seara aceea cu aptitudinea lui de lider. Când am deschis mașina - un Ford Fiesta roșu cu două uși, caroserie fățoasă și motorul făcut praf, căci îl moștenisem de la mama, o șoferiță atât de proastă că vreo două companii de asigurări nu
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
pielea și mușchii, care-ți anulează dinții, unghiile de la mână și tălpile picioarelor, fumam și râdeam, spuneam prostii, le auzeam și le spuneam iarăși, le repetam, dar la un moment dat mi-am dat seama că ce se petrecea în seara aia, în camera lui Jaime, nu era ceva normal. Pe atunci eram o consumatoare frecventă, aproape experimentată, de hașiș. Fumasem de multe ori, în multe reuniuni, cu mulți oameni diferiți, niciodată o iarbă mai bună ca asta, dar totuși bună
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
se umplu:// De dragoste sau de poezie?/ Totuna! Încât aș putea să și mor./ De mai trăiesc e doar spre-a descrie/ Dorul de starea aceea de dor" (Poemul scurt al lungii mele vieți); Mă pot uita la nori o seară-ntreagă!/ Și-o-ntreagă zi aș tot privi la nori:/ Ușori sau grei... stătuți sau mergători.../ Se leagă, se dezleagă, iar se leagă.// Ori îi vedem - ori nu îi mai vedem -/ Ei sunt: aici, acolo, mai departe.../ De unul singur
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
controlerul... oprirea... pornirea... robinetul K 2... frâna directă Oerlikon... Când mai strig Liber!, să n-adorm, și-l văd, și mă aude, mecanicul râde la mine, fără să spună nimic. Van Gogh al meu nu se mai miră... Tăcere în seara înaintată, sclipiri mărunte ale semnalelor... Șinele, pe sute de metri ard, se fac purpurii de soarele de septembrie atingând la vest dunga orizontului. Aplecat peste fereastră, trag în piept mireasma melancolică a câmpiei transilvane. Ormeniș... Apața... Măieruș... Vadul Roșu.. Oltul
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
recent apărutul său volum, intitulat Pipa lui Magritte, repertoriul cu care ne-a deprins. Anodinul înflorește în înregistrareaă unei existențe care depersonalizează, care apasă o umanitate generică precum o damnare blajină: "Este o seară identică serii de ieri/ identică tuturor serilor din orășelul/ care ziua dansează ca o balerină cu un singur picior// este o seară cu iz de untură rîncedă/ îndărătul perdelelor îndărătul cuvintelor/ idealurile se contopesc cu fluidul televizorului/ visele au culoare incertă aspirațiile/ încap într-un singur intestin
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
înflorește în înregistrareaă unei existențe care depersonalizează, care apasă o umanitate generică precum o damnare blajină: "Este o seară identică serii de ieri/ identică tuturor serilor din orășelul/ care ziua dansează ca o balerină cu un singur picior// este o seară cu iz de untură rîncedă/ îndărătul perdelelor îndărătul cuvintelor/ idealurile se contopesc cu fluidul televizorului/ visele au culoare incertă aspirațiile/ încap într-un singur intestin dimineața/ golit cu fervoare// este preludiul nopții identic nopții de ieri// vii sînt numai păsările
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
fost simplu. Deloc. Pe 23 august 1941 a fost arestat și acuzat pentru opinii defetiste. Internat apoi într-un spital psihiatric, moare de inaniție cîteva luni mai tîrziu, la începutul anului 1942. Cînd s-a jucat, de pildă, într-o seară literară a grupării piesa lui Harms, Elisaveta Bam, în "Ziarul roșu" a apărut un articol care o desfințează complet. "Un haos franc, împins pînă la cinism, din care nimeni nu a înțeles o boabă, după cum au recunoscut cu toții". Harms, într-
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]