432 matches
-
În școală se vorbește despre familie, dragoste, copii etc., acestea primesc o adevărată consistență atunci când cei În cauză „plonjează” cu ardoare În aceste sfere ale existenței. Orice retorică privind aceste realități pălește și nu mai folosește la nimic. Teoria devine searbădă, iar cuvintele nu mai spun nimic. E nevoie de un alt reazem, de un exemplu concret, de demonstrarea unui posibil mod de a configura o căsnicie cu tot ceea ce ține de ea. E necesară o inițiere și o Îndrumare de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
edificare interioară, la o disciplină, să fii În ordine, să fii chiar model. Norma pe care o propui altuia trebuie să fi devenit mod de a fi al tău prin felul cum gândești sau acționezi. Pedagogia nu rămâne o teorie searbădă, ci Întruparea unor valori și a unui mod de viață. Dacă interiorul tău nu este bine așezat, nu ai cum să speri la un edificiu care să-l Întreacă pe al tău. Am citit (și răscitit) rândurile de mai sus
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și se pleacă Într-un somn translucid, cu moi licăriri nocturne. Dispariția bruscă a lui Aubrey de Vere, cu magia ferecată a măștii sale, face ca splendorile să pălească, Înecate Într-un anotimp pluvios. „Lumina cea tainică” se stinge, doar „searbăda lumină” a zorilor și a treziei dezamăgite se cerne „țesută cu apă din văzduhul Încruntat”. Bibliografietc "Bibliografie" A. Opere dandy* (În ordine cronologică)tc "A. Opere dandy* (În ordine cronologică)" Lady Morgan, France in 1816, Londra, 1817. George Gordon Byron
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Istoria literaturii... Poetul pragului de veac, vetust, dispare, repede uitat, în schimb, în valul marelui lirism adus de anii interbelici. În Zale roșii (1919), grupase versuri așa-zis „eroice”; o ultimă plachetă, anodină, Aripi albe (1932), pretinde să exprime, în serbede pastișe, trăiri subtile și extaze mistice. Sub nume propriu ori sub varii, fanteziste semnături-inițiale, prescurtări, multe ca variante la Cridim, sau Keops (Cheops), Kapa, Kapa-Ro, Aferim, Moș Cuminte, Lacrima Christi, Palma Christi, Stan Bostan, Virus, Critic etc., D., poligraf școlit
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
Speriați să nu greșească, zeloșii maiori și căpitani o cam scrântesc. Temându-se să nu fie dați afară din slujbă, obscurii „impiegați” trăiesc și ei într-un stres continuu și orice ieșire din obișnuit îi alarmează. De altfel, în orășelul searbăd, o întâmplare cât de măruntă poate lua imprevizibile proporții. Arhivari cu nasul veșnic în hârțoage, contabili tipicari, grefieri umili, medici escroci, magistrați flecari, cucoane cu pretenții formează, cu metehnele și apucăturile lor de un ridicol care, uneori, mai că înduioșează
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
jucând, pe coarda ipocriziei, o comedie impudică, în râvna lor de a se arăta vrednici de „milioanele” care îi fascinează. Se pun la cale străvezii tertipuri, încolțesc resentimente, înflorește zâzania. Soția lui Stamati, trufașa Penelopa, apelpisită până la nevroză de viața searbădă pe care o duce, bovarizează. Lâncezeala, insuportabilă pentru o fire pasională, o face disponibilă aventurii. Încât, prezența seducătorului Angelo Deliu dezlănțuie frenezia erotică a impetuoasei grecoaice. O siluetă feminină de farmec exotic este ciocolatia Evantia, fiica lui Nicola. Și în
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
mari, boieri de rând, Împleți cupele cântând Și priviți pin vinu-n spume Tot ce vi-i mai drag pe lume. Viața-i tristă, lungă, rece, Nesimțită-n noapte trece. Ca un vis urât și rău... Ce se strecură mereu! Trece searbăda viață, O -nnorată dimineață Înecată-n tristă ceață. Dar eu voi s-o luminez, Sufletul să mi-l turbez, Să-mbăt sufletul din mine; Să-mi scald gîndurile-n bine, Să strig marelui cupar: Toarnă-mi ziuă în pahar Să-nec
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
barbară, Pe ea-i gravată aspru ursita-ne amară, Și când văd viitorul cu norii roși de sânge Atunci sufletu-mi geme și inima-mi se frânge. Decis-ai oare, Doamne, ca în etern să fie Romînu-n lanțuri crude... și searbăda sclavie Să-nfigă ochii aspri... cu-al lacrimei tipar Să brazde pe-a lui față decretul ei amar? Te blastămă de secoli a lumei neagră gură Și sufletu-ți se-nmoaie și inima-ți se-ndură, Dar pentru-a mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
foamete, - obezi de fier, Biruri ce cădeau însuși până pe surul fum Care, pătruns prin streașini, la cer își face drum Ieșind din vatra tristă, cuptorul fără pîne A unui iobag care trăiește d-azi pe mâne, Când asuprirea oarbă și searbădă sclavie Domneau ca două spaime pe sânta Românie. În lumea spăimântată venit-a însă-o zi Când Dumnezeul urei în iadu-i asurzi, Când popolul puternic, de jugu-i desfăcut, Și-aduse-atunci aminte ce fuse în trecut: A dezgropat din piatră bătrânul meu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acel care va rezuma și va pune în serviciul unei mari idei organice înclinările, trebuințele și aspirațiunile preexistente ale poporului său. Nu acel istoric va fi exact, carele în fraze pompoase va lăuda sau va batjocori întîmplările în trista și searbăda lor conexiune cauzală, ci acela care va căuta rațiunea de-a fi a acelor întîmplări și va descoperi-o în adâncimea geniului popular. Unul ca acesta ar descoperi că aceleași rațiuni cari au făcut pe români să crească i-au
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
într-un spațiu închis și că soarta noastră oste pecetluită. Sfinții părinți ne-au dat dintotdeauna tot ceea ce am avut nevoie și nu cred că ne vor lăsa vreodată să murim de foame. Copile, cum îmi arăți tu cât de searbădă îmi este propria viață, închisă între pereții Abației. De unde știi care îți sunt nevoile, de vreme ce trăiești într-un țarc? ― La fel, nu cred că frații augustinieni vor reuși să facă un medicament care să ne scape de boală, așa încît
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
învățăturile. Stin dădu și el să spună ceva, dar Maria îi acoperi gura cu aceeași palmă cu care-l oprise cu câteva momente mai devreme. ― O invidiați degeaba pe Xentya, spuse Maria. Viața ei se va scurge într-o singurătate searbădă. Voi ar fi trebuit să aflați de-acum că singura cale adevărată de a pleca din Sat e ca Domnul Dumnezeul nostru să se milostivească de noi toți. Nu e ciudat cum v-ați repezit toți să scormoniți în cele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
constă În faptul că viitorul este singurul factor care ne poate confirma În mod real ceea ce noi am putea fi cu adevărat, ceea ce am putea deveni, de fapt. În absența unei confirmări viitoare, totul nu se reduce decât la o searbădă iluzionare de sine, la un steril „bovarism”, impresionant prin construcțiile sale imaginare, dar dezamăgitor prin slaba rezistență În confruntarea cu aspectele realității zilnice. Μ Fiecare are o intimitate de apărat, deoarece nu este om care să nu aibă ceva de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
orașe braziliene (distracții, conversație, flirturi și mici ritualuri)”. De obicei, nu te poți Întâlni cu cineva decât fie În apartamentul său, fie la serviciu. Chiar admițând premisa reducționistă inițială că Brasília este un oraș strict administrativ, tot există o anonimitate searbădă impregnată În fiecare structură a capitalei. Locuitorilor le lipsesc, pur și simplu, acele spații mici și accesibile, pe care să și le poată Însuși și pe care să le individualizeze În funcție de activitatea lor, așa cum s-a petrecut dintotdeauna În Rio
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a fost câteodată și confundat -, Ș. a lăsat și o tragedie, Catilina (1886), în versuri destul de stângace. Încercându-se în proză, a redactat aproape în întregime romanul În țară, rămas în manuscris, fără a reuși să treacă de o frazeologie searbădă. SCRIERI: Virtutea militară. 1877, București, 1878; Poezii lirice, București, 1883; Biserica Episcopiei Argeșului. Istoria și descrierea ei, București, 1886; Catilina, București, 1886; Jubileul lui 1848, București, 1898; Legende, balade și poezii, Brașov, 1913. Repere bibliografice: Constantin Mille, Săptămâna literară, LUP
SOIMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289774_a_291103]
-
Dacia de altădată. Reveriile sale livrești sunt proiectate într-o ambianță solemnă, într-un cadru istoric invadat de mitologie, încremenit parcă între vestigii arhaice. De adâncime sau de un fior lăuntric nu poate fi vorba, nici chiar în lirica erotică, searbădă și convențională. Poezia lui S. - Încercări poetice (1860), Poeme (1866) -, cu versificația ei sonoră, bine meșteșugită, e o poezie de cărturar. SCRIERI: Încercări poetice, Iași, 1860; Buba s-au spart și țițina au rămas, București, 1866; Poeme, București, 1866; O
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
cei ce îl asupresc. S., care scrie de pe la 1845, versifica, se pare, cu multă ușurință, nu în afara înrâuririi unor I. Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac. În 1858 îi apare o Colecțiune de poezii scrise în esiliu. E aici o lirică searbădă și monocordă, autorul lamentându-se întruna, pururi nemângâiat de pierderea iubitei și covârșit de amărăciunea exilului. Nota socială, uneori cu adresă satirică, nu lipsește. Unele poezii sunt adaptări din grecește. De oarecare interes ar fi elementele exotice și mai ales
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
Vlădicăi, călătorie pe uscat și pe mare îi este atribuită. Adevăratul poet de tranziție între neoclasicismul de secol XVIII și romantismul pașoptist este Iancu, din cea de-a treia generație a Văcăreștilor. Nu are talentul lui Alecu, tatăl, e aproape searbăd în lirica lui erotică, dar coarda instrumentului său e mai întinsă decât a oricărui contemporan. [...] O parte din lirica lui Iancu Văcărescu este, desigur, în maniera Alecu-Conachi. El a citit pe Gentil-Bernard (îi prelucrează un „bacchic”), Lebrun Pindare, pe Delille
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
Lisle) sau Sfârșit de toamnă îl prevestesc pe G. Bacovia. P.-P. este însă, în primul rând, un eminescianizant. Lirismul lui, în care răzbate sunetul pur al ingenuității, cuprinde totuși atâta autentică simțire, câtă să nu facă din el un searbăd epigon. Versurile erotice, în care se percep inflexiuni folclorice, capătă uneori tonalitatea idilelor lui G. Coșbuc. E poezia de factură intimistă a unui confesiv, nu lipsit cu totul de umor și nici de autoironie. Alteori, aplecându-se spre necazurile altora
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
se umple, beneficiarii au fost alții, alte generații, printre care m-am numărat și eu; n-am de ce să mă plâng. Dar din solidaritate cu lumea aceea tragică de până prin 1960 obligată să-și sature sufletul și mintea cu zeama searbădă a realismului socialist - cal-troian și cutie a Pandorei pentru a cărei introducere la noi au militat cu Înaltă combativitate și J.Popper și Dan Petrașincu dar mai ales Petru Dumitriu, așadar dintr-o firească decență și minim spirit justițiar - pe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nuvelă de N. Jianu. (Ă). Ba În volumașul lui Constantin Chiriță găsim și o altă nuvelă, unde de data aceasta eroului Îi zice chiar Petcu Nicolae ca și eroului din Biruința, face și el o inovație, despre care autorul expune searbăd, reducând tot complexul nuvelei, toată problematica psihologică la câteva mecanice procese sufletești, presărate cu declarații de genul: «Mergea greu, țeava de fier se Îndoia cu greutate. Îi tremura tot corpul. Mintea Îi lucra cu Înfrigurare. Care-i pricina? De ce nu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Am menționat aceasta tocmai pentru că socotim stilul criticii literare folosit de dl. Ion Vitner, remarcabil, prin fuga de convențional, prin expresia elegantă și prin căutarea imaginilor limpezi, care străluminează cu atenție contururile mergând la amănuntul caracteristic și nu la rețeta searbădă. Înainte de a conchide am voi să mai formulăm câteva rezerve privitoare la unele preferințe cu care nu ne Împăcăm. Noi nu credem că Henri Miller e măcar un autor de talent și Tropicele sale ne-au apărut doar ca o
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
au tratat această temă, fără a reuși să ajungă la vreo concluzie cu valoare de idee polarizantă. Încercarea de a epuiza sursele e lăudabilă, însă celor mai multe comentarii din volum le lipsește substanța, pagina fiind mai degrabă un soi de contabilizare searbădă. Demostene Botez - viața ca roman trăit (1983) este un tip de monografie la modă în epocă, tratând viața și opera unui scriitor. Analiza pleacă programatic de la relația fapt de viață-reflectare în operă. Convins de valoarea scriitorului analizat, B. intenționează o
BARBULESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285634_a_286963]
-
pe tavă. — ...și mândrețea de nevastă a lui Drusus... Dacă ai fi văzut-o cum arăta la început... — Cum? — Ca o vacă încălțată. Veselia lui Pusio are darul să-l întărâte și mai rău. Vorbele injurioase țâșnesc ca o cascadă: — Searbădă și șleampătă, lipsită de orice farmec. Pusio se lasă în jos și se uită nedumerit la el. — Când deschidea gura, te așteptai să sară o broască râioasă, continuă instructorul. Nici el nu știe de ce e așa de dezlănțuit. Și uite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
astrele, dar... Râde forțat: — Dar sunt momente când vechea noastră divinație mi se pare prea... prea... — Seacă? îi sugerează evreul. Germanicus încuviințează abătut. Agrippa se ferește să-l contrazică. Și pentru el știința augurilor, atât cât o pricepe, este prea searbădă, bazată pe observație, fără nici o urmă de inspirație. Ori de fanatism. Își iscodește cu coada ochiului tovarășul. Ce te frământă? ar vrea să-l întrebe, dar se abține. N-a mușcat momeala cu visul. Din păcate, Mariamne e de domeniul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]