550 matches
-
whisky de secară. Mi-am petrecut noaptea tușind și citind un exemplar din Comics-urile Ace, pe care cineva a avut bunăvoința să mi-l împrumute. Când trenul a ajuns la New York, - la două și zece în după-amiaza cununiei - eram secătuit de tuse, epuizat în general, transpirat, șifonat, iar benzile adezive mă mâncau de-mi ieșeau ochii. La New York era o arșiță de nedescris. Nu aveam timp să trec mai întâi pe la apartamentul meu, așa că mi-am lăsat bagajul, care consta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Testament Când soarele mă va culca în florile de tei, iar noaptea mă va ține-n veci de mână, din trupul meu să faceți cenușă pentru zei și s-o ascundeți într-un ochi de lună. Când lacrimile-mi vor secătui privirea, iar zâmbetul îmi va fi fost sculptat, să-mi luați cu voi la ceruri adormirea și să-mi iertați păcatul din păcat. Când ceru-mi va deschide nemurirea și când pământul mă va vrea în palma lui, să știți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
întoarcere. Procesele, ceasornic al vieții sociale, se succedau cantonate în trei-patru zone, devenite plictisitoare, ale codului civil, mereu aceleași, căci vântul alungător, prin secătuirea Dreptului (nu era vorba de îndreptarea lumii, cum ni se spunea), era același cu cel ce secătuia viața însăși, complexitatea, strălucirea relațiilor umane. Era ca și cum respirația societății se prinse izgonită de o piază rea. Mai era sectorul codului penal cu furtișagurile, escrocheriile lui, nimicniciile vieții omenești, lăturile valului dintotdeauna. Roba de pe umeri ne fusese smulsă de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în afara regulilor dreptului internațional care a fost Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939 și a ultimatumului impus de Moscova cu cinism în 1940); redusă ca teritoriu (prin acoperirea raptului nelegiuit); îngenuncheată militar, zdrobită și ținută în regim de ocupație sovietică până în 1958; secătuită de potențialul său economic în baza Tratatului de pace (Paris, 1947) și a măsurilor dispuse direct de U.R.S.S. (căreia îi fusese atribuită de occidentali ca trofeu) pe teritoriul nostru al românilor (suportarea efortului de război până în Munții Tatra, plata
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
deșteptat în glas. Omul îmi plăcea, cu toate că vorbea așa de puțin și mă privea așa de ciudat. Din toată înfățișarea lui cătrănită, din glasu-i adânc, se cunoștea că trecuse prin dureroase furtuni. Amărăciunile-i săpaseră brazde pe față și-i secătuiseră izvorul vorbirii. Și, privindu-l, mă gândeam la spusele lui, la „boierul cel bătrân“, la cel nou, la furtuna care poate sta înlănțuită în fundul sufletului, de unde izvorâseră greu cuvintele amare: „Atât mi-a mai rămas! căsuța și pușca!“ Și voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un discurs în fața senatorilor și a pretorienilor, care-i sunt credincioși. Poporul l-a aclamat. Otho a declarat că va fi demn de sarcina pe care i-o încredințează zeii... — Demn! rânji Vitellius furios. Înglodat în datorii cum e, va secătui vistieria... O să se îmbogățească. O să ajungă cel mai bogat om din Imperiu... De asta a vrut să fie împărat! — Se pare că va trimite o delegație ca să te informeze că Imperiul are un împărat și că împăratul este el. Vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
le știa însă prea bine. Acum știa cine era bărbatul acela care avea să aducă Imperiului numai nenorociri. Vitellius era împăratul care avea să distrugă Roma. El avea să-și îndemne adepții să jefuiască, să devasteze, să ucidă. Avea să secătuiască vistieria statului, din cauza luptelor fratricide și a banchetelor. El era întruparea Răului. Era rapace, disprețuia orice pact încheiat, ordinea constituită și viața însăși. Era însetat de putere și de sânge. Era teribil. „Îl urăsc“, se gândi Antonius. Bărbatul acela stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spună Julián ceva, fusese dormitorul Jacintei Coronado. Julián s-a apropiat Încet, temător. Acela fusese ultimul loc unde o văzuse pe Penélope, unde făcuse dragoste cu o fată de numai șaptesprezece ani, care cîteva luni mai tîrziu urma să moară, secătuită de sînge, chiar În acea cămăruță. Am vrut să-l opresc, Însă Julián era deja În prag și privea Înăuntru, absent. M-am alăturat lui. Încăperea era un simplu dormitor, despuiat de orice ornament. Urmele unui pat Încă se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
constant, în centrul evenimentelor, întrucât, prin poziția lor geografică, au devenit principalul culoar de trecere a armatelor țariste spre Peninsula Balcanică. Numeroasele războaie care s-au succedat timp de un secol și jumătate și anii grei ai ocupației militare au secătuit resursele economice și financiare ale Principatelor Moldovei și Țării Românești, nevoite să suporte aprovizionarea și încartiruirea armatelor străine, iar teritoriul lor - devenit adeseori teatru de operațiuni militare - a suferit inevitabilele distrugeri provocate de beligeranți, sau au constituit moneda de schimb
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
producție. Au fost vândute pe nimica toată, distruse, închise (vezi fabrica de hârtie Letea, Confecția, metalurgia, țesătoria, fabrica de încălțăminte, fabrica de mașini-unelte, fabrica de mobilă, moara și tăbăcăria). Toate acestea doar în municipiul Bacău. Acești „holerici” au istovit și secătuit trupul țării ca pe timpul năvălirii hoardelor asiatice. Azi nu se mai muncește. Nu mai avem nici țărani, nici muncitori de calitate, conștienți și demni. Totul este pospăială și goană după bani. Trăim într-o încrâncenare, între muncă și nemuncă, între
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și e târât, zi de zi, de cruzimea celor fără Dumnezeu și nu mai caută drum de întoarcere, care este unul singur: drumul Golgotei lui Iisus Hristos. Azi, însăși așezarea creștină a lumii se clatină. S-a atrofiat și a secătuit tot ce se afla sublim în sufletul creștinului de altădată. Pungașii, năpârci otrăvitoare, își fac în liniște meseria. Vezi consolidarea cu imunitate veșnică a parlamentarilor precum foștii securiști. La fel, mita și șperțul au înlocuit morala și prețuirea omului. Toate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
separată, de dreapta Aflat la pupa vasului SS Loch Lomond, Jonathan Bridgeman urmărește cum acesta se pune în mișcare, o dungă de vopsea albă pe albastrul apei. Deși traversează apa întunecată, „kala pani“, nu simte nimic rău, nu se simte secătuit de merite sau de valoare. Chiar sub parapet, spuma albă a apei pare de un verde pal, fosforescent, culoarea nălucilor sau a curei cu radium. Aerul nopții este cald și sub puntea bine lustruită turbinele acționează elicele gigantice, ca să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adevărat. — Bună ziua, tinere Jonathan, zice mătușa. Nu și-a mai amintit de câtva timp chipul adevăratului Jonathan Bridgeman. Adesea i se pare că s-a confundat deja cu acesta. Prezența mătușii îl readuce la realitate și cu această ocazie îl secătuiește de personalitate, de suflet, de puterea de exprimare și de acțiune. Rămâne lângă ușă, incapabil să facă vreun pas în interior, deschizând și închizând gura într-o încercare născută moartă de a se face plăcut. Ochii femeii se înșurubează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
susan și semințe de lotus. Ne deplasăm după aceea în palanchine separate la Sala Dezvoltării Spirituale. Curtea și-a dat seama de gravitatea bolii lui Hsien Feng - ei știu că are inima și plâmânii slabi, și că dispoziția sa îl secătuiește de puteri - și acceptă propunerea lui ca eu să-l însoțesc la lucru. De la dormitorul nostru până în birou e doar o jumătate de minut de mers pe jos, însă eticheta trebuie respectată - un împărat nu merge niciodată pe propriile-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Cavaleria mongolă era celebră pentru invincibilitatea sa. Trei mii au pierit într-o singură zi. Au fost măturați de tunurile și puștile occidentalilor precum frunzele uscate de vântul toamnei târzii. Împăratul Hsien Feng era ud de transpirație. Febra mare îl secătuise atât de mult de energie, încât nici nu mai putea să mănânce. Curtea se temea că va ceda în fața bolii. Când i-a mai scăzut febra, m-a rugat să redactez cinci edicte care să-i fie imediat trimise generalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Mă voi duce, negreșit! Pregătesc materialul de publicat la Iași, însoțit de o amplă scrisoare. La TV știri alarmante despre inundații în vestul, în nordul și în centrul țării. Vai de lumea din acele regiuni, în timp ce la noi pământul e secătuit de apă și se pare că în această parte de țară vom avea secetă. Un nou an 1946? La TV zgomotoase discuții privind suspendarea Președintelui și demiterea Monicăi Macovei de la Justiție, pentru că cei corupți și-au dat mâna și le
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a observa pe fața ei creolă trăsăturile aspre, nasul ascuțit, ochii mici numai pupile și mai ales faciesul pe care tunsoarea părului roșu îl face pătrățos. Pe urmă, pe măsură ce primăvara ne ia mințile, mă invadau stări de care mă credeam secătuit în anii de rutină serviciu-acasă. Stări neortodoxe, de mărturisit doar într-un fragment de carte de citit sub manta. Ieșind de la biserica Sfântul Anton, cea clădită de Mircea Ciobanul vis-à-vis de Hanul Manuc, o găsisem pe S. în stația autobuzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
loc. E clar? Nu așteptă răspunsul. Scoase o hartă din torpedo, o întinse pe capotă și începu s-o studieze pe îndelete. Știa că nu se poate bizui pe ea. Dunele își schimbau locul permanent, drumurile dispăreau sub nisip, puțurile secătuiau și mai știa, din proprie experiență, că cei care desenau acele hărți nu intrau niciodată în erg ca să-l măsoare cu precizie, ci se limitau să-i traseze conturul aproximativ, fără să se sinchisească prea mult dacă lipseau sau prisoseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sau o pornim înainte? întrebă după ce întoarse capul spre brazii crescuți la întîmplare printre stânci. Nu se vedea nici unul. - Eu zic să-i așteptăm, spuse Arhip rezemîndu-și capul pe rucsac. Să-ți spun drept, peretele ăsta din urmă m-a secătuit. N-am mai luat drumul ăsta de câțiva ani. Urcam Piatra-Craiului pe la Omul. Uitasem că pe aici urcușul e atât de abrupt... Și aș vrea să ascult și sfârșitul povestirii, adăugă. M-ai făcut curios... Darie își căută pachetul cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de metri în preajma noastră... Dar ce mă tortura mai mult era accidentul meu. Nu știu cum au reușit să mă transporte atâtea nopți, când pe carabine, când într-o manta rusească. Nu-mi mai amintesc. Probabil că leșinam, sau eram atât de secătuit, încît nu-mi mai dădeam seama de nimic. Dar mă gândeam la Ivan, la discuția noastră, care mă impresionase atât. Unde i-a fost binecuvîntarea? Că pe el l-au purtat mai puțin de un ceas, iar pe mine, după
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o strânse cu emoție în mâinile lui: - Domniță Marie, Oncle Vania spune că ai geniu. Atunci înțelegeți ce mi s-a întîmplat, dacă am fost atâția ani răsfățatul copil minune la Teatrul Municipal. M-au distrus, Maria Daria, mi-au secătuit orice urmă de talent. Și doar pentru asta m-am născut: pentru spectacol. Dar mi-au mutilat imaginația, mi-au năclăit inteligența, mi-au alterat toate darurile cu care mă copleșiseră ursitoarele în leagăn. Blestemată precocitate!... Când n-am mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
profund eclipsată de pragmaticul întrebării Ce este?. Finalului de viață i se propune așezarea la sine în preajma celor indicați de stabilitatea prieteniei și consubstanțialitatea înrudirii. Aceștia sunt figuranții principali ai scenetei ce învăluie și pregătește pelerinajul fără de întoarcere al celui secătuit de existență. Adesea compasiunea, regretul și suferința pentru absența ce stă să se împlinească, pentru răpirea ontică ce-și anunță inevitabilul sunt nu numai autentice dar și extrem de intense. Realitatea profunzimii acestor trăiri nu le exclude, însă, din sistemul de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de continuitatea ireversibilă a succesiunii clipelor. Desigur, el nu poate trăi fără o inserare în timp numai survenirea morții fiind capabilă de întreruperea definitivă în raport cu temporalul. Dar această inserare se dovedește, pentru cazul adâncirii în revelația și înnoirea apocaliptică personală secătuită de conținut, fără substanța ce i-ar conferi greutate metafizică proprie. În esență, cel care a pășit pe calea experienței mistice trăiește cu deplinătatea spiritului său raportat numai la transcendență păstrând în imanent și devenire istorică umbra ființei sale, forma
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și am rămas inert în poziția inițială (care dealtfel nici nu era comodă) multă vreme! fără să fiu capabil de a mai face o mișcare măcar s-o corectez. N-aș putea spune că mă gândeam la ceva. Oboseala mă secătuise, iar starea de toropeală îmi dădea o plăcută senzație fizică. Într-un târziu, prin-tr-o lentă tranziție am simțit o apăsare și dinăuntru și dinafară. Mă apăsa materialitatea gândurilor prefăcute în plumb, mă apăsa inima înghețată, aerul, pereții și tavanul care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
unui copil. A fost văzută și, de rușinea lumii, s-a spânzurat. Și era în primul an de învățământ. Multe învățătoare se măritau cu cine se întâmpla doar ca să poată trăi, pentru a nu mai fi o povară pentru părinții secătuiți de datoriile făcute pentru a le ține la școală. Se mai mărise cu o mie numărul cadrelor fără posturi. Mulți dintre posibilii dascăli renunțau la apostolat devenind agenți de percepție, conductori de tren sau trecând în armată deveneau ofițeri activi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]