600 matches
-
politicieni tineri și reformiști. În decembrie 1990, Sovietul Suprem a votat schimbarea denumirii republicii în Republica Kirghiztan. În februarie 1991, numele capitalei, Frunze, a fost schimbat înapoi la vechiul nume Bișkek. În ciuda acestor schimbări de formă, realitățile economice lucrau împotriva secesiunii față de URSS. Într-un referendum privind păstrarea Uniunii Sovietice în martie 1991, 88,7% din votanți au aprobat propunerea de a păstra Uniunea Sovietică sub forma unei „federații înnoite”. La 19 august 1991, când Comitetul de Stat de Urgență a
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
orientali. Ea însă nu s-a materializat datorită prăbușirii rapide a Reichului. Karl Renner și Adolf Schärf (Partidul Socialist al Austriei), Leopold Kunschak (Partidul Popular din Austria fostul Partid Social-Creștin al Poporului) și Johann Koplenig (Partidul Comunist Austriac) au declarat secesiunea Austriei față de al Treilea Reich prin Declarația de Independență de la 27 aprilie 1945 și au înființat un guvern provizoriu la Viena, în frunte cu cancelarul Renner, având aprobarea Armatei Roșii victorioase și susținerea lui Iosif Stalin. (data este oficial denumită
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
deveni mai târziu conducătorul acestei țări, a fost numit șef al statului major. Nemulțumit de toate aceste evenimente, , președintele bogatei regiuni Katanga, a proclamat pe 11 iulie independența acesteia. Și regiunea Kasai de Sud a intrat într-o luptă de secesiune împotriva noii conduceri. Astfel conflictul din Congo a devenit, în același timp, unul internațional (datorat intervenției Belgiei în fosta sa colonie), cât și unul intern (cauzat de secesiunea unei provincii într-un stat nou). La 12 iulie 1960 guvernul congolez
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
acesteia. Și regiunea Kasai de Sud a intrat într-o luptă de secesiune împotriva noii conduceri. Astfel conflictul din Congo a devenit, în același timp, unul internațional (datorat intervenției Belgiei în fosta sa colonie), cât și unul intern (cauzat de secesiunea unei provincii într-un stat nou). La 12 iulie 1960 guvernul congolez a cerut ONU să intervină militar pentru a proteja teritoriul național al statului congolez împotriva agresiunii externe (belgiene). ONU a trimis în Congo misiunea de pace ONUC, cea
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
a proteja teritoriul național al statului congolez împotriva agresiunii externe (belgiene). ONU a trimis în Congo misiunea de pace ONUC, cea mai mare de până la acea dată. Belgienii, dorind să își mențină controlul asupra resurselor minerale ale statului, au susținut secesiunea Katangăi, deși nu au recunoscut independența provinciei. În această situație dificilă, evenimentele s-au precipitat ducând la o criză între președintele Kasavubu și primul ministru Patrice Lumumba. Conflictul dintre președinte și prim ministru s-a dezvoltat, culminând cu decizia președintelui
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
zone: regiunea controlată de guvernul central (provinciile Leopoldville, Equatorial și Kasai Vest), regiunea controlată de Gizenga, urmașul lui Lumumba (provinciile Oriental și Kivu), Katanga condusă de Tshombe iar în provincia Kasai și în nordul Katangăi liderul triburilor Baluba, Albert Kalonji. Secesiunea Katangăi a fost în cele din urmă înăbușită de trupele ONU. Moise Tshombe a fost nevoit să accepte încetarea secesiunii, recunoscând guvernul central congolez. În urma acestor revolte și a haosului existent a murit un mare număr de congolezi. După 5
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
Oriental și Kivu), Katanga condusă de Tshombe iar în provincia Kasai și în nordul Katangăi liderul triburilor Baluba, Albert Kalonji. Secesiunea Katangăi a fost în cele din urmă înăbușită de trupele ONU. Moise Tshombe a fost nevoit să accepte încetarea secesiunii, recunoscând guvernul central congolez. În urma acestor revolte și a haosului existent a murit un mare număr de congolezi. După 5 ani de instabilitate și conflict, Joseph-Désiré Mobutu l-a răsturnat pe Kasavubu în 1965 beneficiind, se pare, și de sprijinul
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
din iunie 1992. Republica Moldova se consideră stat succesor de drept al RSS Moldovenești (fapt garantat prin dreptul de a secesiona de Uniunea Sovietică în ultima versiune a Constituției sovietice). Potrivit principiului integrității teritoriale, R. Moldova susține că orice formă de secesiune din componența statului fără consimțământul autorităților centrale este ilegal. Aceasta (Republica Moldova) consideră că actualul „guvern” al RMN este nelegitim și nu reprezintă legitim populația din regiune, care are o pluralitate moldoveană [română] (39,9% conform recensământului sovietic din 1989, fără
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
că sclavia și Puterea Sclavagistă trebuia să fie distrusă definitiv, și că orice formă de naționalism confederat trebuie să fie suprimată. Moderații spuneau că aceasta se putea ușor realiza imediat ce armatele confederate se predau și statele din Sud revin asupra secesiunii și acceptă Amendamentul al 13-lea—ceea ce s-a întâmplat după decembrie 1865. Președintele Abraham Lincoln era liderul republicanilor moderați și dorea accelerarea Reconstrucției și reunirea națiunii într-o manieră cât mai rapidă și mai lipsită de suferințe. Lincoln începuse
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
dură decât Planul celor zece procente. Facțiunea adversă, a radicalilor, era sceptică în ce privea intențiile sudiștilor și a cerut acțiuni federale mai stringente. Congressmanul Thaddeus Stevens și Senatorul Charles Sumner erau liderii grupărilor republicane radicale. Charles Sumner spunea că secesiunea distrusese doar statele, iar Constituția își exercita încă autoritatea și protecția asupra indivizilor, ca și în teritorii. Thaddeus Stevens și adepții săi considerau și ei că secesiunea adusese teritoriile acelor state la nivelul unor teritorii. Republicanii căutau să împiedice politicienii
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
și Senatorul Charles Sumner erau liderii grupărilor republicane radicale. Charles Sumner spunea că secesiunea distrusese doar statele, iar Constituția își exercita încă autoritatea și protecția asupra indivizilor, ca și în teritorii. Thaddeus Stevens și adepții săi considerau și ei că secesiunea adusese teritoriile acelor state la nivelul unor teritorii. Republicanii căutau să împiedice politicienii sudiști să „restaureze subordonarea istorică a negrilor.” Întrucât sclavia fusese abolită, regula celor trei cincimi nu se mai aplica la numărarea populației de negri. După recensământul din
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
compromis cu republicanii moderați. (democrații din Congres nu aveau aproape nicio putere.) Istoricii au denumit această perioadă "Reconstrucția radicală". Lideri albi din Sud, care au recâștigat puterea imediat după război și înainte de acordarea dreptului la vot negrilor, au renunțat la secesiune și au acceptat abolirea sclaviei, dar nu au renunțat la supremația albilor. Cei care deținuseră puterea s-au înfuriat când s-au ținut noi alegeri în 1867. Noii congressmeni republicani au fost aleși de o coaliție de unioniști albi, sclavi
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
partid dominant, s-a rupt în facțiunile din nord și din sud, iar Abraham Lincoln și Partidul Republican au câștigat alegerile fără a primi susținerea niciunuia din statele din Sud. Rezultatul imediat al alegerii lui Lincoln au fost declarațiile de secesiune din partea a șapte state, în frunte cu Carolina de Sud, care au fost respinse ca ilegale de președintele în exercițiu, James Buchanan și de președintele ales, Abraham Lincoln.
Alegeri prezidențiale în Statele Unite ale Americii, 1860 () [Corola-website/Science/314238_a_315567]
-
Calhoun. Compromisul a fost posibil după moartea președintelui Zachary Taylor, care și el se opunea. Președintelui Taylor i-a urmat în funcție un puternic susținător al compromisului, Millard Fillmore. Compromisul a dezamorsat temporar tensiunile puternice din sânul Statelor Unite, amânând criza secesiunii și războiul civil american. Compromisul a renunțat la Provizia Wilmot, care nu a devenit oficial lege, dar care ar fi interzis sclavia în teritoriile preluate de la Mexic. În schimb, compromisul a susținut doctrina suveranității populare pentru teritoriul New Mexico. Diferitele
Compromisul din 1850 () [Corola-website/Science/314491_a_315820]
-
să se unească sub steagul unei mișcări atotcuprinzătoare, otomanismul. Procesul înlocuirii instituțiilor monarhice cu unele constituționale și de acceptare a politicilor electorale s-a dovedit mult mai complicat decât se crezuse. Regiunile periferice ale imperiului au continuat să lupte pentru secesiune. Abordările politice ale lui Abdul Hamid au făcut ca echilibrul dintre musulmani și creștin i să fie imposibil de atins. Noua conducere, împovărată de luptele religioase și etnice, reușea cu greu să rezolve problemele imperiului, La scurtă vreme după revoluția
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
și Roquebrune, care fuseseră principalele surse de venit pentru familia Grimaldi timp de secole, erau acum obișnuite cu un standard de viață și cu o impozitare mult mai indulgentă datorită intervenției Sardiniei și revendicau concesiuni financiare și politice, amenințând cu secesiunea. Familia Grimaldi spera că industria nou-legalizată ar ajuta la atenuarea dificultăților cu care se confruntă, mai ales cu greaua datorie a familiei, dar primul cazinou din Monaco a fost gata să funcționeze abia după accederea la tron a lui Carol
Monaco () [Corola-website/Science/296920_a_298249]
-
de opere noi. Totuși, o propunere de punere pe scenă a controversatei opere "Salomeea" de Richard Strauss a fost respinsă de cenzura vieneză. La începutul anului 1902, Mahler la cunoscut pe Alfred Roller, un artist și designer asociat cu mișcarea Secesiunii vieneze. Un an mai târziu, Mahler l-a numit designer de scenă șef al Operei, unde debutul lui Roller a fost pentru opera "Tristan și Isolda". Colaborarea dintre Mahler și Roller a creat peste 20 de producții celebrate, precum "Fidelio
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Armatei Statelor Confederate ale Americii în Războiul Civil American. Beauregard a studiat ingineria construcțiilor la Academia Militară a Statelor Unite și a servit ca ofițer de geniu în Războiul Americano-Mexican. După o scurtă perioadă petrecută la West Point în 1861, odată cu secesiunea Sudului, a devenit primul general de brigadă al Confederației. A comandat apărarea orașului Charleston, Carolina de Sud, la începutul Războiului Civil la Fort Sumter la 12 aprilie 1861. După trei luni, a ieșit victorios din prima bătălie de la Bull Run
Pierre Beauregard () [Corola-website/Science/320841_a_322170]
-
singurul ei român. A început să-l scrie datorită faptului că avea gleznă luxata, fiind încurajată, de asemenea, de soțul ei, John Marsh. Ea a scris și rescris românul de mai multe ori. Românul se desfășoară în perioada Războiului de secesiune, care este privit din punctul de vedere al eroinei, Scarlett O'Hara, care va avea în cursul povestirii între 16 și 28 ani, fiind măritata de trei ori. Acțiunea românului este captivantă și dinamica. Energia și starea de optimism a
Margaret Mitchell () [Corola-website/Science/304528_a_305857]
-
Rece. În Asia, ocupația militară a Japoniei a deschis calea democratizării țării. Războiul civil din China a continuat în timpul și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, ducând, în cele din urmă, la proclamarea Republicii Populare Chineze și la secesiunea Taiwanului. Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câștigarea independenței coloniilor puterilor europene, metropolele fiind vlăguite de ultima conflagrație mondială. S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de greutate al puterii mondiale de la țările
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
pare a reprezenta Asia de sud-est, fiind o aluzie la războiul din Vietnam. În ultimul capitol al cărții aflăm că poporul hainish a ajuns pe Tau Ceti în urmă cu 60 de ani, adică la mai bine de 150 de ani după secesiunea odonienilor de pe Urras și exodul lor pe Anarres. Pământenii apar și ei acolo, acțiunea romanului petrecându-se cândva în viitor. Se sugerează anul 2300, dar complexitatea istoriei celor de pe Urras pare a indica altă dată. Capitolele alternează cadrul acțiunii - cele
Deposedații () [Corola-website/Science/321616_a_322945]
-
populațiilor migratoare barbare (în general) și a dacilor liberi în zona carpatică, Aurelian a dispus retragerea armatei și a administrației romane din Dacia în anul 271, în vederea consolidării frontierei balcanice pe linia Dunării de Jos. În 274 este lichidată și secesiunea Regatului galic; Aurelian restaurează astfel unitatea statului roman, primind titlu de "restitutor orbis". În politica internă Aurelian s-a comportat ca un suveran absolut. Purta diadema solară, purpură și veșimente bogate ca după obiceiul regilor orientali, s-a autointitulat "Dominus
Aurelian () [Corola-website/Science/299881_a_301210]
-
a încetat să mai existe, prin urmare procesul s-a încheiat. La 18 mai 1992, Carington a întrebat Comisia cum să fie rezolvată problema statelor succesoare ale fostei RSFI. Comisia a răspuns că statele succesoare trebuie să rezolve toate aspectele secesiunii prin acord. De asemenea, niciun stat succesor nu poate reprezenta RSFI în organizațiile internaționale, dar fiecare poate aplica pentru statutul de membru nou. La 18 mai 1992, Carington a întrebat Comisia dacă Republică Federală Iugoslavia trebuie să aplice pentru statutul
Comisia de Arbitraj a Conferinței de Pace pentru fosta Iugoslavie () [Corola-website/Science/331205_a_332534]
-
el a studiat la Academia de Arte Frumoase din Viena cu Karl Freiherr von Hasenauer și Otto Wagner, absolvind cu Prix de Rome în 1895. În biroul lui Wagner l-a întâlnit pe Joseph Maria Olbrich și împreună au fondat Secesiunea Vieneză în 1897, împreună cu artiștii Gustav Klimt și Koloman Moser. Începând din 1899, el a predat la Kunstgewerbeschule, acum Universitatea de Arte Aplicate din Viena. Ca membru al Secesiunii, Hoffmann a dezvoltat relații puternice cu alți artiști. El a proiectat
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]
-
l-a întâlnit pe Joseph Maria Olbrich și împreună au fondat Secesiunea Vieneză în 1897, împreună cu artiștii Gustav Klimt și Koloman Moser. Începând din 1899, el a predat la Kunstgewerbeschule, acum Universitatea de Arte Aplicate din Viena. Ca membru al Secesiunii, Hoffmann a dezvoltat relații puternice cu alți artiști. El a proiectat spațiile interioare în care aveau loc expozițiile Secesiunii și o casă pentru Moser, care a fost construită în perioada 1901-1903. Cu toate acestea, el a părăsit curând Secesiunea în
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]