911 matches
-
care inhibă adenilatciclaza și sinteza de cAMP, receptorii M1, M3 și M5 stimulează fosfolipaza C formatoare de inozitoltrifosfat (IP3) eliberator de Ca2+. Referitor la distribuția receptorilor muscarinici s-a stabilit că receptorii M1 se găsesc în ganglionii vegetativi și glandele secretorii, receptorii M2 predomină în miocard și celulele endoteliului vascular eliberator de NO, în timp ce receptorii M3 sunt localizați în musculatura netedă viscerală. În creier au fost identificate toate cele cinci subtipuri de receptori muscarinici. În general, majoritatea țesuturilor și organelor conțin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acestuia de către receptorii M2 muscarinici din celulele endoteliale, însoțită de relaxarea și scăderea tonusului vascular urmate de vasodilatație. La rândul său, tractusul gastro-intestinal este teritoriul de elecție al acțiunilor muscarinice de tip M3 al acetilcolinei asupra manifestărilor sale motorii și secretorii. Efectele respective sunt potențate de ezerină (inhibitor al colinesterazei) și abolite de atropină (blocant muscarinic). Aparatul respirator este influențat atât direct în sens bronhoconstrictor și hipersecretor, cât și indirect, prin mecanismul stimulării reflexe miocardice. La astmatici, acetilcolina provocând bronhoconstricție și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este transformată în adrenalină (fig. 48). După ce au fost sintetizate la nivelul corpului neuronal, catecolaminele sunt depozitate în vezicule cromafine și transportate axonal spre butonii sinaptici sau varicozitățile neuronilor adrenergici, în cazul dopaminei și noradrenalinei, sau stocate în granulele celulelor secretoare medulosuprarenale, în cazul adrenalinei. Conținutul în catecolamine al unei vezicule cromafine variază între 6000 și 15000 de molecule. Migrarea și concentrarea veziculelor cromafine în teritoriul presinaptic al terminațiilor axonale adrenergice se realizează sub două forme electrondense. Unele sunt mari cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nociceptive. Eliberarea substanței P este calciu-dependentă, fiind activată de capsaicină (substanță toxică extrasă din ardeiul iute) și blocată presinaptic de către peptidele opioide și GABA. Acțiunile substanței P sunt de tip excitator atât la nivelul membranelor postsinaptice, cât și asupra teritoriilor secretoare de hormoni circulanți sau locali. Ele se realizează prin intermediul a două tipuri de receptori membranari metabotropi: NK1A și NK1B. Având localizare presinaptică și realizând efecte depolarizante postsinaptice la nivelul căilor senzoriale nociceptive, substanța P îndeplinește rol atât de principal mediator
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
putând fi declanșate și de excitanți percepuți ca senzații. Din prima categorie fac parte reflexele care reglează ritmul cardiac, presiunea sanguină și motilitatea intestinală, iar din cea da a doua, sunt reflexele fotomotorii de acomodare, care însoțesc senzația luminoasă, reflexele secretorii digestive (salivare, gastrice, pancreatice) produse de senzațiile gustative și olfactive, reflexele sudorale însoțite de senzații termice etc. Modalitățile de punere în joc a căii vegetative eferente nu diferă în linii mari de cele care stau la baza actelor reflexe somatice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organismului la solicitările impuse de factorii de mediu extern. Aproape toate manifestările somato-vegetative sunt dependente de activitatea opusă și balansată a căilor nervoase eferente ale simpaticului toraco-lombar și parasimpaticului cranio-sacrat. Acestea realizează modularea și adaptarea activității organelor efectoare contractile și secretorii prin reacții neuroreflexe compensatoare de contracarare, autoreglare, apărare și adaptare la necesitățile variabile ale funcțiilor vitale (circulatorie, respiratorie, digestivă, excretorie, metabolică etc.), întregind componenta somatică voluntară. Atât comenzile plecate de la centrii superiori somatici, cât și reacțiile organo-vegetative reflexe însoțitoare declanșate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
traductori de informații viscerale realizează prin fenomenele electrochimice de depolarizare membranară conversia acestora în influx nervos transmisibil pe căi ascendente la nivelul centrilor reflecși cerebro-spinali sau ganglionari. Reacțiile reflexe reprezentând principala formă de activitate organo-vegetativă, asigură răspunsurile specifice motorii sau secretorii ale viscerelor fără participarea conștientă. Conștiența ia act doar de producerea actului reflex. Cu excepția reflexelor locale de axon, informațiile asupra statusului organelor prevăzute cu funcții vegetative sunt transmise fie la nivel ganglionar, fie la centrii coordonatori din sistemul nervos cerebro-spinal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
toracelui și abdomenului, supleează lipsa inervației parasimpatice în regiunea toraco-lombară. Cele două componente eferente ale sistemului nervos organo-vegetativ, deși provin din teritorii diferite ale axului cerebrospinal, asigură inervația dublă și antagonistă a majorității viscerelor, în vederea autoreglării activității lor contractile sau secretorii și întreținerii echilibrului dinamic al funcțiilor respective. Contrar sistemului nervos al vieții de relație, a cărui influență este limitată la musculatura scheletică, dualitatea simpatico-parasimpatică acționează asupra musculaturii netede viscerale, glandelor endocrine și exocrine din întregul organism prin intermediul substanțelor mediatoare colinergice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sistemul nervos simpatic influențează mai puțin activitatea motorie și secretorie a tractusului gastrointestinal. Totuși, stimularea simpatică intensă inhibă peristaltismul intestinal și crește tonusul sfincterian. Ca rezultat se produce reducerea semnificativă a propulsării bolului alimentar intestinal, asociată uneori cu reducerea activității secretorii, conducând la constipație. II.1.6. EFECTELE STIMULĂRII SIMPATICE ȘI PARASIMPATICE ASUPRA ALTOR ORGANE EFECTOARE La nivel pulmonar, predominența simpatico-adrenergică provoacă bronhodilatație, iar cea vagală bronhoconstricție, asigurând tonusul bazal al căilor aeriene și variațiile normale ale bronhomotricității. Glandele nazale, lacrimale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
parietale sunt continuarea plexurilor prevertebrale la nivelul diverselor organe și viscere. Ca și acestea, ele conțin elemente nervoase atât simpatice, cât și parasimpatice, dispuse fie sub formă de rețea perivasculară intraviscerală, fie de butoni terminali la nivelul celulelor efectoare (contractile, secretoare, parenchimatoase etc.). Asemenea plexuri prevăzute cu structuri microganglionare intramurale se găsesc în grosimea mușchiului cardiac și uterin, pereții bronhiilor, uretere, vezică, căi biliare și îndeosebi în musculatura netedă a întregului tub digestiv. Acestea conferă un oarecare grad de autonomie viscerelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
intramurale se găsesc în grosimea mușchiului cardiac și uterin, pereții bronhiilor, uretere, vezică, căi biliare și îndeosebi în musculatura netedă a întregului tub digestiv. Acestea conferă un oarecare grad de autonomie viscerelor respective și explică menținerea activității lor specifice (contractile, secretorii) în condițiile scoaterii din organism și perfuzării cu soluții fiziologice. Dualitatea inervației vegetative privește și formațiunile nervoase mixte. Se știe că, în afara căilor aferente comune sistemului nervos somatic și vegetativ, o mare parte din nervii simpatici și parasimpatici sunt nervi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și pe marginea cubitală a antebrațului. Numeroase alte exemple de durere reflectată oferă practica medicală. II.1.7. ROLUL INTEGRATIV AL SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV Funcțiile sistemului nervos vegetativ sunt de autoreglare și coordonare reflexă a activității organelor efectoare contractile și secretoare, în vederea menținerii în limite normale a constantelor biologice și adaptării organismului la condițiile variabile impuse de mediul extern sau intern. Contrar mușchiului striat, ca principală structură somatică care declanșează contracții musculare reflexe sau voluntare și care degenerează, devenind incapabil de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de predominanță simpatică sau parasimpatică, devin deficitare sau chiar imposibile. Cele două componente eferente ale sistemului nervos organo-vegetativ, deși provin din teritorii diferite ale axului cerebro-spinal, asigură inervația dublă și antagonistă a majorității viscerelor, în vederea autoreglării activității lor contractile sau secretorii și întreținerii echilibrului dinamic al funcțiilor respective. În general, efectele stimulării simpatice sunt de sens opus celor produse de excitarea parasimpaticului. Dacă una din componente exercită prin veriga chimică mediatoare acțiuni inhibitoare asupra unui organ oarecare, cealaltă componentă provoacă răspunsuri
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
glande endocrine controlează activitatea secretorie a hipofizei, prin același mecanism al afectării releasing-factorilor de origine hipotalamică, în vederea restabilirii echilibrului. Până în prezent au fost identificați la nivelul complexului hipotalamo-hipofizar 9 factori eliberatori hipotalamici și 7 hormoni hipofizari. Tipic este cazul CRF secretor de ACTH, stimulator la rândul său, al secreției de glucocorticoizi, a cărui lansare în circulație este inhibată de excesul de cortizon sau hidrocortizon circulant, ca urmare a blocării factorului eliberator respectiv din hipotalamus. Fenomene similare de autoreglare a tropilor hipofizari
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
auriculare este neglijabilă. II.2.2. CORDUL ORGAN ENDOCRIN În afara fibrelor miocardice contractile și a sistemului excito-conductor, cercetările cu microscopul electronic au pus în evidență un al treilea tip de celule cardiace la nivelul auriculelor, cu conținut bogat în granule secretoare. Faptul, fiind semnalat de Jamieson și Palade (1964) și confirmat ulterior de numeroși cercetători, a determinat cercetări sistematice asupra naturii produșilor de secreție ai acestor granule. În timp ce unii autori au adus dovezi histofluorescente în favoarea conținutului bogat în catecolamine al granulelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
factor natriuretic atrial (ANF). În prezent se admite că există mai mulți factori secretați de cardiomiocitele atriale ale mamiferelor inclusiv umane. Conținutul în ANF al ventriculelor este mult mai mic decât cel al auriculelor (fig. 69). Eliberarea ANF din granulele secretoare atriale este stimulată de creșterea presiunii intraatriale. Sensibilitatea deosebită a granulelor secretoare la distensie a fost dovedită experimental cu ajutorul unui balonaș introdus în auriculul drept. Creșterea doar cu 1 mmHg a presiunii intraatriale realiza o suplimentare a eliberării cu 30-40
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
factori secretați de cardiomiocitele atriale ale mamiferelor inclusiv umane. Conținutul în ANF al ventriculelor este mult mai mic decât cel al auriculelor (fig. 69). Eliberarea ANF din granulele secretoare atriale este stimulată de creșterea presiunii intraatriale. Sensibilitatea deosebită a granulelor secretoare la distensie a fost dovedită experimental cu ajutorul unui balonaș introdus în auriculul drept. Creșterea doar cu 1 mmHg a presiunii intraatriale realiza o suplimentare a eliberării cu 30-40%. Prin acest mecanism, toate situațiile normale sau patologice care determină creșterea volumului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
suplimentare a eliberării cu 30-40%. Prin acest mecanism, toate situațiile normale sau patologice care determină creșterea volumului extracelular, întoarcerii venoase și a presiunii intraatriale se însoțesc de intensificarea progresivă (de până la 20 de ori) a eliberării de ANF din granulele secretoare miocardice. La rândul lor, studiile privind extracția și purificarea ANF au stabilit că acesta se găsește la nivel granular sub formă de prohormon, format din 126 de aminoacizi. În timpul sau imediat după eliberare, prohormonul este clivat în ANF activ, constituit
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
natriuretici permit presupunerea existenței unui veritabil ax cord-creier, asemănător celui descris anterior în cazul tubului digestiv sau al rinichiului, cu rol important în autoreglarea neuroendocrină a funcțiilor respective. Astfel, în afara funcției de motopompă aspiro-respingătoare, inima îndeplinește un important rol endocrin secretor de peptide hormonale (substanță P, neurotensină, VIP, ANP, SRA etc.). Unul dintre acestea este factorul natriuretic atrial (ANF sau ANP = atrial natriuretic peptide), denumit și atriopeptin, amplu studiat în ultimele două decenii. Descoperit de către De Bold și colab. (1985) în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tapetează. La nivelul traheei și bronhiilor mari, epiteliul este pseudostratificat cilindric ciliat, format din mai multe tipuri de celule: - celule ciliate, prezentând fiecare circa 250 de cili la polul apical; - celule caliciforme (în proporție de 1 la 5 celule ciliate), secretoare de mucus. Numărul lor crește în cazul unor agresiuni toxice sau virale; - celule cu marginea „în perie”, bogate în ribozomi liberi, implicate în resorbția unei cantități de mucus și în unele procese secretorii; - celule bazale cu rol în regenerare; - celule
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
proporție de 1 la 5 celule ciliate), secretoare de mucus. Numărul lor crește în cazul unor agresiuni toxice sau virale; - celule cu marginea „în perie”, bogate în ribozomi liberi, implicate în resorbția unei cantități de mucus și în unele procese secretorii; - celule bazale cu rol în regenerare; - celule neuro-ectodermice, cu conținut bogat în granule secretoare de hormoni locali de tip aminic (histamină, serotonină, catecolamine), polipeptidic (VIP, TSH, MSH, ACTH, calcitonină, gastrină, secretină, kinine plasmatice, vasopresină etc.) și lipidic (prostaglandine, tromboxani, prostacicline
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cazul unor agresiuni toxice sau virale; - celule cu marginea „în perie”, bogate în ribozomi liberi, implicate în resorbția unei cantități de mucus și în unele procese secretorii; - celule bazale cu rol în regenerare; - celule neuro-ectodermice, cu conținut bogat în granule secretoare de hormoni locali de tip aminic (histamină, serotonină, catecolamine), polipeptidic (VIP, TSH, MSH, ACTH, calcitonină, gastrină, secretină, kinine plasmatice, vasopresină etc.) și lipidic (prostaglandine, tromboxani, prostacicline, leucotriene). Nu s-au evidențiat legături ale acestor celule cu fibre nervoase aferente sau
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de reticulină și un înveliș epitelial format din două tipuri de celule: - pneumocite de tip I (membranoase), celule mici, pavimentoase, în număr redus; - pneumocite de tip II (granulare), celule mari, rotunde sau cuboidale, mult mai numeroase, bogate în corpi denși secretori de surfactant pulmonar antiatelectazic. În pereții alveolari se găsesc și celule macrofage aparținând fagocitelor mononucleate. Alveolele alăturate comunică prin mici orificii numite pori alveolari descriși de Kohn (1893). Numărul alveolelor pulmonare a fost evaluat la aproximativ 300 milioane, realizând o
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aerian este reprezentat de eferențele colinergice (fig. 100). Fibrele eferente colinergice cu originea în nucleul ambiguu din trunchiul cerebral, se articulează sinaptic cu filetele postganglionare scurte eliberatoare de acetilcolină la nivelul musculaturii netede aeriene și glandelor submucoase. Efectele bronhoconstrictoare și secretoare de mucus sunt mediate de receptorii colinergici M3 și intensificate sau inhibate de peptidele modulatoare (Barnes, 2004). În sens bronhodilatator acționează inervația simpatică. Tonusul adrenergic al căilor aeriene este reglat în mod predominent de adrenalina circulantă (vezi fig. 33.3
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
căilor aeriene la astmatici. Problema este desigur mai complexă, întrucât conținutul în autoanticorpi circulanți specifici alfa-receptorilor adrenergici crește în detrimentul celor anti-beta-adrenergici, la bolnavi cu astm bronșic (Fraser și colab., 1984). Prezența celulelor argirofile aparținând sistemului APUD la nivelul căilor aeriene, secretoare de substanță P, VIP, bombezină și enkefaline (Cutz și colab., 1981) ridică și problema unei componente nervoase peptidergice locale, în afara celei purinergice modulatoare. În timp ce endotelina-1, substanța P și neurokinina sunt puternic bronhoconstrictoare și stimulatoare ale secreției traheobronșice prin mecanismul eliberării
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]