911 matches
-
și excreție a ionilor de calciu și fosfor la nivelul oaselor, rinichilor și tubului digestiv. Osteoliza rezultată se realizează fără resorbția fosfaților, ca urmare a activării osteoclastelor și este urmată de un oarecare grad de stimulare compensatoare a osteoblastelor. Deficitul secretor de PTH din insuficiența paratiroidiană reducând activitatea osteoclastelor și conținutul în calciu al plasmei, determină fenomene de tetanie latentă sau manifestă. La nivel renal, metabolitul dehidroxilat al vitaminei D3 în pozițiile 1 și 25 [1,25(OH)2D3] potențează resorbția
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu doar 1% este suficientă pentru a determina în următoarele 3-5 minute o dublare a secreției de PTH. Dacă hipocalcemia este de lungă durată, țesutul glandular paratiroidian se hipertrofiază compensator de 4-5 ori sau mai mult, în vederea creșterii activității sale secretorii și restabilirii concentrației normale a ionilor de calciu din sânge. Reacțiile compensatoare de tip hiperplazic și hipersecretor ale paratiroidelor devin maxime în cazul scăderii calciului seric sub 7 mg/dl. Asemenea reacții apar în timpul sarcinii sau lactației ca urmare a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Concentrația ionilor de calciu din plasmă controlează secreția de CT printr-un mecanism de feedback invers celui care reglează secreția de PTH. Astfel, creșterea concentrației calciului determină intensificarea secreției de CT. În cazul creșterii cu aproximativ 10% a calcemiei, debitul secretor al CT crește imediat de 3 până la 6 ori. Durata sa este însă mult mai redusă decât a PTH. Din această cauză, reglarea de lungă durată a echilibrului fosfo-calcic este dominată de PTH. Calcitonina participă mai ales la limitarea efectelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alta. Prin intermediul acestora, calcemia reglează calcemia, ca rezultat al propriei lor activități. II.7.7. REGLAREA PANCREASULUI ENDOCRIN În afara secreției acinoase exocrine, reprezentată de fermenții pancreatici indispensabili digestiei intestinale (tripsină, amilază, lipază), pancreasul îndeplinește un important rol endocrin. Ca structuri secretoare de hormoni pancreatici, insulele Langerhans conțin patru principale tipuri de celule (alfa, beta, gama, delta) din care celulele beta secretoare de insulină reprezintă 65%, celulele alfa secretoare de glucagon constituie 20-25% din totalul insulelor. II.7.7.1. Insulina Insulina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acinoase exocrine, reprezentată de fermenții pancreatici indispensabili digestiei intestinale (tripsină, amilază, lipază), pancreasul îndeplinește un important rol endocrin. Ca structuri secretoare de hormoni pancreatici, insulele Langerhans conțin patru principale tipuri de celule (alfa, beta, gama, delta) din care celulele beta secretoare de insulină reprezintă 65%, celulele alfa secretoare de glucagon constituie 20-25% din totalul insulelor. II.7.7.1. Insulina Insulina este un peptid format din 51 de aminoacizi dispuși în două lanțuri peptidice unite prin punți disulfidice (fig. 143). Acțiunile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
digestiei intestinale (tripsină, amilază, lipază), pancreasul îndeplinește un important rol endocrin. Ca structuri secretoare de hormoni pancreatici, insulele Langerhans conțin patru principale tipuri de celule (alfa, beta, gama, delta) din care celulele beta secretoare de insulină reprezintă 65%, celulele alfa secretoare de glucagon constituie 20-25% din totalul insulelor. II.7.7.1. Insulina Insulina este un peptid format din 51 de aminoacizi dispuși în două lanțuri peptidice unite prin punți disulfidice (fig. 143). Acțiunile insulinei se adresează în primul rând metabolismului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
0,9-1 g/l. Creșterea glucozei din sânge determină prin reacții de feedback stimularea secreției de insulină și invers, în vederea restabilirii echilibrului glicemic. Reacțiile pancreatice corectoare se produc prin două mecanisme: - prin acțiunea directă a glucozei sanguine asupra celulelor beta-insulare secretoare de insulină; - prin mecanism neuro-reflex, cu participarea centrilor glicoreglatori hipotalamici și a nervilor insulinosecretori vago-simpatici. Reglarea umorală directă este mai importantă decât cea reflexă. Ea ține de marea sensibilitate a insulelor pancreatice față de glucoză. Transplantarea pancreasului în regiunea gâtului la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mai importantă decât cea reflexă. Ea ține de marea sensibilitate a insulelor pancreatice față de glucoză. Transplantarea pancreasului în regiunea gâtului la nivelul vaselor carotido-jugulare reduce hiperglicemia câinelui diabetic și nu provoacă hipoglicemie la animalul normal, deși i se dublează țesutul secretor pancreatic. Secreția de insulină se adaptează deci la conținutul în glucoză al sângelui în afara oricărei participări nervoase, pe cale exclusiv umorală. În afara glucozei, alți produși de digestie, ca aminoacizii și acizii grași, sunt capabili să stimuleze secreția de insulină. Dintre aminoacizi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În efort, de asemenea, crește concentrația glucagonului din sânge de 4-5 ori. Colecistokinina și gastrina cresc, iar secretina scade secreția de glucagon. Intervenția glucagonului apare mai evidentă la animalele cu diabet aloxanic, decât la cele pancreatectomizate, datorită persistenței celulelor alfa secretoare de hormon hiperglicemiant. Componenta umorală a autoreglării secreției de glucagon este întregită, ca și în cazul insulinei, de veriga nervoasă, reprezentată de inervația vegetativă simpatico-parasimpatică a pancreasului. Simpaticul este glucagonosecretor, iar vagul inhibă secreția alfa-insulară de glucagon. La rândul lor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cazul estrogenilor, funcția principală este de a stimula creșterea și proliferarea celulară odată cu pubertatea la nivelul organelor sexuale și a țesuturilor implicate în reproducere. La rândul său, progesteronul își exercită efectele biologice mai ales la nivelul endometrului uterin, determinând modificări secretorii și scăderea frecvenței contracțiilor uterine, în vederea nidării ovulului fertilizat. La nivelul sânilor, progesteronul pregătește glanda mamară pentru secreția lactată. Datorită efectelor diferite ale hormonilor estrogeni și progestativi asupra sferei genitale se produc o serie de modificări specifice ciclului ovarian endometrial
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
gonadotropi hipofizari. Spermatogeneza apare la 12 - 13 ani în tubii seminiferi și continuă în tot restul vieții la nivelul celulelor Sertoli. După formarea în tubii seminiferi, spermatozoizii sunt supuși unui proces de migrare spre epididim, canalul deferent și veziculele seminale secretoare de substanțe nutritive și prostaglandine în canalul ejaculator. Reglarea hormonală a spermatogenezei. Transformarea în trepte a celulelor germinale primordiale ale tubilor seminiferi în spermatozoizi maturi se realizează cu ajutorul mai multor factori hormonali. Printre aceștia figurează FSH, LH și hormonul de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ca hormoni gonadali. FSH hipofizar intervine mai ales în etapa finală de transformare a spermatidelor în spermatozoizi (spermiație), cu participarea obligatorie a celulelor Sertoli. În lipsa sa, procesul de spermiație nu are loc. Pe de altă parte, LH stimulează celulele Leydig secretoare de testosteron. Acesta este indispensabil atât diviziunii mitotice, formatoare de spermatocite, cât și diviziunii meiotice, de conversie a spermatocitului primar în spermatocit secundar. Hormonul de creștere stimulează procesele metabolice bazale ale testiculelor, inițiind diviziunea mitotică a spermatogoniilor și transformarea lor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
LHRH nu apare când conexiunile interneuronale dintre hipotalamus și formațiunile nervoase înconjurătoare nu sunt intacte. Deși mecanismul intim al declanșării pubertății nu este deplin lămurit, se pare că este vorba de un proces de maturare a releelor neuronale dintre hipotalamusul secretor al LHRH și nucleii amigdalieni din lobul temporal. Unitatea funcțională existentă între hipotalamus, hipofiză și celulele Leydig asigură concentrația normală a testosteronului din sânge, cu slabe variații diurne (cu 20-25% mai mari la ora 8 dimineața decât la ora 18
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
gonadotrofine hipofizare, cu rol stimulator asupra organelor reproductive primare. Dacă în multe privințe marile funcții ale organismului (circulație, respirație, digestie, excreție etc.) sunt similare la mamifere, funcția de reproducere prezintă în cazul speciei umane anumite particularități atât sub aspectul activității secretorii a gonadelor, cât și sub acela al reglării neuroreflexe vegetative și somatice voluntare. Se știe că în timp ce sexul are determinare genetică, caracterele sexuale secundare depind de secreția endocrină și exocrină a ovarelor și testiculelor. Ca și pancreasul, acestea îndeplinesc rol
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a gonadelor, cât și sub acela al reglării neuroreflexe vegetative și somatice voluntare. Se știe că în timp ce sexul are determinare genetică, caracterele sexuale secundare depind de secreția endocrină și exocrină a ovarelor și testiculelor. Ca și pancreasul, acestea îndeplinesc rol secretor dublu atât exocrin, cât și endocrin. Funcția exocrină a gonadelor este reprezentată de capacitatea de formare a gârneților masculi și femeli, necesari reproducerii propriu-zise, iar cea endocrină, secretoare de hormoni sexuali, stimulează dezvoltarea organelor genitale specifice sexului. Acestea, deși sunt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și exocrină a ovarelor și testiculelor. Ca și pancreasul, acestea îndeplinesc rol secretor dublu atât exocrin, cât și endocrin. Funcția exocrină a gonadelor este reprezentată de capacitatea de formare a gârneților masculi și femeli, necesari reproducerii propriu-zise, iar cea endocrină, secretoare de hormoni sexuali, stimulează dezvoltarea organelor genitale specifice sexului. Acestea, deși sunt prezente de la naștere, rămân mici și nefuncționale până la apariția pubertății, când apar semnele caracteristice maturației sexuale atât sub raportul secreției exocrine, cât și a celei endocrine. Ambele tipuri
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
o parte vasodilatație, iar pe de alta, activarea secreției de mucus de către glandele bulbouretrale, în vederea lubrefierii spermei și facilitării actului de ejaculare. Paralel excitării căilor eferente parasimpatice, se produce inhibarea nervilor simpatici ai corpilor cavernoși. Aceștia stimulează doar veziculele seminale secretoare de lichid seminal. Este unul din puținele cazuri în care parasimpaticul asigură un regim local de înaltă presiune prin mecanismul direct al vasodilatației excesive. Centrii reflexului de erecție se găsesc în măduva sacrată, iar căile aferente sunt multiple. Una din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
declanșatoare ale reflexului de erecție pot pleca și de la nivelul tegumentelor scrotului, coapselor, perineului și chiar al epiteliului uretral, vezical sau canalelor deferente. Având în vedere particularitățile morfo-funcționale diferite ale aparatului genital masculin și feminin, reglarea neurohormonală a activității lor secretorii și sexuale întregite de reacțiile complexe somato-vegetative, ale comportamentului sexual, bazele biologice ale reproducerii la bărbat și femeie depășesc cadrul subiectului abordat. II.7.9. GLANDA PINEALĂ Glanda pineală sau epifiza este o mică glandă endocrină de mărimea unui bob
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Acestea fac posibilă participarea pinealei la reacțiile neuroendocrine determinate de complexul hipotalamo-hipofizar pe de o parte și rinencefal pe de alta. Principalul hormon pineal este derivatul indolic al triptofanului denumit melatonină rezultată din transformarea în 5-hidroxitriptamină (serotonina) la nivelul pinealocitelor secretoare. Eliberarea variabilă a melatoninei se realizează pe cale predominent nervoasă simpatico-adrenergică și este modulată de o serie de neuropeptide cerebrale ca LRH, TRH, somatostatină, arginin-vasotocină sau factorul antigonadotrop. Un nou neuropeptid prevăzut cu proprietăți activante ale adenilatciclazei (PACAP) a fost identificat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervoasă simpatico-adrenergică și este modulată de o serie de neuropeptide cerebrale ca LRH, TRH, somatostatină, arginin-vasotocină sau factorul antigonadotrop. Un nou neuropeptid prevăzut cu proprietăți activante ale adenilatciclazei (PACAP) a fost identificat ca factor neurotrofic al inervației simpatice a pinealocitelor secretoare de melatonină rezultată din acetilarea urmată de metoxilare a serotoninei Pe plan funcțional, melatonina participă la modularea ritmului veghe/somn și a fotoperiodicității. Secreția de melatonină este stimulată de întuneric și inhibată de lumină. Ea crește de până la 10 ori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin intermediul a două tipuri de receptori histaminici, H1 și H2. Spre deosebire de receptorii histaminici de tipul H1 care stau la baza efectelor bronhoconstrictoare, uterine, intestinale și vasodilatatoare periferice, receptorii H2 sunt implicați în acțiunile gastrosecretorii. Acestea sunt utilizate în explorarea funcției secretorii a stomacului. Efecte secretagoge exercită histamina și la nivelul glandelor salivare și lacrimale, pancreasului, bronhiilor, intestinului și medulosuprarenalei. Ca mediator chimic potențial al fibrelor senzitive histaminergice, histamina endogenă participă la producerea reacțiilor reflexe de axon și la apariția senzației de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
2. Serotonina Enteramina sau 5-hidroxitriptamina, îndeplinește - ca și histamina - criterii atât de substanță neurotransmițătoare, cât și de hormon local. Faptul apare firesc dacă se au în vedere similitudinile ultrastructurale dintre celulele nervoase și endocrine, prevăzute în ambele cazuri cu proprietăți secretoare. Principalele surse de serotonină la mamifere sunt celulele enterocromafine din mucoasa gastro-intestinală, mastocite și țesutul nervos cerebral. Spre deosebire de mastocite, care sunt capabile să producă serotonina, trombocitele fac doar oficiul de transport al acesteia. Sinteza serotoninei rezultă din hidroxilarea triptofanului, urmată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în 1971. GIP este format din 43 de aminoacizi, iar, din aceștia, 15 din primii 26 de aminoacizi au poziții identice cu cei din structura glucagonului, iar 9 sunt comuni lanțului polipeptidic al secretinei. Eliberarea GIP are loc în celulele secretoare de tip K, predominant din mucoasa duodenală și mai puțin în cea jejunală. Procesul de eliberare are loc în două faze, în funcție de acțiunea decalată în timp a glucozei și grăsimilor, care constituie cei mai puternici factori stimulatori. Acțiunile biologice principale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
umană prezintă unele acțiuni similare cu cele ale EGF; astfel, polipeptidul previne apariția ulcerului duodenal sau îi scurtează durata de vindecare la șobolan și cobai (Gregory, 1978). Aceste efecte nu par a fi date numai de simpla reducere a activității secretorii gastrice sub acțiunea urogastronei, ci și de creșterea activității ornitin decarboxilazei, enzimă importantă în biosinteza poliaminelor participante la creșterea tisulară. Aceste efecte sugerează că urogastrona poate contribui la reglarea endogenă a creșterii celulelor epiteliale. II.8.3.10. Polipeptidul pancreatic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Este hormon local peptidic format din 28 aminoacizi, secretat de celulele fundice, gastrice, intestinale și epsilon pancreatice. Sintetizată de mucoasa gastrică, grelina stimulează apetitul prin mecanism hipotalamic (Inui și colab., 2004). Nucleul arcuat hipotalamic implicat în reglarea apetitului conține neuroni secretori de grelină prevăzuți cu capacitatea de a activa eliberarea orexinei, prolactinei, ACTH și hormonului de creștere de la nivelul complexului hipotalamo-hipofizar. Insulina. la rândul ei, acționează ca reglator al secreției de grelină. Secreția grelinei prezintă creșteri înaintea mesei și reduceri după
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]