20,508 matches
-
-ne! Luați-ne, sfere, voi, arbori și păsări! Luați-ne, munților, și tu, lună bezmetică, liană neinventată, și tu, planetă triunghiulară, istm solemn, văzut deodată, amintire înaltă, tot mai curată! Iată-ne! Iată-ne! Iată-ne!!" O, jubilație a simțurilor. Secundă de aur, din moarte mari hălci mușcând! Plutire O, cine noaptea se-nălța din otrava magmei mele, tăind codri de văzduh, ape, bezne, cercuri grele? Mușca din idealul orizont strivit cât ai clipi-ntre pleoape, de parcă-ar fi mânat tunând
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
era cât p-aci să i-o împărtășească unuia care de două ceasuri îl privea insistent, dând semn că ar vrea să-și mute paharul, scaunul și fundul la masa lui. Observându-l la rându-i fix, preț de câteva secunde, își dădu seama că faptul în sine - avansarea cu consecința ei, mărirea de salariu, și scumpirea concomitentă a votcii - trebuie privit filosofic: el exprima perfectul echilibru al lumii, în general, și al lumii sale, al vieții sale, în particular. Lumea
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
lira pentru false note triumfalist-socialiste. O mențiune aparte merită volumul Cele mai frumoase poezii, 1968; Nu este un volum, ci o antologie de autor, așadar un volum reprezentativ pentru poezia lui Giurgiuca "una de notație, de echivalare în cuvinte a secundelor inspirate. Versul nu reprezintă, în asemenea situații, decât un intermediar, un instrument de încifrare în lexic a momentelor de viață selecționate. Acest concept (sau aconcept) despre poezie ca vehicul între poet și expresie, între impresie și imagine, dă uneori naștere
Antologie centenară by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/9978_a_11303]
-
dacă nu chiar obsedat, de o ciudată lume a gesturilor, care, într-un discurs prozaic, aproape monoton, desfășoară o existență abia perceptibilă, aproape clandestină, fără ca aceasta să o facă mai puțin reală, ba poate chiar dimpotrivă: "cîte un gest pe secundă se leapădă public de trup / fără durere odată cu ultimul gest / fără regrete îl va părăsi străvezii / umblă prin urbe-o muțime de gesturi pe care / trupuri opace le umplu pe-o clipă și ies din / ele la față schimbare..." Poetul
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
preludiu în conceperea și definitivarea Concertului Românesc, se numără și un duo violonistic (Baladă și joc - Cluj, ianuarie 1950), inspirat de melodia Mioriței din Monografia lui Drăgoi, citată in integrum, în partea I, de vioara I, artificiile contrapunctice ale viorii secunde, pe un latent suport armonic modal, configurând splendida construcție melodică populară. În septembrie 1950, Ligeti finalizează o variantă a Duoului, utilizând același material într-o nouă prelucrare, destinată unei orchestre școlare (Baladă și Joc / Ballade und Tanz, pentru orchestră școlară
György Ligeti şi balada Mioriţa. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
întrerupere. Introducerea, de factură lirică, este susținută la unison de corzi și clarinet, apoi, la octava superioară, de vioara I, cu acompaniamentul celorlalte compartimente ale cordarilor și suflătorilor (Miorița din Monografia lui Drăgoi, redată identic ca structură melodică, însă la secundă mare superioară, cu o mișcare metronomică mai mică față de cea din melodia originală). Urmează o melodie de joc cu accente energice, debordante (Allegro vivace), creată de Ligeti în spiritul jocurilor populare belințene prezente în Monografia lui Drăgoi. În cuprinsul Concertului
György Ligeti şi balada Mioriţa. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
la 55 de ani... DE ÎNDURARE Da, mirare sunt toate! Aidoma credinței În umbra cea veșnică și neînțeleasă. Fraged sub chiparosul rostirii, iată-mă, Într-o nouă și nesperată ipostază a inimii, temător și nedumnezeit ateu... Imaginați-vă! În umbra secundei stau eu, arhanghel al nemuriririi, cocoțat pe calcanul de ardezie al unui prezent sugrumat! Nici un război, nici o murire nu mă mai poate intimida. Nici lacrima urzicilor din comuna Balaci, nici sângele vărsat pe câmpul de luptă al Dorului, nici chiar
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
nu poate ascunde strigătul, acest sunet e umbra poemului nescris, neștiut, nespus altcuiva, decât vouă... Îngăduiți-mă! CINE SĂ ȘTIE... Cine să știe cum e gustul de rouă? Azima copilăriei, nostalgia sărutului cast, ipohondra murire? Chiar așa, Între veac și secundă, Între moarte și viață, stai tu, iubire, cu țâțele asmuțite spre stele de jad. Nu le pot atinge, somnul e mut... LA PORȚI DE GHEAȚĂ CÂNTECUL SUSPINĂ Mă minunez de umbra acestui cântec, Într-un ev amurgind din plictis. Uite
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
După un climax din punctul de vedere al densității, rarefierea se instalează odată cu limpezirea sonorităților. Acestea devin pentru scurt timp aproape consonantice. Isonul pe fa# este întrerupt de acele motive melodice de tip ornamental construite în jurul sunetului-pilon. Cu excepția intervalului de secundă mare, celelalte suprapuneri armonice intră în categoria intervale-lor consonante, de unde rezultă și caracterul secțiunii, puternic influențat de unison. Acesta ar constitui un alt exemplu de juxtapuneri ale isonurilor simple cu isonuri ornamentate, asemănător altor momente menționate în partitura Axionului. Ultima
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
de gesturi care dezindividualizează treptat pentru a tempera durerea. „Acest moment m-a obsedat În toți anii care au trecut de atunci. Și totuși există episoade ale poveștii pe care memoria mea nu mai reușește să le reconstituie. Cele câteva secunde dinainte de fluieratul șefului de gară. Iar imaginile respective nu s-au șters din pricina celor șaizeci de ani care mă despart de clipele acelea. Nici nu trecuseră bine câteva luni și, cu privirea ațintită la dalele albe sau galbene ale unui
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
admiți sau nu scenariul... Mi-am dat seama atunci că așa fusesem și noi Învățați să regizăm În școală, bătrâne. Păi, nu știi cum stăteam În bucătărie și cronometram fiecare dialog, Împreună cu schemele de decupaj În mână, ca să văd câte secunde durează fiecare... plus mișcările de cameră, că altfel nu știam dacă Îmi dau aștia peliculă să filmez totul. Iar asta În condițiile În care repetam de o mie de ori și filmam o singură dată... o singură dublă că nu
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
ceasornicărie tot cu gândul la ceasuri. Mi se părea că toate au prins deodată viață și se zbat ca niște necuvântătoare, ca niște fluturi în cadranele lor, strigând neajutorate versurile lui Nichita. Să le mai lase lumea un minut, o secundă, dacă nu „un anotimp, un an, un timp".
ALECART, nr. 11 by Adela Căşuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92907]
-
ate): bison, tri-, tetra- etc. Exprimarea duratelor fiecărui son conjunct într-o secvență trebuie făcută în raport cu întreaga durată a ei. De exemplu: în registrul de octavă, fiecărei H (do, re, mi) i se asociază o durată cu valori exprimate în secunde. În această formulare valorile numerice pozitive reprezintă duratele efective sau sonore, iar cele negative, duratele inefective sau tăcute. Este clar că durata întregii secvențe este egală cu aceea a înălțimii celei mai lungi temporal: re&4’’. Înțelegem și că do
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
inefective sau tăcute. Este clar că durata întregii secvențe este egală cu aceea a înălțimii celei mai lungi temporal: re&4’’. Înțelegem și că do și re încep în bison, din prima clipă a secvenței, iar mi survine după o secundă (-1’’), alcătuind un trison de două secunde și rămânând apoi încă o secundă într-un bison (re/mi). Observăm că masa secvenței se modifică de două ori, determinând trei clipe, în duratele de: 1 (atacul prim, bison); 2 (sporirea masei
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
întregii secvențe este egală cu aceea a înălțimii celei mai lungi temporal: re&4’’. Înțelegem și că do și re încep în bison, din prima clipă a secvenței, iar mi survine după o secundă (-1’’), alcătuind un trison de două secunde și rămânând apoi încă o secundă într-un bison (re/mi). Observăm că masa secvenței se modifică de două ori, determinând trei clipe, în duratele de: 1 (atacul prim, bison); 2 (sporirea masei cu o înălțime, la trison); 1 (împuținarea
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
a înălțimii celei mai lungi temporal: re&4’’. Înțelegem și că do și re încep în bison, din prima clipă a secvenței, iar mi survine după o secundă (-1’’), alcătuind un trison de două secunde și rămânând apoi încă o secundă într-un bison (re/mi). Observăm că masa secvenței se modifică de două ori, determinând trei clipe, în duratele de: 1 (atacul prim, bison); 2 (sporirea masei cu o înălțime, la trison); 1 (împuținarea masei cu o înălțime, la bison
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
clipe să se adauge încă un termen, care va indica durata până la încetarea acesteia. Înțelegem acum că a treia H a mai durat 1 sec. după trison, și că în parcursul secvenței a avut clipirea, adică a început cu o secundă tăcută, apoi efectiv o secundă (prima modificare), continuând (+) încă o secundă de la a doua modificare (la , prin încetarea bisonului). Prin urmare, durata efectivă a celei de-a treia H este de 2’’. Cum ea începe cu o secundă înainte ca
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
un termen, care va indica durata până la încetarea acesteia. Înțelegem acum că a treia H a mai durat 1 sec. după trison, și că în parcursul secvenței a avut clipirea, adică a început cu o secundă tăcută, apoi efectiv o secundă (prima modificare), continuând (+) încă o secundă de la a doua modificare (la , prin încetarea bisonului). Prin urmare, durata efectivă a celei de-a treia H este de 2’’. Cum ea începe cu o secundă înainte ca bisonul inițial să înceteze, rezultă
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
până la încetarea acesteia. Înțelegem acum că a treia H a mai durat 1 sec. după trison, și că în parcursul secvenței a avut clipirea, adică a început cu o secundă tăcută, apoi efectiv o secundă (prima modificare), continuând (+) încă o secundă de la a doua modificare (la , prin încetarea bisonului). Prin urmare, durata efectivă a celei de-a treia H este de 2’’. Cum ea începe cu o secundă înainte ca bisonul inițial să înceteze, rezultă că durata secvenței este de. Deși
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
cu o secundă tăcută, apoi efectiv o secundă (prima modificare), continuând (+) încă o secundă de la a doua modificare (la , prin încetarea bisonului). Prin urmare, durata efectivă a celei de-a treia H este de 2’’. Cum ea începe cu o secundă înainte ca bisonul inițial să înceteze, rezultă că durata secvenței este de. Deși doar două sunt simultane, toate cele 3 H au aceeași valoare de durată. Rezumativ, masa secvenței se exprimă. Orizontul este un reper calitativ de ordin secund, care
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
coordonatele de: a) cuprindere ondulară sau undă, ca aspectare în-continuitate: profil - volum; b) surprindere secvențială sau secvență, ca aspectare din- continuitate: masă - orizont; c) de adâncime sau fond, ca repere prime: profil - masă; d) de suprafață sau nuanță, ca repere secunde: volum - orizont; e) intuitiv-subiectivă (relativ unei convenții sau tradiții), ca repere calitative de estetică/stil: profil - orizont; f) rațional-obiectivă (relativ unei științe sau discipline), ca repere cantitative de ordin tehnic: volum - masă. Pe un al doilea palier de supraordonare luăm
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
conservarea sau modificarea valorilor de înălțime și/sau durată (în parcursul unei secvențe sau Vf), ne reperă modul de omogen/eterogen cu relevanță pentru expresia orizontului. Ca exemplu, o secvență de trei clipe (exprimată în același registru octavic și în secunde) are un orizont interior (în raport cu clipa de la-centru) care îi conferă accent expresiv lui si - atât pe relația melodică (do-si-do), cât și pe aceea ritmică, unde durata a doua (2”) este și cea mai lungă. În concluzie, observăm că modurile
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
Niculescu se arată în tabloul următor. Pe un nivel mai general, putem supra-clasifica nuanțele sintaxice în două tipuri sau aspecte: 1. Majore sau radicale - monosonia/unisonia; polisonia 2. Minore sau relative, subclasificate în: a. Minore prime - mono-plusonia; omosonia b. Minore secunde - mono-variosonia; eterosonia N.B. Nuanțele sintaxice majore se definesc prin omogenitate formală, pe criteriile de constanță în-identitate ritmic-melodică ori în- diferență ritmică sau și melodică. Minorele prime, mono-plusonia și omosonia, sunt relative sau derivate din monosonie, respetiv unisonie. Minorele secunde derivă
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
Minore secunde - mono-variosonia; eterosonia N.B. Nuanțele sintaxice majore se definesc prin omogenitate formală, pe criteriile de constanță în-identitate ritmic-melodică ori în- diferență ritmică sau și melodică. Minorele prime, mono-plusonia și omosonia, sunt relative sau derivate din monosonie, respetiv unisonie. Minorele secunde derivă și totodată combină prin alternanță o nuanță majoră și una minoră primă: mono-variosonia alternează între monosonie și mono-plusonie; eterosonia alternează între unisonie (sau, în mod particular, omosonie) și polisonie. Oricare alt aspect de combinare a acestora determină o nuanță
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
În ultima sa lucrare, Falstaff, G. Verdi renunță la uvertură sau preludiu. Dirijorul atacă partitura și cortina se ridică. Așa se va întâmpla în toate operele lui Puccini - în Boema, orchestra ne explică cu o anticipație de poate 20-30 de secunde unde ne aflăm, într-o veselă mansardă pariziană, unde trăiesc artiști; în Tosca - am spus deja, motivul lui Scarpia se ridică amenințător ca și personajul care va distruge totul în jurul său. Iar în Madama Butterfly, poate că scurta fugă la
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]