1,861 matches
-
Un vuiet amarnic foșnind din Carpați Durerea străbună ce plânge în clocot Când frații de-o samă își cheam-a lor frați, Tu n-auzi cum fierbe de jale pădurea Tăcerea de secoli își varsă potopul Te strigă din vremuri uitate securea Scânteia dreptății să zgândăre focul. Tu n-auzi, române, cum sângele-n vene Vuiește-n cadență și strigă-nfundat Te cheamă strămoșii, trecutul tău geme, Copii-își așteaptă un tată bărbat .. Te scoală, române, te strigă iar glia, Străfunduri de glorii
TE SCOALĂ, ROMÂNE, TE STRIGĂ IAR GLIA .. de DAN BORBEI în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362316_a_363645]
-
-i târziu.Țăranul nostru doarme, În somn el simte mângâierea spicelor de grâu În unduiri ca valuri de pârâu, De rodu-o fi bogat, va fi ferit de foame. Cu pielea arsă , mâinile zdrelite Cu umerii ca munții, din coasă și secure Prin trudă cată vieții să ii fure Pentru ai săi doar zile liniștite. Ce liniște.Ce bine îi dorm pruncii Alături i-e muierea ca o floare O strânge-n brațe ca pe-un boț de soare De-atâta foc
POEM MIROSIND A PÂINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360852_a_362181]
-
Fără cântece pe vale, Fără foșnete și șoapte, Fără stelele din noapte? Unde au fugit copacii? Unde au fugit, săracii, De-au rămas culmile goale, De le bate în rafale Vântul rece, nemilos? Unde-i codrul rămuros? Cine-a ascuțit securea, De a doborât pădurea?” Se întreabă un băiat, Stând în iarbă, supărat. Referință Bibliografică: UNDE AU FUGIT COPACII? / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2207, Anul VII, 15 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe Vicol : Toate
UNDE AU FUGIT COPACII? de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364150_a_365479]
-
moarte parcă-s prins... - Aș vrea, dar vezi, prăpădu-i: Voi fi chiar mâine doborât... Și-au pus de gând sătenii Că-s prea bătrân, scorbos, urât, Li-s mai de preț buștenii.... Așa gândesc în felul lor Cu mintea ca securea Și sufletul ca de topor: Să decime pădurea... Și-apoi, de-aceea țin să-ți zic Povestea din vechime, Să nu se piarză-n timp nimic; Îi hăt din strămoșime... - Bag samă eu că mă frâmânți Cu snoave vechi, tataie
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
În sfârșit, a venit moartea, grozavă la vedere. Se aseamănă omului, însa nu are carne și nu este formată și alcătuită decât din oase omenești. Ea a adus cu sine mai multe instrumente de tortură: săbii, săgeți, lănci, seceri, furci, securi si altele. Umilitul meu suflet tremura de frică. Sfinții Îngeri au zis către moarte: "Fă-ți treaba ta și scapă ușor acest suflet de legăturile trupești, fiindcă el nu are mare povară de păcate.". Moartea se apropie de mine, a
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
meu suflet tremura de frică. Sfinții Îngeri au zis către moarte: "Fă-ți treaba ta și scapă ușor acest suflet de legăturile trupești, fiindcă el nu are mare povară de păcate.". Moartea se apropie de mine, a luat o mică secure și-mi tăie mai întâi picioarele, apoi brațele; apoi, cu ajutorul altor instrumente, ea slăbi toate mădularele mele și le despărți din încheieturi. Am pierdut astfel brațele și picioarele mele, tot trupul meu era mort și nu puteam sa mă mișc
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
Până în pădurea deasă Umbră dorului îi lasă, ' N-cântec de privighetoare Să se-adape la izvoare. Scutură floare de tei Dorul greu anilor mei, Lasă ochii ce-i iubesc Stelelor ce strălucesc. Du-te dorule-n pădure Unde n-ajunge secure, Nimeni să nu te găsească, Pădurea să te umbrească. Referință Bibliografică: Scutură floare de tei / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2008, Anul VI, 30 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SCUTURĂ FLOARE DE TEI de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367740_a_369069]
-
care scrie, în fața celui care citește/va citi, pentru modificările de conținut. Simion Șuștic pune pe hârtie mărturia credinței într-un univers uman recuperabil. Alegoria instrumentelor tăișului - rituale și profane - acoperă întregul volum, semnalizând prefaceri de fond - cuțit, brici, lamă, secure, satâr, coasă, acțiunea de a săpa. Tăierea și tăietura sunt direct comunicate. Citim, încă, despre duel, măcel, ghilotină. Aici se clasează și întretăierea, întreruperea, împărțirea. Din loc în loc, apare gâdele. Prefacere sugerează și obiectele din sistemul de înțepare: ac, spin
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
cu geniala frază defensivă, tipică gândirii românești, frază putându-se întâlni în viața de zi cu zi în sute de variante: „Mă, io știu de ce ați vinit, da spuneți-mi ce vreți”! Ca tata Teofil vor fi scăpat din mână securea și dacii când și-au văzut bătăturile călcate de romani. Vor fi fost în istoria noastră multe juninci care au trebuit să uite drumul spre casa stăpânilor legitimi și să învețe drumul spre alte ocoale... Când mama Iuliana „l-a
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
istoria noastră multe juninci care au trebuit să uite drumul spre casa stăpânilor legitimi și să învețe drumul spre alte ocoale... Când mama Iuliana „l-a prins speriată de braț, plângând și strigând să nu-i taie capul la nemernic”, „securea a căzut din mâinile tatei, rămas mut, neputincios”, iar juninca a ajuns în orfelinatul numit G. A. C. - siglă industrială, care nu mai avea nimic din „gospodăria” perfid semețită în capul denumirii în coadă cu „colectivă”. De două mii de ani, de
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
slujbă au ucis pe toți aceia ce s-au împotrivit dorinței lor. Și i-ai lăsat. N-ai vrut să crezi că vor Moldova pentru craiul lor. Privește-i pe toți cei care te-au urmat că vor cădea sub securea pașei. Ne-am ucis între noi, frați de același neam și cu același sânge. Se întoarse căutând cu privirile în gloata de boieri ce se afla în dreapta lui vodă. Fiind călare, zări capul plecat al vornicului Ureche. Hei, vornice Ureche
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
umbri pe tânărul ce până mai ieri fusese domn al țării și care acum privea neputincios cum trei dintre căpitanii săi, ce luptaseră pentru dreptul lui de a le conduce destinele, ca urmaș al fostului voievod, își îndreptau pașii spre securea călăului. Carul le fusese tras spre eșafod. Lângă Schender Pașa ședeau pe pernele mătăsoase și moi, cu picioarele încrucișate, Principele Radu Mihnea al Ardealului, fugarul Domn al Munteniei, Radu Șerban, vornicul moldovean Bucioc, hanul tătarilor, bulucbașa de ieniceri Selim, bulucbașa
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
bine. Dacă mai bem, gândim rău, hotărî domnul Costache ridicându-se mulțumit de pe scaun. Important este că noi doi ne înțelegem de minune... - Nici că se poate altfel, coane Costache. Noi doi, cu o întreagă istorie în spatele nostru, am îngropat securea războiului de multă vreme. Ce să avem noi de împărțit? Mintea? Recunosc, ai mai multă decât mine. Așa a dat Dumnezeu... Mă pot supăra pe El? Nu! Își luară rămas bun împăcați cu sinele lor și mai bine dispuși decât
URA ȘI MÂNIA DISTRUG ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367065_a_368394]
-
mâncai și pește Nici nu m-am sfădii* cu nime”, tu cuc, mă blagoslovește. Veselă să fiu tot anul, să am pace, bucurie. Vreme faină de-o fi azi, așa și la Paști să fie! Și tot azi merg cu securea, să o vadă prunii, merii Mă încord* la ei în glumă, să rodească via, perii! Îi curăț de uscături și musai*, în foc să ardă Se purifică și spațiul, pier omizile degrabă. Ciripind, se-ntorc în sat, în stol mare
ZIUA CUCULUI de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368785_a_370114]
-
și a meditat asupra nereușitei. Era clar! Trebuia schimbată strategia deoarece, uite că acel ultim efort se dovedise imposibil de dus la capăt. Îi trebuie ceva mult mai simplu, așaa, mai la îndemână! Încercă să-și taie gâtul cu o secure. Ciordită tot de la soacră-sa deci tocită și fără coadă! Putem presupune că scorpia începuse deja să înțeleagă se vrea Isterică și îi punea în cale tot felul de facilități după care nu mai blestema când dispăreau din ogradă. Evident
SINUCIGAŞ ÎN SERIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363609_a_364938]
-
ca să-i dea o sticlă de cocârț primită de el la o pomană. Evident exercițiul se dovedi sortit eșecului fiindcă după nenorocitul de cocârț nici nu mai putea deschide gura dară-mi-te să-și mai nimerească și gâtul cu securea. Singurul efect a fost că și-a pierdut un deget rămas pe butuc. E! Nu era chiar o pagubă, oricum mai avea degete care și așa nu prea îi foloseau la cine știe ce. Următoarea variantă a fost auto incinerarea. De data
SINUCIGAŞ ÎN SERIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363609_a_364938]
-
este acel Gigel, Nu e Google, e sfredel, Este cel care mai știe, Moartea e ideologie, Renașterea lui parcă este Vizibilă în orice iesle, Nu e Becali, oricine-i Gigel , el revine, Iată-l acum în pădure, Lovește cu o secure, Jocul său elegant Este securizant. Vobește cu Blaise Pascal, Se află mereu pe val, Prietenul cu Nicu Ortacul, Pe cărțile vechi șterge praful, Hohotul său ne distrează, Amicul Gigel e pe fază, Din gri pân-la albastru Încearcă să se călească
BALADA LUI GIGEL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349338_a_350667]
-
a fost în casa bunicilor doar două candele 7 salcii desfrunzite - doar albia râului plină de stele 8. casă fără stăpân - doar vântul mai umple cămara goală 9. vechiul hambar - acoperită de volburi coasă ruginita 10. pâlc de pădure - o secure a nimănui printre cioturi 11. groapă de gunoi - o muzicuța veche își află stăpân 12 zi ploioasa - două lebede albe înoată alături 13 noapte cu stele - dinspre capita cu fan iarăși chicoteli 14. vechiul felinar - noapte de noapte luna îl
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349883_a_351212]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > POEMUL ÎN CARE AI DISPĂRUT Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului atâția oameni aproape zilnic încercând să mă închidă în colivia lor să-mi arunce securile în suflet atâția porniți să-ți facă din vise ceva tot mai mic ca un cub de zahăr apăsat în podul palmei nici nu știu cum am ajuns să mă ascund în atâtea cuvinte să mă arăt prin ele ca un ciob
POEMUL ÎN CARE AI DISPĂRUT de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349906_a_351235]
-
se desprind de la cusătură de pe piept și dau lărgimea, curpen (încrețitura de la mânecă). Doamna Suciu Floarea compune poezii, cântări, pricesne și chiuituri. Una din poezii este dedicată soțului dumneaei și meșteșugului acestuia, cioplitul în lemn: „Cioplește, bade, cioplește,/ Cioplește cu securea/Până-i găta lingura/ Și mai dă și cu ciocanu/ Până ce îi faci găvanu./ Cioplește, bade, nu sta,/Că și eu te-oi ajuta./ Și mai bine și mai rău/ Cum ne-ajută Dumnezeu,/ Că fără de puterea lui/Nu poți
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
din palmă. Într-adevă nu am apucat să vă spun de această căprioară, care are sălașul ei în padurea vecină, căci noi ne învecinăm cu o pădure seculară care a fost transformată în parc și care nu a văzut fierăstrăul sau securea. În poza alăturată o vedeți pe Betty în toată splendoarea ei, fotografiată de Luminița, fata mea. Noi locuim împreună, eu, fata mea Luminița, și copiii ei, Daniel și Simina, nepoții mei! Ce mi-a mai spus năstrușnicul Moș Poveste Barbălungă
BETTY, CĂPRIOARA DIN GRĂDINA NOASTRĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348175_a_349504]
-
care dinspre sate După care liniștea, oricum Slută pe un dâmb, o buturugă Peste care un blestem opac Spânzură de fiece copac Nerostite spaime dintr-o rugă Clipocește apa de subțire Ocolind cu teamă o pădure Peste care cade o secure Și retează nevăzute fire Păsări călătoare vin și trec Orizonturile care mint Țărmurile unui vechi Corinth Și darul otrăvit al unui grec Referință Bibliografică: Păsări călătoare / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012
PĂSĂRI CĂLĂTOARE de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361812_a_363141]
-
noastră Rugă, Un mic simbol al forței ce ne-animă În lupta contra celor ce subjugă A Țării și a Neamului lumină. Sunt lângă voi copac și voi pădure De trunchiuri înfrățite-n rădăcini Copaci ce nu ne temem de secure, Murind lăstari vom da și noi tulpini. Sunt frate pentru voi, frăția Iubirii de moșie și de Neam Ne va lega pe veci cu România Și tot ce mișcă: sânge, râu și ram.. Sunt umbra umbrei tale ce seduce ... De
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
Acasă > Orizont > Selecții > PUFULEȚI CU LILIAC Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 482 din 26 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului PUFULEȚI CU LILIAC Este o onoare pentru pădure să ofere pădurarului lemn pentru securea care o va tăia. Dacă din cauza copacilor nu vezi pădurea, taie-i! Lupul își schimbă și părul, si năravul, si devenind pastor de miei, îi mănâncă de Paști. Am întâlnit oameni îndoctrinați de propria libertate. Mai nou, dușmanii îți vor
PUFULEŢI CU LILIAC de JIANU LIVIU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362044_a_363373]
-
fi bătut de ți-ar fi sunat apă în cap. Dar cum sunt bătrân, si nu mai am putere, iti întorc și obrazul celălalt. 26-27 aprilie 2012 PUFULEȚI CU LILIAC Este o onoare pentru pădure să ofere pădurarului lemn pentru securea care o va tăia. Dacă din cauza copacilor nu vezi pădurea, taie-i! Lupul își schimbă și părul, si năravul, si devenind pastor de miei, îi mănâncă de Paști. Am întâlnit oameni îndoctrinați de propria libertate. Mai nou, dușmanii îți vor
PUFULEŢI CU LILIAC de JIANU LIVIU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362044_a_363373]