52,615 matches
-
bannere, panouri mobile, toate purtând același mesaj: dă năvală peste Cluj Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF, pentru apropiați). Nu este tardiv să se aducă în discuție TIFF-ul, mai ales că, la doar câteva zile de la încheierea lui, o selecție importantă de filme a luat drumul Bucureștiului, pentru o proiecție în Capitală, la Sala "Elvira Popesco". Asta neînsemnând că TIFF-ul s-a mutat la București. Nici n-ar fi posibil! Cea de-a III-a ediție a Festivalului Internațional
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
văzut de peste 100 de ori", nu avea cum să nu mobilizeze Clujul, mai cu seamă că, asemeni reclamelor, se afla sub umbrela secțiunii Evenimente Speciale. Și cred că a sosit momentul să intrăm mai adânc în TIFF, și anume în selecția filmelor. Pentru cei care s-au familiarizat deja cu acest festival, secțiunile sunt, în mare, cele cu care ne obișnuise deja, iar filmele din competiție au avut din nou imperativul opera prima (sau opera secunda!). Secțiunea 3x3, foarte curtată la
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
factură. Iată de ce pentru mulți împătimiți TIFF-ul este o șansă, dar este și o sursă de stres, de panică. Dacă ai ales să vii la TIFF III, atunci nu-ți permiți să ratezi Carandiru (regia Hector Babenco " prezentat în Selecția oficială la Cannes " 2003 pelicula de două ore și jumătate despre deținuții penitenciarului cu același nume) sau Bowling for Columbine (regia Michael Moore, film oscarizat în 2003 și al cărui autor tocmai s-a ales cu Palme d"Or-ul
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
Franța și devine o prezență constantă în programele posturilor de radio "Europa Liberă" și Radio France International, pentru ca după căderea comunismului semnătura sa să reapară în presa din țară, în primul rînd în revistele "Dilema" și "22". Tangențiale este o selecție, destul de severă a cronicilor publicate de Mircea Iorgulescu în revista "22" în perioada noiembrie 2001 - februarie 2004. Ceea ce caracterizează această selecție este faptul că mai toate cărțile comentate au stîrnit valuri în viața culturală românească la vremea apariției lor, au
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
semnătura sa să reapară în presa din țară, în primul rînd în revistele "Dilema" și "22". Tangențiale este o selecție, destul de severă a cronicilor publicate de Mircea Iorgulescu în revista "22" în perioada noiembrie 2001 - februarie 2004. Ceea ce caracterizează această selecție este faptul că mai toate cărțile comentate au stîrnit valuri în viața culturală românească la vremea apariției lor, au suscitat polemici aprinse și reacții nu întotdeauna principiale, necum elegante. Pozițiile lui Mircea Iorgulescu se disting, de fiecare dată, prin desăvîrșita
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
fost, sub regimul comunist, neglijată: "Un dezgheț firav se produce în 1967, cînd, sub îngrijirea Veturiei Goga (cîtă putere de a decide va fi avut?), apare la Editura Tineretului un volumaș de Pagini noi". Urmează alte cărți: Pagini publicistice, o selecție făcută de Silvia Urdea, în 1981, Ne învață Mărășeștii, sub îngrijirea lui Stelian Neagoe, în 1983, Precursori, o culegere eterogenă, alcătuită într-o manieră diletantă de I. D. Bălan, în 1989. După acest an de cotitură sînt reeditate Mustul care fierbe
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
a declara Sibiul Capitală europeană a culturii în 2007. Asta este sigur și inatacabil. Fără existența acestui festival și fără dimensiunea lui, n-am fi avut îndrăzneala să sperăm așa o minune. Undeva, însă, s-a pierdut nivelul ridicat de selecție al montărilor. A contat mai mult cantitatea decît calitatea. Festivalul s-a lățit, s-a dezvoltat pe orizontală, au apărut secții și secțiuni, o mie de activități pe zi, de spectacole și spectacolașe, de întîlniri și conferințe, bursa de spectacole
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
spectator onest, să nu mai vezi nimic. Cum am experiența și febra altor și altor festivaluri, cum nu doresc să devin ubicuă și exhaustivă, cum nu mi-am propus să cultiv varza, fie ea și de Bruxelles, am făcut o selecție la sînge din împovărătoarea ofertă a festivalului. Am optat, cu alte cuvinte. Am ales cîteva nume de regizori care mă interesează: Silviu Purcărete � marele absent în carne și oase al acestei ediții, una din prezențele emblematice ale festivalului, un motor
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
mi s-a mai întîmplat, recunosc, să �frunzăresc� spectacole. În pierdere am ieșit tot eu, lăsînd la o parte fuga în sine, la propiu și la figurat, starea de inconfort și sentimentul aiuritor că am ratat totul. O abatere de la selecția mea a fost spectacolul Recviem, o producție a Teatrului Cameri din Israel, o bijuterie, un comentariu plin de candoare, aș zice, asupra morții. Campionul prezențelor în festival este regizorul Mihai Măniuțiu, cu trei din ultimele sale puneri în scenă: Electra
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
bine acest "Vive la différence!", sub genericul căruia s-a plasat Cannes-ul 2004; motto-ul avea în vedere, desigur, tot ce presupune fața benefică a "diferenței", adică dreptul fiecăruia de a fi altfel, dar mai ales diversitatea programatică a selecției. "Trăiască diferența!" e însuși spiritul festivalului, pe care Cannes-ul a știut să-l cultive și să-l decline mai mult sau mai puțin explicit de-a lungul vremii. Ironia sorții, tocmai ultima ediție - ediția Diferenței clamate retoric - a scos
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
parcă, mai vizibilă și mai spectaculoasă decît oriunde. Așadar, sub semnul diferenței, a mai trecut un Cannes, și-a mai trecut un an. De fiecare dată, festivalul e copleșit de un indice de așteptare împovărător: toată lumea vrea să descopere, în selecția Cannes-ului, noutățile cele mai valoroase din producția mondială și ceea ce se cheamă "tendințele cinematografului modern". Practic, competiția e inevitabil dezamăgitoare, într-un anumit sens; și în 2004 s-a întîmplat la fel: te întrebi, văzînd cele 19 filme, alese
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
spune că cei mai mulți au murit, iar cei care trăiesc nu se simt prea bine! La ediția 2004, nici Almodovar, nici Kusturica, nici Wong Kar-wai n-au entuziasmat presa lumii așa cum au făcut-o altădată. E vina selecționerilor? Față de anul trecut, selecția n-a oferit un peisaj accidentat; așa cum au lipsit vîrfurile amuțitoare, au lipsit și căderile. Ghidîndu-se după principiul diversității, selecția a trebuit să înfrunte și reversul medaliei: lipsa de unitate, de coerență subterană, o anumită "divergență" (de gust, de interes
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
Kusturica, nici Wong Kar-wai n-au entuziasmat presa lumii așa cum au făcut-o altădată. E vina selecționerilor? Față de anul trecut, selecția n-a oferit un peisaj accidentat; așa cum au lipsit vîrfurile amuțitoare, au lipsit și căderile. Ghidîndu-se după principiul diversității, selecția a trebuit să înfrunte și reversul medaliei: lipsa de unitate, de coerență subterană, o anumită "divergență" (de gust, de interes), identificabilă pînă și în ideea de a amesteca genurile, de a pune în aceeași competiție, alături de "ficțiuni cu actori", și
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
Eugenia Vodă La ora expedierii acestor rînduri, Cannes-ul se află exact la jumătate. într-un echilibru instabil, între "o ediție bună"și "o ediție oarecare"; asta - din punctul de vedere al selecției filmelor, pentru că, altfel, ediția numai oarecare nu este! în ce an s-au mai văzut, la Cannes, pe străzi, manifestanți cu steagul roșu? în ce an polițiști în civil au bumbăcit, în plină stradă, protestatarii, trimițîndu-i de la bal direct la
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
etalarea fastului, toată lumea "permanentă"a festivalului "rîde, cîntă și dansează", dispusă să accepte sacrificiul ca, la o adică, dacă nu mai e pîine, să mănînce cozonac. Pînă acum, abstracție făcînd de secțiunea competitivă, cele mai intense momente de cinema ale Selecției oficiale s-au legat de două nume: Tarantino și Almodovar. Tarantino a venit cu avanpremiera "Kill Bill, vol. 2", pe care cel mai bine și-l explică însuși cineastul: "Dacă prima parte era un film de acțiune asiatic cu tentă
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
fi doar 18 (au fost și ani cu 23), deși oferta a fost mai generoasă ca oricând. Cel puțin numeric. Conform statisticilor, între 2003 și 2004 s-a produs o creștere cu 42,5 % a numărului de filme propuse pentru selecție! Cele 18 filme din competiție au fost alese din 1325 de titluri din 85 de țări. Una dintre explicațiile creșterii ofertei (fenomen comun tuturor celorlalte secțiuni) e aceea că, pe zi ce trece, devine tot mai simplu să faci film
SumarCANNES by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12878_a_14203]
-
competiție au fost alese din 1325 de titluri din 85 de țări. Una dintre explicațiile creșterii ofertei (fenomen comun tuturor celorlalte secțiuni) e aceea că, pe zi ce trece, devine tot mai simplu să faci film, grație tehnologiei numerice. În selecția oficială a festivalului vor putea fi văzute, în total, 56 de lungmetraje, dintre care 46 de premiere mondiale și 9 filme de debut. O noutate a ediției: secțiunea "Cannes Classics ", în care va fi lansat, în premieră, în prezența autorului
SumarCANNES by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12878_a_14203]
-
erezie dusă de căpăstru, cum s-au mai văzut. Alcătuit sub formă de best of, e, mai degrabă, un soi de oprire în pantă, cu frîna de mînă trasă, ca să poți porni la loc. Există o oarecare coerență "procedurală" a selecției dar, dincolo de ea, fiecare autor își pune ordine în viață și în operă cum crede de cuviință. Capitolele, dacă se pot numi așa, sînt făcute să semene, să dea o imagine nu de generație (horribile dictu!), ci de "clan" literar
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
se strînge mai ales spre mijlocul masivei cărți, în dreptul lui Ioan Es. Pop ori al lui Cristian Popescu. De altfel, pe măsură ce dai paginile, "regia" pare mai neglijentă, biobibliografiile se scurtează, para-textele care viciază cu intenție interpretarea sînt mai subțiri, iar selecțiile din opera propriu-zisă parcă mai consistente. Cititorii trebuie să "deșurubeze", de fiecare dată, un alt construct. Fiecare autor se prezintă (și-i prezintă pe ceilalți) ca pe un fenomen ce se autopropune, cu îndrăzneală, istoriei literare spre studiu. Au aplombul
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
o sută de ani. Ci de calitatea peliculelor prezentate în cadrul Festivalului Filmului Britanic 2004, care s-au dovedit net superioare celor produse de cineaștii participanți la Festivalul Filmului Francez. Motivul rămâne obscur - să fie oare vina celor ce au făcut selecția? Pentru cel britanic, responsabil cu alegerea filmelor a fost Mihai Chirilov (care participă la TIFF în aceeași calitate), al cărui gust a fost sigur - în viziunea mea - în 90% din cazuri. Aș ilustra această afirmație discutând trei filme: un documentar
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
în cărțile despre bucătăria românească, Radu Anton Român nu se mulțumește să explice cum se prepară diverse mâncăruri, ci face opera de cultură (culinara, dar și istorică, etnografica și antropologica). Nu demult a apărut la Paris versiunea franceză a unei selecții ample din rețetele colecționate și comentate (celebrate) cu binecunoscutul sau talent literar de scriitorul român: Savoureuse Românie, 358 recettes culinaires et leur histoire, traduit du romain par Marily Le Nir, Leș Éditions Noir sur Blanc. Apariția are în Franța ecoul
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12344_a_13669]
-
opțiuni politice nu le împărtășește, dar literatura este, oricum, altceva), Liviu Antonesei consideră că cititorul își pierde "inocența" în momentul în care începe să-și noteze într-un carnet asociațiile de idei rezultate în urma lecturii. Notațiile sale reprezintă rezultatul unei selecții, or, crede eseistul ieșean, în momentul în care operează o selecție, un cititor devine "împotriva voinței sale, probabil și fără a-și da seama - un cititor specializat, profesionist, prin urmare un critic (s.a.)" (p. 19). Din această perspectivă, criticul devine
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
Antonesei consideră că cititorul își pierde "inocența" în momentul în care începe să-și noteze într-un carnet asociațiile de idei rezultate în urma lecturii. Notațiile sale reprezintă rezultatul unei selecții, or, crede eseistul ieșean, în momentul în care operează o selecție, un cititor devine "împotriva voinței sale, probabil și fără a-și da seama - un cititor specializat, profesionist, prin urmare un critic (s.a.)" (p. 19). Din această perspectivă, criticul devine, ca la Al. Paleologu, "un cititor sceptic, asemănător mai degrabă cu
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
biografie cu petice ficționale. Ce se întîmplă cînd scrii un roman plecînd de la mărturii? Sugerezi multiplicitatea realității". Este limpede că Logica postmodernului nu este un roman în sensul tradițional al termenului. Personajul central este unul implicit, care există doar prin selecțiile pe care le operează în realitatea mediatică a zilei și prin judecățile sale care pot fi foarte bine opera unui eseist sau a unui memorialist. Construcția este ca și inexistentă, ea fiind, ca într-un jurnal, oarecum aleatorie, în funcție de agenda
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
grav abuz de înțelegere a artei românești și manifestăm un la fel de mare deficit de evaluare. Atunci cînd receptarea se conformează unor judecăți deja acceptate și se supune ierarhiilor prestabilite, totul pare a fi în ordine, dar atunci cînd intervine problema selecției nedirijate și a opțiunii directe, se instalează o acută stare de criză. Abia în această situație, aceea care angajează soliditatea culturii și siguranța gustului, încep să se manifeste disfuncțiile de fond și viciile de formă. Artiști de prima mînă, cum
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]