275 matches
-
trebui, fără a fi neapărat schizofrenici, să ne credem cu toții Dumnezeu. Ceva s-ar modifica în mintea noastră și nu ne-am îndrepta plini de elan spre catastrofă. * Dacă astăzi cuvântul a devenit arma cea mai redutabilă a răului, atunci semeția de început a omului, pe bună dreptate mândru de accidentul fast al gândirii, trebuia păstrată fără drept de apel în gestul de a-i interzice oricărui scelerat, sub amenințarea uciderii, vorbirea. Selecția naturală a speciilor nu este o teorie barbară
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
moarte din asentiment (pentru această despărțire nașterea nu este de ajuns). În cârciumă am trăit măreția disconfortului existențial desăvârșit, paradoxul umilinței benigne, și am înțeles filozofia divină a cerșetoriei. Am cu prins metafizica necazului, fenomenologia ratării ca împrejurare a rugăciunii, semeția prieteniei fără timp, fără loc, fără prieten, doar cu trupul astral al himerei încarnate în ființe care au intrat fără plecăciune în mine, ca să-mi întrețină părăsirea... și astfel viitorul, abținându-se de la perversa lui determinare, așteptând ca o surpriză
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
tu? Șef sală: — Mă, mucosule, pot să-ți fiu și tată! Zare: — Iote, bă, ne-am găsit rudele. Moșule, nu-ți dă „tăticu“ tău o masă dân alea rezervate? Șef sală: Furie crescândă. Spume. — Vă dau În brânci afară! Mușu: Semeție. — Noa, hai numa hai! Io mi-s moț, mă! Valerică: — Și vrai, bre, vrai o suticî, spune? În tot acest timp, ca o populație microbiană ce pulsează pe o lamă de microscop, cele câteva zeci de corpuri umane aflate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tulburi și line, el înaintează leneș ca un adevărat râu de șes. Abia mai jos de Alba Iulia intră iarăși într un ținut muntos, în care priveliștea se schimbă ca prin farmec: la miazăzi se înalță un lanț de o semeție alpină, Munții Hațegului, cu vârfuri care sclipesc de zăpadă până aproape de mijlocul verii. La miazănoapte se întinde, pe malul drept, lanțul Munților Zarandului, mijlocii ca înălțime, dar cu vârfuri ciudate, ca niște conuri vulcanice, unele acoperite de ziduri și ruine
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
toate jivinele și oamenii ce trăiesc pe ele. Eu sunt stăpânul tău, bătrâne făr’de minte! Supune-te, că de nu... Vei fi mata stăpânul acestor ținuturi, dar în ograda și-n coliba mea, eu sunt stăpânul! răspunse moșneagul cu semeție. Și se puse în fața cerbului ocrotindu-l. Mânios din cale afară, împăratul porunci slugilor să pună mâna pe bătrân, să-l lege, să-l bată și să-i ia vânatul. Dar, în clipa când slugile boierești se apropiau de pândar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nu are orgasm. În schimb, au venit minerii, iară. Superstarul Hamza, care la prima sa apariție pe micul ecran Îl ancheta mîndru pe Mircea Dinescu, a reușit acum să-i dea un interviu lui Miron Cosma. Hamza Își pierduse aplombul, semeția, microfonul, devenise negricios. Cornelius Roșiianu a irumpt și el, În haine de incendiu. Așa face În momentele delicat incendiare, pentru a lăsa impresia că tocmai atunci a sosit. Era febril și Îmbrăcat Într-o elegantă sacoșă galbenă. Ceva mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
răbda să mă rușineze dânsul pe mine în fata satului, parc-aș fi cârpa lui... ― Apoi gură mare ca a ta mai rar, măi Petrică! zise Cârciumarul mai împăciuitor, văzând zvârcolirile flăcăului pe care țăranii îl ostoiau. Și țâfnă, și semeție! Lasă, că te-am păscut de când te-ai întors de la oaste! Parcă numai tu ești om în sat!... Stai, băiete, că ești tinerel! Lasă-ne și pe noi să trăim și să mai spunem câte o vorbă așezată! Petre, cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-și coboare ochii. Privirile lor îi făcură pe amândoi să întinerească brusc, pentru o clipă. Pavel Avădanei avea acum o furie care îi înăsprea obrajii, nu încă atât de brăzdați de cute, barba nerasă și neagră le dădea o semeție sălbatică. Mușchii i se încolăciseră iarăși pe oase. Sângele clocotea în vinele care se umflară pe dosul palmei și pe brațe, ca niște șerpi. Pulberile i se scuturară de pe creștet și părul crescu, dintr-odată, lucios și negru, coborând pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Apoi iau foc durerii să răsaie/ Pe tot cuprinsul zării vâlvătaie./ Acesta este jocul meu cu focul/ În care ține suferința locul/ Butucilor care ardeau pe ruguri/ Cu sfinți sub ai osândei grele juguri." Dar erosul este mai îndurerat și semeția face loc modestiei: Pe tot cuprinsul tău, eu niciodată/ În care stau întreagă n-o ocup./ Un scaun doar, o masă la văpaia/ Din sobă cu hârtii ce-ades le rup." Rămâne de asemenea preocuparea gravă pentru definirea versului lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
într-o diversitate contradictorie de stiluri de la un volum la altul, Ion Gheorghe își convertește iubirile în cântec, după cum însuși mărturisește în poemul "Cel dintâi flăcău": "În întreaga noastră seminție/ am fost cel dintâi flăcău statornicit/ pe o iubire fără semeție/ care-n cântece s-a tălmăcit!"/. În 1968, publică volumul " Vine iarba", în care reînvie imaginea lumii sale țărănești. În "Scrisoare neexpediată" descoperim sentimentul dezrădăcinatului aflat în căutarea unui sol prielnic, pentru că întoarcerea acasă ar însemna înfrângerea. Poetul reia o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
e adevărat, căci Ioanid Romanescu e un poet căruia îi displace profund să-și imagineze cum arată viitorul, și cu atât mai puțin să creeze utopii. Asta nu înseamnă că nu consideră, cu bine știutul orgoliu, că poate întâmpina cu semeție orice s-ar putea întâmpla: "Acum la toate mă aștept/ nimeni și nimic nu mă poate lua prin surprindere/ cine să știe dacă întâmpin/ grav sau tandru fiece schimbare// chiar dacă atâtea le prefigurez/ chiar dacă sunt sigur ce va fi/ acum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un caracter mai activ și mai spontan (5, p. 160). Analizată acum, pedagogia experimentală inițiată la începutul secolului XX ne apare ca avînd rezultate destul de modeste, mai ales dacă ținem seama de vehemența cu care critica vechea pedagogie și de semeția cu care își asuma sarcinile. O explicație a acestor rezultate se află în faptul că cercetările de atunci constituiau un început; primii cercetători au fost obligați să-și creeze o tehnică experimentală cu totul nouă. La aceasta s-a adăugat
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe gustul bizarei ființe a lui Matei [...]. Curtea discretă a lui Matei a durat doi ani..." Trufia însă, acea fără margini trufie a lui Mateiu pe care, ca poet, o proclamă și în versuri (" Că margini nu cunoaște păgâna-mi semeție / Afară de trufie nimic n-avut-am sfânt.") a produs și o victimă care, din eternitate, va reprezenta o veșnică acuză; redau faptele așa cum le-a reconstituit Șerban Cioculescu, reprimîndu-mi orice comentariu: "Mai acum 50 de ani și mai bine funcționa în locuința
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
la mine, / Când eu tot urc să m-oglindesc în tine?” Încordarea, tensiunea între stări de spirit care în mod obișnuit s-ar exclude reciproc, dublate de conștiința fragilității clipei creează o atmosferă în același timp halucinantă și violentă. Între semeție și disperare, între lamento și provocare, poezia își află un izvor spiritual în cărțile Vechiului Testament, dar și printre poeții transilvăneni revoltați și mesianici, de la Octavian Goga la Aron Cotruș și, îndeosebi, la Mihai Beniuc - a cărui replică israeliană pare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
n-are o simpatie specială pentru o zonă a realității și 2. Elementele materiale intră în poem după ce au trecut, întîi, prin alte poeme. "Objectele" sînt deja obosite de literatură și efortul retoricii heliadești este să le dea o nouă semeție, un veșmînt proaspăt și solemn". Heliade este un poet par excellence didactic și grație voinței sale titanice de a curpinde întregul univers, unul îmbrăcat în hainele sublimului. E, putem spune și un postmodern avant la lettre, prin maniera în care
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
anilor, din ce În ce mai mulți artiști naivi bătînd la porțile afirmării. Dacă inițial nume ca cele amintite se bucurau de binemeritatele aprecieri ale comentatorilor artei naive, să nu-i uităm pe cei care le calcă pe urme, pentru că, “... lăudînd pădurea, adîncimea și semeția ei, te gîndești, desigur, și la fiecare dintre copacii ei, chiar dacă nu ți-i poți reprezenta, individual, pe toți”. Această remarcă ne-a Îndreptățit să considerăm absolut necesară investirea unor eforturi de promovare a artei naive din fiecare zonă. “Căci
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
Heliade Rădulescu se Întinde pînă la facerea lumii. Poezia Începe de la punctul zero al existenței (În Anatolida) dînd o viziune grandioasă a nașterii și, apoi, a „desmădulării” universului. Poezia poate „Înființa” totul, cum Însuși spune În niște versuri pline de semeție: „istoria prin mine ia chip, se-nființează” (Poezia) Nici istoria, nici timpul, noțiuni mai abstracte, nu-i provoacă o mare neliniște. Versul le poate cuprinde și pe ele: „Eu timpului dau aripi, prin mine el viază”. Oricîtă exagerare poetică s-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și n-are o simpatie specială pentru o zonă a realității. 2. Elementele materiale intră În poem după ce au trecut, Întîi, prin alte poeme. „Objectele” sînt deja obosite de literatură și efortul retoricii heliadești este să le dea o nouă semeție, un veșmînt proaspăt și solemn. Regimul temporal În care trăiește acest univers inconsistent, literaturizat, este oscilant: Heliade are, ca toți preromanticii, predilecție pentru vălurile nopții, iar, dintre ceasurile zilei, momentul cel mai favorabil contemplației este acela al Înserării, cum arată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
durității, are În poemul lui Alecsandri semnele agresivității primitive. N-are vedere, nu are limbaj. Orgoliul (alt atribut literar) Îi lipsește. Complicitatea elementară („deschid largi, negre peșteri menite să soarbă...”) este condiția ei morală. Obiect prin excelență romantic, simbol al semeției, element provocator În peisaj, stînca, deposedată de aceste Însușiri, este În poemul lui Alecsandri un obstacol - capcană Într-un vast labirint infernal. CÎtă vreme există lumină (soare) și hotare, ne aflăm Într-un tărîm controlabil, benefic. Infernul (năpraznicul, grozavul) Începe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fi trepte ale izbînzii sale. Se observă ușor că Alecsandri mobilizează În poemele istorice și patriotice o geografie specifică, o geologie grandioasă, o faună ce simbolizează forța și măreția (unele care nu aparțin geografiei noastre: leul, pardosul [...], păsări reputate pentru semeția lor, de felul vulturului... Nu el aduce prima oară munții, rîurile și fluviile (ca Întruchipări ale spiritului național) În poezie, dar el este cel dinții care construiește, cu ajutorul acestor elemente, o mitologie națională. Retorica lui a rămas biruitoare timp de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a bătut parcă în același ritm cu a lui, învingând frica, fatalitatea, singurătatea. În bravada aceea am simțit un fel de coardă nouă a armoniei profunde care era pentru mine Franța. Am încercat să îi găsesc un nume: mândrie patriotică? Semeție? Sau faimoasa furia francese pe care italienii le-o recunoșteau ostașilor francezi? Evocând în minte etichetele acelea, am văzut cum fața bătrânului soldat se întuneca încet, ochii i se stingeau. A redevenit un personaj dintr-o reproducere veche, în tonuri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
niște adevărați pelerini, Începem urcușul celor peste 100 de trepte până la platforma principală pe care se ridică mărețul Pura Besakih - Templul Mamă. Suntem fascinați de construcția În sine a templului, sub forma pagodelor etajate, ale căror vârfuri se Înalță cu semeție spre bolta cerească, cât și de așezarea bine gândită, având pe fundal măreția implacabilului Agung, Învăluit mai tot timpul de cețuri, iar În față apele de cleștar ale misticului lac Batur. În două micuțe insule din mijlocul lacului, ingenioșii constructori
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ținuturi. S-a apropiat de Ierusalim, a tăiat alimentarea cu apă a cetății Bethulia. După 34 de zile de asediu, bătrânii au așteptat încă cinci zile înainte de a capitula. Iudith s-a rugat lui Dumnezeu să apere cetatea Bethulia de semeția babilonienilor și să-i dea puterea de a ajuta pentru distrugerea lor. Se spune în Cartea Judithei: Caută în jos la trufia lor și trimite mânia Ta peste capetele lor și dă în mâna mea, celei văduve, putere pentru ceea ce
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în jos la trufia lor și trimite mânia Ta peste capetele lor și dă în mâna mea, celei văduve, putere pentru ceea ce mi-am pus în gând! Izbește cu buzele mele cele viclene rob și stăpân, stăpân și rob. Nimicește semeția lor prin mâna unei femei! (9: 9,11). Frumoasa văduvă s-a hotărât să-l seducă pe generalul Holofern: Și scoțând sacul, s-a dezbrăcat de veșmintele ei de văduvă, s-a îmbăiat și s-a uns cu miresme, și-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fiu, reprezintă calități și virtuți de incontestabilă noblețe și ele vor sta la baza intransigenței răzeșilor noștri față de orice aspect cu tentă denigratoare, răzeșii având permanent conștiința că descind din oameni liberi de orice servituți social-politice. De aici și natura semeției și a mândriei oricărui neam de răzeș în timpurile cele bune, când conștiința descendenței lor din oameni liberi ai pământului pe care viețuiau era vie și nealterată. Cât privește starea lor materială în timpurile normale, căci au fost și din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]