386 matches
-
pun sa înceapă demersurile? - Pune, pune! consimți Costache pe jumătate gură, privind iarăși în toate părțile. Deodată se făcu roșu la față. În pragul ușii dinspre intrarea principală, ușă puțin acoperită de soba înaltă, când stăteai la masă, înfipt în semiântuneric, ședea Stănică. Văzîndu-se descoperit, acesta înaintă jovial: - Credeam că e aici domnul Felix. Voiam să-i spun ceva. Dar v-am auzit de avocat, de adopțiune. Vreți să adoptați pe domnișoara Otilia? Perfect! Admirabil! Mă ocup eu! Discreție desăvârșită. În vreme ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
am zis, și ea nu și nu, că el i-a arătat dungile pe spate și a văzut ea, cu ochii ei. Eee-te-a dracului, zic, în gândul meu. Și tu, ce i-ai arătat ? Farfuza ? Ivona deschide ușa și, din semiîntunericul hall-ului, pătrund sunetele pendulei. Amândouă numără bătăile : Vica de pe scaun, Ivona stând în picioare, cu ochii la ceasul vechi de pe bufet. Un ceas cu cadran de email albastru, înconjurat de o dantelărie aurie. Aurii sunt și limbile, și cifrele romane
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plină de pernițe, taburete, vase de flori mai mari și mai mici, veioze ale căror abat-jour-uri cu ciucurași, pe măsură ce se întuneca, îmi păreau forme tot mai amenințătoare... în plus, oglinda, o știi, cu sidef încrustat în ramă... O oglindă în semiîntuneric pare ciudată, amenințătoare, nu ? Dumitale nu ți se pare ? Ei, poate mie, care eram un copil deosebit de sensibil. în clipa în care au întors cheia, camera a început să-mi inspire teroare. Aș fi dat oricât să pot citi ceasul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
făcîndu-l să mai stea două secunde sprijinit în vîrful degetului arătător. Scuză-mă! aude imediat șoapta ei. Mihai prinde în palmă pachetul și se apropie. Cînd îndreaptă ochii spre Liliana, să-i răspundă, rămîne perplex. În fața lui, pe pat, în semiîntunericul camerei, stă o femeie învelită cu o pătură din păr de cămilă îmbrăcată în cearșaf. Are doar o singură mînă scoasă deasupra, puțin întinsă spre el. Pe pernă, s-au răsfirat cîteva bucle ale părului. Ochii lui Mihai se închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Brațul ei caută cu înfrigurare pe-al lui Mihai și-l strînge atît de puternic, aproape cu violență, că bărbatul se întoarce speriat spre ea. Doamne, ce-aș vrea să călătorim împreună! șoptește Liliana cînd îi întîlnește privirea bănuitoare. În semiîntunericul compartimentului, ochii lor se rețin cu aviditate. Am o idee! se ridică Liliana precipitată și iese pe culoar urmată de Mihai. Mă duc să-mi iau și eu bilet. Merg cu tine pînă la Pașcani. De-acolo, mă întorc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe Liliana. Dar, într-adevăr, o cunoaște? Telefonul a început să sune. Da, vă rog! Servus! Sînt în hol. Pot urca? Bineînțeles. Te rog! O așteaptă la lift. Liliana se bucură. Altfel, ar fi trebuit să caute numărul camerei prin semiîntunericul de pe hol. În loc de bun găsit, intră în baie și se întoarce cu un pahar, în care stau cîteva brîndușe mov. Pentru tine! Mulțumesc! șoptește Mihai cu voce sugrumată. Liliana își pune singură pardesiul pe umeraș, apoi aprinde luminile din cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
e alta: romanul trebuie să se termine după partea a doua; a treia... nu merge! În plus, vor cădea scenele cutare, cutare și cutare. Apoi redactorul îl conduce pînă la lift. Merg încet, tăcuți, de-a lungul culoarului, învăluiți în semiîntuneric. Cum stai cu filmul? Bine. Am refăcut scenariul a nu știu cîta oară. A, așa deci! Și te superi că eu îți cer să refaci romanul o singură dată. Ce, crezi că noi trăim pe Lună?!... La romanul ăsta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
din cel puțin opt unghiuri de filmare, exploatînd fiecare gest, adunîndu-le pe toate într-o dominantă plină de fior. Un sărut lung, plin de patimă... Doamne, cît talent irosit! oftează Mihai involuntar, speriindu-se singur de vocea sa, care sparge semiîntunericul încăperii și perturbă muzica filmului. Da, dar se economisește energia cîtorva bărbați, cu care se pot repara trotuarele unui oraș, pufnește ironică una dintre musafire. Că șanse de-a le mai face altcineva sînt puține, completează grav, ca o invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
misiunea bulgară era pentru el un eveniment și neașteptat, dar și ciudat, căci o asemenea misiune din Bulgaria nu venise niciodată la predecesorii săi; afară de aceea nu prea punea temei pe puterea nației bulgare, abia cunoscute și pierdute în umbra semiîntunericului, pentru a aștepta din parte-i vrun ajutor puternic. Deci nu crezu de fel aserțiunile ademenitoare și făgăduințele soliei și-i dete drumul în toată liniștea fără un rezultat care să satisfacă. Astfel uneltirile Eulogiei și planurile Mariei contra împăratului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
supus. Broasca scîrțîi cu un ecou sepulcral. Am ascultat pașii Beei apropiindu-se În spatele meu și i-am simțit atingerea pe hainele ude. — Tremuri. De frică sau de frig? — Încă nu m-am hotărît. De ce ne aflăm aici? ZÎmbi În semiîntuneric și Îmi luă mîna. — Nu știi? Credeam că ai ghicit... — Asta-i casa familiei Aldaya, e tot ce știu. Cum ai reușit să intri și de unde știai... — Vino, o să facem focul să te Încălzești. M-a condus de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
etaj, unde un dreptunghi de lumină vaporoasă contura intrarea principală a azilului. Lumina de gaz emanată de această deschidere colora În ocru ceața de miasme ce venea din interior. O siluetă colțuroasă și rapace ne privea din arcul ușii. În semiîntuneric i se putea distinge privirea oțelită, de aceeași nuanță cu rasa pe care o purta. Ținea În mînă un cub din lemn care fumega și emana o putoare de nedescris. — Ave-Maria-Preacurată-Cea-Fără-De-Păcat-Zămislită, spuse Fermín fără poticnire și cu entuziasm. — Dar sicriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și se Întrezăreau siluete. — Pe aici, indică maica Hortensia, care ținea avanpostul cu cîțiva metri Înaintea noastră. Am pătruns Într-o Încăpere boltită, unde nu mi-a venit prea greu să situez scena Tenebrarium-ului pe care mi-o descrisese Fermín. Semiîntunericul Învăluia ceea ce, la prima vedere, mi se păru o colecție de figuri din ceară, așezate sau abandonate prin unghere, cu ochi morți și sticloși care luceau ca niște monede de alamă În lumina lumînărilor. M-am gîndit că, poate, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mesei, se atingeau În tăcere, se simțeau În absență. Primele cuvinte le-au schimbat În biblioteca din casa de pe bulevardul Tibidabo, Într-o seară cu furtună În care „Vila Penélope“ era inundată de strălucirea lumînărilor, doar cîteva secunde furate În semiîntuneric, cînd Julián crezu că vede În ochii fetei certitudinea că amîndoi simțeau același lucru, că Îi devora aceeași taină. Nimeni nu părea să bage de seamă. Nimeni, cu excepția Jacintei, care vedea cu o neliniște crescîndă jocul de priviri țesut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Am stins lumina și m-am dus În sufragerie, unde mă aștepta fotoliul predilect al tatei. M-am Înfășurat În pled și m-am ghemuit cum am putut, convins că n-aveam să Închid un ochi. Imaginea raclelor albe În semiîntuneric Îmi sîngera În minte. Am Închis ochii și m-am străduit din răsputeri să alung acea viziune. În locul ei, am invocat imaginea Beei, goală pe pleduri, În baia aceea, la lumina lumînărilor. Lăsîndu-mă În voia acestor gînduri fericite, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să urc scara și am constatat că numele lui Miquel Moliner rămăsese pe cutia poștală. M-am Întrebat dacă nu cumva aceea era prima hibă pe care urma să i-o semnalez Nuriei Monfort În povestea ei. În timp ce urcam În semiîntuneric, aproape că-mi doream să n-o găsesc acasă. Nimeni nu simte atîta compasiune față de un mincinos precum cineva de aceeași condiție. CÎnd am ajuns pe palier, m-am oprit să-mi adun curajul și să urzesc un pretext prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu carne și păr, probabil cu cincisprezece-douăzeci de ani mai tînăr. A doua prezenta chipul unei femei cu ochii Închiși și cu pielea de marmură. Mi-au trebuit cîteva secunde s-o recunosc, Întrucît mă obișnuisem s-o văd În semiîntuneric. Un om al străzii asasinează o femeie În plină zi Barcelona/ agenții (Redacție) Poliția caută un om al străzii care a asasinat-o azi după-amiază, cu lovituri de cuțit, pe Nuria Monfort Masdedeu, În vîrstă de treizeci și șapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În tăcere o bună bucată de vreme. Apoi, cînd ploaia s-a sfîrșit, l-am Întrebat cine era P. — Penélope, mi-a răspuns. L-am rugat să-mi vorbească despre ea, despre acei treisprezece ani de exil la Paris. În semiîntuneric, Julián mi-a spus, În șoaptă, că Penélope era singura femeie pe care o iubise. Într-o noapte de iarnă din anul 1921, Irene Marceau l-a Întîlnit pe Julián Carax rătăcind pe străzi, neînstare să-și amintească nici cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din bronz fuseseră smulse. Vila Își arăta doar scheletul despuiat. Ne-am oprit la baza scărilor. Privirea lui Julián s-a pierdut În sus. S-a Întors o clipă să mă privească și am vrut să-i zîmbesc, Însă În semiîntuneric abia ne ghiceam privirea. L-am urmat pe scări În sus, străbătînd treptele unde Julián o văzuse pentru prima oară pe Penélope. Știam Încotro ne Îndreptam și m-a năpădit un frig ce nu avea nimic de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se descătușă brusc și se revărsă. În clipa când el pornise avântat din loc, după oprirea de câteva secunde, se afla chiar în dreptul porții, chiar la intrarea dinspre stradă a bolții. Și deodată văzu un om în profunzimea bolții, în semiântuneric, chiar lângă primele trepte ale scării. Omul părea să aștepte ceva, dar dispăru repede. Prințul nu-l putuse vedea bine pe acest om și, desigur, n-ar fi putut spune cine-i. Pe deasupra, pe aici puteau trece mulți oameni; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o canapea în preajma lor. Fiecare poziție a vieții este o altă perspectivă a ei. Filozofii se gândesc la altă lume, fiindcă gârbovi de obicei, s-au săturat a o privi pe aceasta. Cărui om, zărindu-se-n oglindă într-un semiântuneric, nu i se pare a se fi întîlnit cu sinucigașul din el? Poți iubi o ființă impermeabilă Absurdului și care nu bănuiește din ce tragedie pleacă el, din câte eleganțe de venin, din cât rafinament de dezolare, din câte reflexe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
proaspătă ca un trandafir, iar pe salteaua bătrânului găsiseră o revistă sadic-pornografică, poate i-o fi venit ideea năstrușnică să se ducă să tragă cu ochiul În camera doamnei respective pe gaura cheii și văzuse vreo perdea agitându-se În semiântuneric. Singurul lucru cert este că odaia nu-i În ordine și că Ardenti s-a volatilizat. Dar acum am vorbit prea mult. E rândul dumneavoastră, domnule Belbo. Singura urmă pe care am găsit-o e o foaie care era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nici unuia nu-i cedează. Îi transformă pe proști În smintiți, pe bogați În nenorociți, pe filosofi În huhurezi, și pe cei Înșelați În prea elocvenți Înșelători... (Trithemius, Annalium Hirsagensium, Tomus II, S. Gallo, 1690, 225). Pe neașteptate, sala căzu În semiântuneric, iar pereții se luminară. Mi-am dat seama că erau acoperiți pe trei sferturi de un ecran semicircular pe care urmau să fie proiectate niște imagini. Cum apărură, am putut observa că o parte din tavan și din podea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o zgâlțâie, îi desface sariul, asaltând-o ca un câine uriaș, asmuțit asupra ei. Apoi o lasă, iar ea se strecoară din vâltoare, zgribulindu-se sub atingerea vântului pe pielea-i goală. Obiecte de diferite forme trec pe lângă ea în semiântuneric, bărbați, animale și lucruri de preț ale lumii defuncte, care a trecut deja în uitare. Aceea a fost vechea lume, iar ea este zămislitoarea unei vieți noi. Străpunge cu privirea întunecimea apei și scoate din ea un bărbat cu pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tine, să te simt la răsăritul soarelui, și să-ți fac cafeaua.. -Mă auzi? Nu-ți fac nimic, absolut nimic, am doar nevoia să fiu cu tine. Dacă mâine vei gândi altfel, bine. Stătea comod în fotoliu, privindu-mă prin semiîntuneric. I-am răspuns: - Nu se poate. Trebuie să pleci! De ce-ai venit să mă tulburi? -Foarte bine, atunci voi pleca. Când te vei gândi mai bine, caută-mă, a zis el. - E o rugăminte sau o provocare? -Și una
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
își miji ochii și... ce să vezi? Episodul 5 UN HAREM MODEL Intrând pe ușa mascată de trupul superb al unei tătăroaice mascate de trupul masiv al unui eunuc, Metodiu se opri zgâit în prag: în camera cufundată într-un semiîntuneric plăcut și din care se zvoneau dulci sunete de liră, se aflau șapte tătăroaice tinere, toate una și una, unduindu-se ușor în jurul unei mașinării ciudate. într-un colț, așezat pe perini și trăgând dintr-o lulea de fildeș ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]