482 matches
-
deodată, aducând gerul. Vântul se mai potolise, dar gerul îți crăpa obrajii. Se intra într-o iarnă deosebit de geroasă și aspră, „cum n-au mai fost multe”, cum spuneau sătenii. Au sosit și sărbătorile de iarnă... Cu colindele Crăciunului, corul seminariștilor, câți mai rămaseseră, după ce o parte au plecat să și caute familiile , i-au emoționat până la lacrimi.. pe săteni. Dar, marea surpriză... a urmat în noaptea de Anul Nou, când am pregătit „urătura”, buhaiul, harapnicele, toba, clopoțeii... așa ca la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
înfiorați ceea ce nu mai auziseră în viața lor. Da’ zâceți-i cântecu’ cela fain cu „Moldova..”, că tare ne place..!, și, într-adevăr, le mergea la inimă. Și, cum să refuzi niște gazde atât de primitoare. Cu glasul tremurat de dor, seminariștii, coriști de meserie, cu sufletul înmuiat de durere și dor de Moldova, au cântat mai înduioșător ca niciodată.. „De-ar fi Moldova-n deal la cruce, De trei ori pe zi m-aș duce...” Cântau seminariștii nefericirea lor, cântul lor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
glasul tremurat de dor, seminariștii, coriști de meserie, cu sufletul înmuiat de durere și dor de Moldova, au cântat mai înduioșător ca niciodată.. „De-ar fi Moldova-n deal la cruce, De trei ori pe zi m-aș duce...” Cântau seminariștii nefericirea lor, cântul lor era plânsul inimii omenești pe care o sfâșie durerea... Glasul lor cald se înălța tot mai grav, ca o rugăciune către slăvi... cu gândul la Moldova, la cei rămași acolo... Țăranii pătrunși în suflet, abia își
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
frumoasă și caldă. Mica gară, posomorâtă și singuratică de la marginea satului, străjuită de trei salcâmi bătrâni, gemea de lume. Mulțimea de bărbați, femei, bătrâni și copii, înghesuită pe peronul devenit neîncăpător... întreg satul, venise să-i petrecă pe refugiați.. pe seminariști.. cei care cu cântul lor, au făcut ca pentru o clipă, măcar, Dumnezeu să coboare pe pământul satului lor... Cheferistul cu chipiu roșu, a dat semnalul... Un șuierat prelung și, locomotiva pufni de câteva ori înecând cu un nor de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
reviste” de comedie... „...Unde-i Iașul, frățioare, Iașul cel de altădată Plin de râsete, de soare.. și cu faima-i mult cântată ?!.. Unde-s vremurile cele, vremuri parcă de poveste...”. Acel Iași... nu mai exista .. Pribegia a luat sfârșit... Elevii seminariști s-au întors la școala lor... una din marile clădiri, din orașul în ruină, ocrotită de Dumnezeu, care pe timpul marelui refugiu a slujit ca spital. Grămezi de feșe, bandaje si pansamente în două cu sânge, și, îmbibate în formol... făceau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ciopârțite, fără brațe si fără picioare, cu plămânii și măruntaiele străpunse, cu șira spinării paralizată... Și, iarăși te întrebi... câtă suferință a încăput între aceste ziduri... te cuprinde gândul acelei nebunii al acelui nou război.. și te întrebi... „.. de ce... de ce.. ?!”... Seminariștii se gândeau la școala lor... și speranțele lor care păreau iremediabil năruite.. Trebuia luat totul de la capăt. Prea multe rămâneri în urmă erau... de recuperat. Dar, nimeni nu se tânguia... nimeni nu dispera. „Eh !.. Așa a vrut Dumnezeu..!”, își zic
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în strigăte asurzitoare, pe tot întinsul și latul țării. Asistam cu toții, la dărâmarea societății și neamului românesc. Vremurile se înverșunau din ce în ce, și, pentru un om lucid, realitatea era cu totul alta decât cea descrisă în comunicatele oficiale. ... Seminariștii s-au întors din vacanța de iarnă, plini de surprize... Abia așteptau să se înnopteze, și, în dormitor odată cu „stingerea”, să înceapă povestirile. În marea lor majoritate, erau din nordul Moldovei, din munții Stânișoarei, Neamțului și Bistriței... de prin satele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
alătură lui Baltă. „ - De unde știi, „Părinte”, cântecul ăsta ?!” îl întrebară mai mulți deodată. Toți camarazii i se adresau cu... „Părinte”, pentru că purta în buzunarul de la piept „Biblia”.. și, din care le mai citea câte o rugăciune. După o vreme, fostul seminarist oftă, și cu vorbă rară și molcomă, așa cum îi era felul... le povesti amintiri din marele refugiu, în Banat,.. unde, de acolo de departe, își ogoiau răscolirile sufletești și apăsarea dorului de casă... de școală... de Moldova.. de Moldova, cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
îi luă în brațe, pe rând, și-i strânse la piept îndelung, sărutându-i pe frunte... „Sărmani prieteni... dormiți în pace !.. V-ați făcut datoria..!”. Obrazul îi era scăldat de lacrimi. Se ridică și se mai uită o dată la fostul seminarist, murmurând... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce... „Părinte” ! De-ar fi..!”, și trecu într-un hohot înăbușit. Pe Baltă nu l-a văzut nimeni vreodată plângând. Se închinară toți... gândul purtându-i la Neagu filologul, primul lor camarad
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu tremur de inimă. Apoi, toți ne-am retras din sala de mese, în tacere, spre clase, într-o tăcere greu de înfățișat în cuvinte. Trăiam ultimele clipe în clasele noastre. Dacă în marele refugiu, de acolo din Banat, elevii seminariști, și-au putut înălța sufletul, cu gândul la școala lor cântând... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce..”, în așteptarea reîntoarcerii acasă, acum, murind orice speranță... ce le-a mai rămas !.. Și, astfel, primul seminar de preoți, din țară
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ia mai întâi mințile..!”, așa zice o vorbă veche... și, scârbit de spectacolul stradal, se pierdu în mulțime. Ascultam vacarmul din Piață.. și,trăiam ciudata senzație, că se aducea ofrandă, prin cântare de biruință, „marei reforme”... a izgonirii noastre.. Elevii seminariști au privit în față realitatea brutală, rea și dușmănoasă. Reforma învățământului nu se limita, doar, la desființarea unei școli de prestigiu.. ea însemna distrugerea unui sistem de învățământ, ajuns printre cele mai bune din Europa. Eram martori la prăbușirea unei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
S-a desființat un liceu... S-a dărâmat un sistem de învățământ... S-a desființat o ordine... o lume..”. „Vechiul”,. după una din „poruncile” comuniste, trebuia înlăturat.. Și, a fost. Zidurile reci, ale fostului palat Sturzesc, încălzite de trupurile elevilor seminariști, le-am regăsit și mai reci. „Ce-au făcut comuniștii, ce-au făcut..!”. Simțeam că mi se taie genunchii. Trecutul mi se părea pierdut undeva în ceață, ca un vis de care nu-ți mai amintești, decât arareori și de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sufletul lui era o adevărată furtună, știind cât a telefonat... și el. Dar, vorba lui Bistriceanu.. „Unul, numai unul...”, îi mulcomni sufletul. „Ce băieți buni !”, îsi zise el, privindu-i pe Bistriceanu și pe Filip... „Ce băieți minunați.!”. „Copiii, elevii seminariști de altădată, au rămas la fel de buni, cum au fost.” Avea dreptate Mircea... ce băieți buni, dar, mai ales, au rămas la fel de buni... Cum ar spune, colegul nostru profesorul Florea,.. „Semper diem!” , o vorbă veche dragă lui. Și, Mircea îi iubea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Și, tăcu... nu mai găsi nimic de spus. L-am privit îndelung în tăcere. Și eu, parcă, atunci îl redescopeream pe el... ... Și, unul câte unul.. pe scări, am urcat la Capelă, lăcașul de rugăciune și îndrumare spirituală pentru elevii seminariști în vederea formării lor duhovnicești. Pentru o clipă, ne-am oprit în fața ușii de la intrare. Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, Patronii Sf. lăcaș, dăltuiți în stejarul masiv, ne întâmpină cu zâmbet cald, plin de înțeles... Din mozaicul de pe peretele de deasupra
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
gând care-mi trecu prin minte. Era o zi frumoasă și caldă, cerul avea o limpezime cum rar s-au mai văzut. Sus, sus pe cer, doar câteva scame de nori, pluteau încet ca niște grămezi de puf alb. Foștii seminariști, în poarta școlii, abătuți și triști ca niște cocori rămași de cârdul lor, care s-a călatorit, încă se mai uitau cu jale și tristețe peste gard... în urmă cu șaizeci de ani... Rememoram, pentru încă, a câta oară, amintirea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
din mine... În urechi îmi răsuna tropot de pași, în sus și-n jos... În spate, o cortină care se îndepărta... cădea pentru totdeauna. Plecam, ca izgonit din ultima casă. Deodată mă pomenii cu ochii porniți pe lacrimi, îngânând cântecul seminariștilor, cântecelul nostru de suflet. „De-ar fi Moldova’n deal la cruce..!”. Cântecul cu care am înfruntat pribegia... Prin care ne strigam durerea... plânsul inimii omenești pe care o sfâșia nefericirea... dorurile de casă, de școală... de Moldova.. Șaizeci de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca pe o încercare de facere a dreptății. Pentru că aceea era o ridicare a Țării împotriva unui cotropitor, a unui dușman care ne-a fost dușman de la apariția pe pământ. „De-ar fi Moldova’n deal la cruce...” așa cântau seminariștii în trenul bejaniei; așa au cântat la Timișoara, prima lor gazdă; la fel au cântat și în satul Pesac, sfâșiind inimile sătenilor. „Sătenii ascultau cu răsuflarea tăiată, cufundați intr-o realitate nemărginită, uitând de zădărnicia lucrurilor și de deșertăciunile lumești
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o rugăciune... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce!”...și, pe rând, pășind ca în biserică, abia auzit, am ieșit din clasă.” Acesta este spațiul istoric cuprins în admirabila carte a lui Gheorghe Tescu (emoționantă nu doar pentru foștii seminariști, câți au mai rămas!), rememorat la 60 de ani de la desființare prin gestul celor cinci „supraviețuitori” adunați mai întâi sub umbra de lumină a Teiului lui Eminescu din Copou și apoi în sanctuarul din care fuseseră izgoniti, dar niciodată îndepărtați
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ar avea legătură cu cele ce urmează. Deși mă pregătisem intens la Bârlad ... examenul de diferențe mi s-a părut mult mai greu decât m-am așteptat. Cei 12 candidați care ne-am prezentat cu "aprobări" ... șase normaliști și șase seminariști (culmea ... am rămas stupefiat că acel Mihai Prăvălici care a obținut aprobarea de la Minister și pentru mine nu numai că nu s-a prezentat, dar nu ne-am mai văzut și nici nu am mai auzit nimic despre el) am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
se zdruncină tot mai rău. Știe toată lumea că Stalin, pe numele său adevărat Iosif Djugașvili, nu era rus, ci georgian, și nici măcar georgian sadea, ci minoritar dintr-un grup etnic neînsemnat care locuia în orășelul Gori și împrejurimi. Acest fost seminarist, mic de statură, cu mâini scurte, mustață stufoasă și care n-a reușit niciodată să vorbească rusește fără accent, a fost cel care a lichidat independența țării sale de origine Georgia și a inclus-o, manu militari, în colosul sovietic
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
istorie și astăzi inspector general în învățământul secundar, dar mai mult pentru că îl pasiona istoria și voia să se facă profesor de istorie. Dimpotrivă, unul dintre nelipsiții oameni de casă de mai târziu ai lui Nicolae Iorga, Victor Brătulescu - fost seminarist și ipocrit cum numai un popă poate fi - nu se prea prăpădea atunci după „marele om”. Cu toate acestea, cu aceștia doi din urmă am fost bun prieten în ultimii doi ani de liceu și am petrecut împreună multe după
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mare ajutor Părintelui Paroh în dezvoltarea vieții creștinești în parohie. Comunitatea și-a procurat deja un foarte frumos steag pentru procesiuni - se îngrijește de altarul Sfântului Iosif - a cumpărat o statuie a Sfântului Francisc și se îngrijește pentru întreținerea unui Seminarist în Seminar. 1. București 20 Noiembrie 1938 În această zi s-a făcut vizita canonică Comunității terțiarilor de la Catedrala Sfântului Iosif. Comunitatea acesta este alcătuită din 39 surori profese, șase novice și 15 candidate. Comunitatea este canonic alcătuită și are
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
cunoștințele juridice, trebuie să scadă atât înaintea poporului pe care-l păstorește cât și înaintea celorlalte clase cu care vine în contact.” ...” Spre a scuti biserica de asemenea daune n-ar fi rău dacă s-ar institui cel puțin pentru seminariști un curs de drept în felul cursurilor de igienă și pomologie” spunea foaia referitor la necesitatea cunoștințelor juridice la preoțime. „Cu privire la durata predicii e bine ca să fie scurtă și nu lungă; e destul dacă predica durează o jumătate de oră
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
se mai păstrează doar 12 piese aflate la Muzeul de Istorie a României, a avut loc - aproximativ în împrejurările descrise de Bacalbașa - nu chiar „precis“ în noaptea de Crăciun a anului 1877, ci la 20 noiembrie/2 decembrie 1875. Fostul seminarist Pantazescu Popescu, hoț recidivist, în etate de 21 de ani, fiul preotului din comuna Titu, pătrunsese din biblioteca Senatului aflată deasupra Muzeului Național, în sala în care era adăpostit prețiosul tezaur de aur, reușind să-l sustragă și să-l
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
G. Tatus); Edmund Clerihew Bentley, Ultima anchetă a lui Philip Trent, București, 1969 (în colaborare cu Mihai Atanasescu); James Fenimore Cooper, Călăuza, București, 1969 (în colaborare cu Mihai Atanasescu); ed. I-II, pref. Ileana Verzea, București, 1976; Aleksandr K. Voronski, Seminariștii, București, 1970 (în colaborare cu Gleb Bocunescu); Viktor V. Konețki, Cine privește norii, București, 1971 (în colaborare cu G. Tatus); K. Kwașniewski, Voi pune actorii să repete..., București, 1972 (în colaborare cu Theodor Holban); Wilhelm Raabe, Cronica Uliței Vrăbiilor, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]