443 matches
-
conferă însă o perspectivă specială însuși modului baudrillardian de construcție a propriului text. Codul presupune o matrice programatoare care generează în funcție de un model. În cazul lucrărilor de început ale lui Jean Baudrillard, acest cod dominant este modelul teoretic marxist și semiotic, care îi trasează principalele cadre de interpretare a multiplelor fenomene, indiferent de aria lor principală de situare și înțelegere. Putem astfel vorbi despre un adevărat filtru hermeneutic de receptare și explicare a fenomenelor culturale, filtru alcătuit din schema noțiunilor și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
provocare și reversibilitate. Retorica excesului, caracteristică darului, de exemplu, este una care s-a constituit într-o adevărată strategie discursivă și în textele care vor urma acestor stadii inițiale. În această direcție, Mike Gane decriptează o tensiune între simbolic și semiotic, tensiune care ar subîntinde întreaga organizare teoretică baudrillardiană, ce se verifică și pentru textura lucrărilor sale mai târzii. Astfel, "matricea de bază a teoriei este articulată pe opoziția dintre culturile simbolice și cele semiotice (sau de simulare). Într-adevăr, scrierile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în legătură cu tema schimbului simbolic este faptul că aceasta revine și în textele mai târzii 414 ale lui Baudrillard și el însuși își privește lucrările prin raportare la această problematică, furnizând cel puțin două imagini importante ale relaționării dintre simbolic și semiotic. Prima dintre ele este aceea a dublei spirale, care unește Sistemul obiectelor de Strategiile fatale, desemnând două paradigme distincte și opuse: "cea a cotiturii generalizate către o sferă a semnului, a simulacrului și a simulării și cea a reversibilității tututror
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ei. Faptul de a traduce nu reprezintă o modalitate de echivalare a unui conținut în două expresii semnificante diferite și nu servește, prin urmare, comunicării conținutului. În eseul despre limbă, amintit mai sus, Benjamin respingea ideea unei limbisemn, ca adaos semiotic atașat lumii, întrucât această teorie punea în paranteză funcția teologică, revelatoare, a numelui. La fel, traducerea nu vizează semnificantul, ci mu tarea operei din zona istoriei factuale și a unui auditoriu precis în orizontul în care ea capătă viață: „Gedenken
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
and Prejudice: American Cuisine, the French, și Godliness", în John Dean și Jean Paul Gabillet (ed.), European Readings of American Popular Culture, Westport, Connecticut, Londra, Greenwood Press, 1996, p. 120. 196 John S. Caputo, ,,The Rhetoric of McDonaldization: A Social Semiotic Perspective", în Mark Alfino, John S. Caputo și Robin Wynyard (ed.), op. cit., p. 50. 197 Edutainment este un cuvânt-umbrelă alcătuit din education (educație) și entertainment (distracție, amuzament); eatertainment este alcătuit pe aceleași principii din eating (consumul mâncării) și entertainment (distracție
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
istorică. Genul narativ este considerat astfel drept o categorie înglobantă, cu sub-genurile sale sau cu formele și funcțiile specifice. Cu alte cuvinte, caracterul omogen este privit simultan în raport cu caracterul eterogen, pe când această complexitate este de regulă ignorată în proiectul structural (semiotic sau poetic). Mai exact, ar trebui să analizăm felul în care devine vizibilă dezintegrarea unor forme clasice prin trecerea la forme de contestare sau de parodiere a narațiunii clasice. Într-adevăr, încă din Antichitate, idealul povestirii canonice este distrus de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cunoșteam mult mai bine. Pentru o primă analiză, inițiasem o descriere narativă a acestui text. Aceasta se explică prin faptul că, la acea vreme, concepția mea privind povestirea era foarte apropiată de semiotica narativă a lui Greimas. Or, în modelul semiotic al Școlii din Paris, se presupune că sintaxa narativă ținea seama de toate textele (Greimas 1983:17-18). Narativitatea este definită chiar ca "principiu organizator al oricărui discurs" (Greimas și Courtés 1979:249). Neavând la dispoziție cele 6 criterii amintite în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fel de situație finală (Pn5). Am putea merge până la a acorda propozițiilor [j] și [k] statutul de "morală". În afara unor semne de întrebare privind ultimele două fraze și mulțumirile din partea mâinilor subiectului vizat dar și a soțului, constatăm că modelul semiotic al actanților povestirii și al programelor narative se aplică destul de ușor aici. Într-adevăr, calitatea accentuată de finețe și frumusețe a mâinilor aduce cu sine un contra-serviciu în forma mulțumirilor din partea destinatarului. Vesela poate primi rolul unui oponent și Mir
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
consemnau lipsa "vreunui efort de teoretizare... pentru a dota aceste unități cu definiții adecvate și pentru a le da locul cuvenit în cadrul general al unei descrieri a discursurilor". Philippe Hamon, dintr-o perspectivă literară, pune bazele unui studiu istoric și semiotic al textului descriptiv. După un număr de trei articole, între 1972 și 1975, publică prima lucrare consacrată descrierii, Introduction à l'analyse du descriptif, Hachette, Paris (1981), operă reeditată în 1993, sub titlul Du descriptif. Descrierea își dobîndește, alături de teoriile
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe și printr-un pantonim, arhilexem sau metalexem, cu rol de termen federator sincretic (...), termen cu funcție prospectivă sau retrospectivă, prezent sau presupus în manifestarea sa. Cu aceste lucrări din 1972, Philippe Hamon a pus bazele unui studiu istoric și semiotic al descriptivului. Studiul nostru constă într-o abordare mai sistematică, atît a evoluției unei forme descrierea de peisaj cît și a funcționării lingvistice a acestui tip de secvență. La aceste două abordări complementare am ținut să adăugăm o perspectivă didactică
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un "interpret", ci efectul de semnificare corect. Deși un enunț precum: semnul este ceva ce stă în locul a altceva și este înțeles de cineva (modul în care Peirce definește semnul) reprezintă un conținut destul de abstract, se desprinde, de aici, "triunghiul semiotic" alcătuit din semn, relația semnului cu obiectul și relația semnului cu interpretantul. În viziunea peirceiană, nu este obligatoriu că semnul să fie un cuvant; un semn poate fi un gând, poate fi o acțiune sau orice altceva care are un
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
sunetelor vorbirii, urmează că ea, limba, poate fi construită doar folosind ca punct de plecare ansamblul, din care se desprind, prin analiza, elementele sale constitutive. Astfel, "Pentru Saussure, limba este obiectul fundamental al lingvisticii, ea reprezintă locul de contact al semioticului cu socialul; limba este sistemul de semne care introduce delimitări în continuum-ul substanței sonore și în cel al gândirii, ea ordonează infinitatea de acte de vorbire, stabilind variantele prin prejudecăți de identitate 54 impuse de practică socială; deci ea
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
la procesul de comunicare. Lucrurile nu se opresc la acest nivel: noi nu încercăm să rezonam prin modalitățile nonverbale cu semenii doar pentru a ne conformă la niște reguli, la niște norme pe care le asimilam. Etapa următoare a contextului semiotic impune luarea în considerare a relațiilor care se stabilesc între semne și obiectele desemnate; cu alte cuvinte, încercarea de a izola componentă sintactica, așteptându-ne să transmită ceva este, în mod indubitabil, sortită eșecului, întrucat regulile de îmbinare a semnelor
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
diferitele acțiuni. Spunem deci, ca digitalul este limbajul conținutului, iar analogicul este limbajul relațiilor. Omul și numai el reușește să combine cele două forme de limbaj analogic și digital desăvârșind astfel, procesul de comunicare. La un nivel mai profund, demersul semiotic impune raportarea la "două axiome care fac din semn, în principiu, un obiect șui generis: a) pansemia totul e semn; sau: orice are o semnificație sau cel puțin poate avea; b) polisemia orice semn (obiect) poate avea mai multe semnificații
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
genul fals, frivol, grandios, meschin, subversiv și bârfitor", în Marthe Robert, Romanul începuturilor, începuturile romanului, ed. cit., p. 85. 154 Vezi Peter Brooks, op. cit., p. 80 ș.u. Melodrama constituie o precondiție de natură semiotică a romanului ("part of the semiotic precondition of the novel"), pentru că reprezentările ficționale sunt construite pe un tipar teatral. Așadar, în proză, melodrama este un mod al conceptualizării și dramatizării etice și emoționale, retorica melodramei fiind dublată "de o dicțiune și un stil de joc exagerate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
emoticonii îmi par cel mai relevant element al simbolisticii vizuale cibernetice, reprezentând deschiderea către o presupusă "externalitate" a emițătorului. În consecință, voi apela în concluziile acestui subcapitol mai ales la relevanța comunicațională a emoticonilor. Emoticonii presupun două caracteristici gemelare: a) semiotic, sunt transmiși prin seturi de semne (cum ar fi: ":-)"); b) semantic, reprezintă medii de transmitere a sentimentelor implicite, deoarece în procesul de transfer către receptor programele de computer prelucrează seriile de semne și le transformă în iconi reprezentativi pentru starea
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
perimată, în cazul noului fenomen comunicațional catalingvistic. Dacă pentru Saussure limba reprezintă latura socială a limbajului, este evident, în cazul comunicării online, că această distincție se estompează, deoarece perpetratorii semiotici fluizi funcționează ca stimuli ai comunicării, la nivel nu numai semiotic, ci și semantic, lexical și paraverbal. Și aceasta, deoarece: (T2) Transmorfoza lingvistică generează un fenomen de semioză descendentă. Acest proces de semioză este "descendent", deoarece este vorba de fenomene reductive prin deverbalizare, concomitent cu dismorfoza limbajelor naturale la nivel semiotic
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
semiotic, ci și semantic, lexical și paraverbal. Și aceasta, deoarece: (T2) Transmorfoza lingvistică generează un fenomen de semioză descendentă. Acest proces de semioză este "descendent", deoarece este vorba de fenomene reductive prin deverbalizare, concomitent cu dismorfoza limbajelor naturale la nivel semiotic. (Corolar 1) Noul limbaj reprezintă atât un argou, cât și un jargon, ceea ce îi transferă caracteristicile unui fenomen social amplu, generator de structuri mixte, bazate pe comunicarea de grup cibernetic. Folosesc aici termenul "argou" deoarece (potrivit și definiției din DEX
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
interpretare proprie a semnelor. Acest punct teoretic ține tot de orientarea meta-narativă a textului, deoarece povestirea în sine ne arată că rolurile nu sînt bine stabilite. Observăm cum incapacitatea inițială de a recepționa un mesaj este transformată într-un comportament semiotic adecvat care include, pe lîngă informația cerută, un surplus, un mesaj subtil și comic, o perspectivă asupra barierelor dintre femei și bărbați și un semn al redobîndirii încrederii în sine; în textul olandez original, rezidentul este, în mod clar, bărbat
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
aceste analize ale problemei conținute aici. Articolul lui Hamon (1977) din care am preluat mult în acest capitol se ocupă de personaje. În articolul său, Hamon tratează cele mai importante aspecte legate de personaj și le plasează într-un cadru semiotic. Volumul său publicat ulterior (1983) se bazează pe același model. Clasificarea personajelor pe care el o operează între semnificat și semnificant o consider problematică. Booth discută pe marginea naratorului necreditabil (1961). Un binecunoscut studiu asupra spațiului, avînd orientări filosofice și
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
sacrificii rituale, de 107 legi la fel de dure, de neînțeles și de inflexibile ca și cele ale lui Moise sau ale credințelor aztece. Nu există o poezie mai puțin liberă decât cea suprarealistă, în care totul e subordonat unui atotputernic sistem semiotic, până la urmă unei gnoze. Gellu Naum n-a fost un mare poet în felul lui Nichi-ta Stănescu, de exemplu. Sau al lui T. S. Eliot, sau al lui Celan. El a fost oracolul unei mari religii. Cu numele uneia dintre
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o realitate direct observabilă: orice literă scrisă lasă loc unor contururi și spații albe. Acestea formează negativul textului al cărui autor este însuși Dumnezeu și exprimă adevărul etern. La limită, ele se identifică cu divinitatea însăși. "Din punct de vedere semiotic, doar dimensiunea neagră operează ca semnificant cu înțeles, fiindcă numai ea comunică un anumit conținut cititorilor. Însă, din perspectivă mistică (și magico-religioasă n.n.), focul alb presupune un statut superior care, deși este lipsit de înțeles din punct de vedere semantic
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Media (Studies); New media și Democrația în "Massmedia și democrația în România postcomunistă", Daniel Șandru, Sorin Bocancea (coord.), (Institutul European, 2011), New media în alegerile din 2009, (Sfera Politicii); Campania Negativă, violența în comunicarea politică? (Sfera Politicii), A Rhetorical and Semiotic Approach of the Actual Modality To Promote Național and Local Identity în România, Slovenia (2008). A participat la numeroase conferințe și seminarii internaționale, fiind beneficiara a programelor Erasmus și a unor stagii de documentare în cadrul programului doctoral (Paris, Franța) și
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
îl pune la îndemîna cercetătorului, pe de altă parte. Altfel spus, în considerațiile ce urmează ne vom folosi cu un beneficiu maxim de "limbajul-obiect" pe care J. A. Barnes ni-l oferă, asociindu-i însă spectrul mai larg al "metalimbajului" semiotic 22, în orizontul căruia minciuna este analizată ca semn. Pentru coerența demersului analitic, vom urmări "situația mincinoasă" în termenii deja familiari ai "semiozei comunicative", pe care o hexadă metodologică este în măsură să o descrie mai complet 23. 3.1
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vizînd relația contextual-formală instituită între semnul mincinos și alte semne (ne)mincinoase, legătura dintre minciună și obiectul (referențialul) supus pervertirii semantice, corespondența dintre semnele minciunii și actorii care operează cu ele; • analiza situațională, îngăduită de utilizarea hexagonului sau a grafului semiotic, cadru metodologic pe care studiul de față îl valorifică efectiv. Ne facem datoria să precizăm că toate aceste modalități analitice se regăsesc mai amplu sau mai puțin amplu angajate în redefinirea dimensiunilor ascunse ale minciunii. Căci, semiotica reprezintă, pe de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]