461 matches
-
întărită de teoria informației. Fenomenul luat în considerare este redus: nu mai este vorba decît de mesaj la nivelul său tehnic, cu alte cuvinte, fără intervenția unui conținut semantic oarecare. Ne debarasăm de problema complexă a semnificației. Mesajul, fără conținut semnificant, este redus la producerea unităților discrete, în succesiune. Este un șir. Pentru ca acest șir de unități să poată atinge extremitatea lanțului fără a fi deformat, trebuie să respectăm anumite condiții: • privitor la canalul transmițător; • privitor la mesajul însuși. Canalul: în
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
a emite judecățile critice cele mai adecvate și comentariile inspirat aplicate, pentru a surprinde importanța și complexitatea operei ei. Suntem prea apropiați de Mihail Diaconescu și prea îndepărtați de armonia și complexitatea operei sale pentru a descoperi misterul și diversitatea semnificantă a unui corpus textual impresionant nu numai prin dimensiuni, ci și prin elaborare, prin consecvența programatică și ideologia da, ideologia românească, de convergență estetică, filosofică și morală. Nu e minimalizant să recunoaștem o ideologie coerentă și consecventă în construcția unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
orgii ceferiste, povestea se pierde în șocul afazic al fericirii, dacă n-o fi sfîrșitul, șocul suprapunerii cu principiul plăcerii și principiul realității pe coardă Freud, producătoare de metafore, Vasluiul aproape, mai greu cuvîntul Vaslui decît cuvîntul moarte, în sisteme semnificante în care te descurci prin sisteme semnificate, ce nu are sens relativ este mortifer, cu moartea goală de sens, călătorie cu viermele metalizat pe suprafața socială, momentan suprateran, rutina condamnării fiecărei vieți la moarte, presupusă altcum, cu altfel de moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
valorice, atitudinale și comportamentale din mediul organizațional românesc, fixîndu-ne asupra a ceea ce convențional este denumită Regiunea de dezvoltare Vest. Metodologia angajată a fost deopotrivă cantitativă și calitativă, înțelegînd că o tem\ atît de dificilă și greu de cuprins în cadre semnificante nu poate fi studiată doar cu un instrumentar standardizat, cantitativ, precum cel furnizat de G. Hofstede. Astfel, în prima parte a cercetării am utilizat o metodologie preponderent cantitativă, organizînd o anchetă psihosociologică prin aplicarea unei probe specifice (VSM94), derulată pe
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
extern acestora (epocă, stat, clasă socială). "Fără să remarce această distincție proprie lingivisticii, istoricii tind să scrie istoria semnificatului, și astfel avem două istorii: cea a semnificantului și cea a semnificatului" (R. Barthes, 1957/1993, 743). Relația dintre semnificat si semnificant este caracterizată de un cod (code), adică de un sistem de reguli și de convenții sociale, de care oameni nu sunt întotdeauna conștienți, achiziționat prin procesele de enculturație și socializare. Demersul analitic specific semioticii, de diferențiere între semnificant și semnificant
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
ci doar să se lase iremediabil înghițit de ea. Așa cum scrie și Henry Kissinger, Prețul plătit de Uniunea Sovietică pentru căutarea ei disperată de legitimitate a fost acceptarea clauzei referitoare la schimbarea pașnică a frontierelor, care a jucat un rol semnificant în negocierile asupra unificării germane și a limbajului extensiv asupra drepturilor omului din "coșul III", care a dezvoltat o viață proprie extraordinară. "Grupuri de monitorizare Helsinki" s-au înmulțit în câteva țări din blocul de est, dintre care cel mai
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în funcție de gen: Două (flori) și cu două (flori) fac patru (flori). Aceste caracteristici fac din categoria „numeralelor” abstracte nu atât o clasă lexico-gramaticală cât o clasă distinctă în sistemul limbii, care rezultă din denumirea prin semne lingvistice (realizarea lor ca semnificant) a unor semne nelingvistice. Expresia lingvistică a semnelor matematice este condiție obligatorie, în comunicarea pe cale orală, dar este întrebuințare improprie în limba scrisă. V. VERBULtc "V. VERBUL" VERBUL, cea mai complexă categorie lexico-gramaticală (parte de vorbire), asociază, într-un grad
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
melodice în crearea stării emoționale. Este un elogiu adus concepției de „linie în sine”, elementului ornamental ce se dorește absolvit de orice semnificație plastică. Numai astfel, potrivit concepției debussyiste, natura abstractă a ornamentelor va oferi posibilitatea unei multitudini de imagini semnificante, a acelei plurivalențe de interpretări declanșate la nivelul mental al auditorului. Prin juxtapunerea armonioasă și abundentă a motivelor decorative, Debussy vizează obținerea unui efect psihologic, în care ornamentația muzicii sale să declanșeze jocul capricios al corespondențelor imaginative, acel potențial latent
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
constituie modalitatea de acordaj la diferență de semiton a celor două partide ale orchestrei, fapt ce determină crearea unui efect sonor de ușor dezacordaj. Opțiunea denominativă - Pagodes - joacă rolul unui titlul generic, o simplă imagine convențională menită să declanșeze asocieri semnificante la nivelul mental al auditorului. În același timp, procesul de decodificare a viziunii conceptuale apare facilitat în mod semnificativ de recursul lui Debussy la utilizarea unor convenții sonore ușor de identificat în natura unui pentatonism pictural, precum și în efectul acelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
absolutizat elementele ideologice de bază reflectate de artist în conținut. “<footnote Marian Vasile, M. Bahtin discursul dialogic, Editura Atos, Bucuresti, 2001, p. 14 footnote> M. Bahtin introduce o metodă nouă, dincolo de semiotică, descoperind particularitațile și formele materialului ideologic ca material semnificant, deosebind utilizarea cuvântului în poezie, de aceea termenul a fost folosit pragmatic. Pornind de la cunoștințele filozofice legate de filozofia lui I. Kant, Bahtin sugerează că metoda filozofică a înțelegerii imaginarului literar presupune o relație a imperativului moral din noi, imperativ
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cotextul) și, pe de altă parte, ca un context dialogic (cadrul interacțiunii sociale). Pentru Bahtin, metalingvistika este studiul comunicării dialogice și al limbii în curs de utilizare, ca un fenomen concret și viu. El definește propoziția ca pe un "element semnificant al enunțului în întregul său și care-și dobîndește sensul definitiv numai în întregul său". Ipoteza lui teoretică importantă este următoarea (o vom relua în cap. 6): Atunci cînd alegem un tip dat de propoziție, nu alegem numai o propoziție
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
printr-o sintagmă nominală cu articol hotărît (ca BăiețelUL, care reia UN bebeluș din titlu sau copilașUL care reia UN băiețel de la începutul articolului) este dependentă de referentul introdus anterior, dar sensul acestor sintagme nomimale este, prin diferența lor lexicală, semnificant prin el însuși. Tocmai legătura semantică între cele două expresii nominale cu articol hotărît (ca și următoarele) și prima verigă cu articol nehotărît din lanțul de coreferințe este cea interogată în construirea unei relații și a unei interpretări anaforice. Anafora
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
finit care se prezintă în imaginația noastră verbală și care ne determină părerea. (Bahtin 1984: 288, în traducerea revăzută de autor) Această concepție despre orientarea configurațională a textelor ne face să înțelegem de ce Bahtin definește propoziția-enunț ca pe un "element semnificant al enunțului în întregul lui" care-și "dobîndește sensul definitiv numai în acest întreg" (1984 290). Această configurație sau "întreg al enunțului finit" trebuie abordată din două unghiuri complementare. 3.1. Macro-structură semantică (temă, topic) Un text poate aproape întotdeauna
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
să nege această ambiguitate, ea reiese oricum la analiza literaturii baroce sau a anumitor romane contemporane. Literatura poate adesea pretinde că nu este decât reprezentarea unei realități în fața căreia se estompează, codurile estetice pe care ea se sprijină și forța semnificantă degajată de ea depășesc exigențele realismului. Nevoia pe care o are narațiunea clasică de a-și legitima descrierile este astfel legată de o anumită concepție referitoare la enunțarea romanescă, în care descrierea se subordonează progresiei narative, aceasta având rolul de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
obstacol în calea culturii. Când vine vorba de a se înlocui alfabetul chirilic prin cel latin, unii apără în slove tradiția, alții acuză în ele stagnarea; unii văd în litere o ofensă la adresa foneticii, alții un omagiu adus etimologiei... Practica semnificantă a societății suferă o vizibilă scindare, oamenii utilizează coduri opuse, părăsirea unuia și adoptarea celuilalt sunt procese la ordinea zilei. Ce vede omul din turnul Colței? Semne vechi care își pierd sensul și sensuri noi ce își caută semnul. Regulamentele
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
din antagonismul aparent dintre spațiul restrâns, metaforă a sufletului ("muzeul"), și ideea de libertate (sugerată de adjectivele "largă" și "slobodă"), libertatea nu este însă posibilă, nici înălțarea pentru că tot tabloul descris poate fi redus la imaginea acelui "pom retezat", dublu semnificant, căci sugerează deopotrivă limitarea umană și neputința de a rodi, de a crea. Apa moartă, curgerea infernală, este și ea parte a acestui univers în descompunere, lacul, ploaia, gârla, valurile sunt purtătoare de cadavre, se asociază cu noaptea, cu frigul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Bulevardul 1 Mai/ la periferie." (De-a wați ascunselea). Aspecte ale realității comune sunt combinate uneori într-o manieră surprinzătoare sau sunt proiectate într-o lumină neobișnuită, cu scopul de a reda o imagine fidelă a existentului la nivelul încărcăturii semnificante, fără a fi însă și o imagine fotografică. În fond, se produce o poetizare a universului banal, lumii aparent prozaice oferindu-i-se drept de existență în poezie: "Prin cristale se-mprăștia o amintire plutind/ precum scama plopilor pe înserat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dar care păstrează încă aparența de joc al întâmplării. Descriptivul golit însă de tropi sau narativul înlocuiește și la Marin Sorescu metaforicul, redus, de multe ori, la o singură secvență care păstrează sau capătă tocmai prin acest procedeu întreaga încărcătură semnificantă a poemului: "Pe lac/ Umbra mea se vedea/ Foarte limpede/ Și eu îmi implantam lopata/ Drept în ochi/ Apa părându-mi mai adâncă acolo/ Pe mal lumea începuse să aplaude/ Căci barca mea o luase cu mult/ Înaintea celorlalte." (Natație
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
set de semne citite contextual. Un gest-semn al profesorului își declină semnificația prin intrarea lui într-o rețea de semne anterioare sau coprezente. Legăturile sintactice constituie premise ale descifrării sensurilor, iar semioza didactică desemnează procesul de comunicare didactică în calitate de practică semnificantă. Gestul este actor principal ori mediator, participând la reducerea distorsiunilor dintre reprezentare și formulare, la construirea modelelor de reprezentare și la învățarea acestora, deoarece semioza didactică implică atât capacitatea de reprezentare (obiectivare, valorizare), cât și pe aceea de formulare (alegere
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
a unor sarcini diferite; • diminuarea și stoparea comportamentelor indezirabile ale elevilor. Noutatea demersului investigativ al lucrării decurge din faptul că am punctat și valorizat virtuțile semioticii din două perspective: ca știință, care are ca domeniu de interes semnele și sistemele semnificante din natură, gândire și societate și ca metodă de cercetare. Considerând gestul un semn, am putut să-l interpretăm astfel prin prisma elementelor teoretice și aplicative ale semioticii. Forța accepțiunii semiotice a gestului în comunicarea didactică o constituie aplicarea analizei
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
comunicative, care să cuprindă: gestul înnăscut, dobândit, personalizat, universal, cultural, estetic, educativ și contextual. Situația semiotică" (de semnificare) și ,,situația de comunicare gestuală" (de transfer a conținutului semnificativ) alcătuiesc semioza gestualității comunicative. Am considerat semioza didactică (capitolul 2) o structură semnificantă de semne lingvistice și nonlingvistice, care facilitează învățarea și presupune atât capacitatea de reprezentare (semnificare, valorizare) și formulare (convingere, rezonanță afectivă) din partea profesorului, cât și capacitatea de referențialitate și interpretare din partea elevilor. În acest capitol, am prezentat evaluarea performativității comunicării
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mod, interpretantul devenind la rândul său un semn și așa mai departe, ad infinitum", Umberto Eco identifică mecanismul continuu de producere a semnelor și precizează astfel procesul de semioză nelimitată 84. Semiotica știința semnelor transmise, construite și prelucrate ca limbaje semnificante de către oameni are ca obiect de studiu semioza (semeiosy, semiosis), concept introdus de Charles S. Peirce pentru a relata implicarea și influența între semn-obiect-interpretant. Procesul de semioză (prin care un obiect devine semn) le oferă oamenilor posibilitatea de a se
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
care semioza este ,,situație de comunicare", autorul definește semnul în termeni relaționali și situaționali: ,, Semnul este o realitate semnificativă, informațional-comunicabilă (de natură biopsihologică sau obiectuală), denotând sau conotând o realitate oarecare (fizică, psihică, socială, transfizică etc.), exprimată prin intermediul unui suport semnificant aflat cu tipul de informație conținut (semnificat) într-o diversă relație de semnificare (naturală sau arbitrară), a cărui transmitere-receptare în context specific (existența unui anume cod, a unui transmițător și a unui canal, a unor zgomote etc.), presupune existența unui
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de semne anterioare sau coprezente. Legăturile sintactice constituie premise ale descifrării sensurilor cuvintelor și gesturilor acestuia la care se adaugă contextul. Semioza didactică se referă la funcționarea acestui sistem de semne lingvistice și nonlingvistice sau a comunicării didactice ca proces semnificant de producere și receptare de semne din partea actorilor educaționali. Termenul de ,,semioză" (obiect de studiu al semioticii) se compune, după Traian Stănciulescu (2004), din ,,situația semiotică" (de semnificare) și ,,situația de comunicare" (de transfer al conținutului semnificativ), două etape corelate
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
reflectându-se unul în celălalt în consens cu paradoxul oglinzilor paralele generând o semioză fără de început și fără de sfârșit:....semnificare → comunicare → semnificare → comunicare...."91. În consens cu aceste considerații, semioza didactică ar putea desemna procesul de comunicare didactică în calitate de structură semnificantă de semne lingvistice și nonlingvistice, care presupune atât capacitatea de reprezentare (semnificare, valorizare) și formulare (convingere prin concordanță verbală-paraverbală-nonverbală), cât și capacitatea de referențialitate și interpretare din partea actorilor educaționali. Sursă a semiozei didactice, autor și mediator al acesteia, profesorul facilitează
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]