1,202 matches
-
Independenților tabloul intitulat ""Războiul"", care este remarcat de scriitorul Alfred Jarry, originar tot din Laval. Jarry se împrietenește cu Henri Rousseau și îl poreclește ""Le Douanier"" ("Vameșul"). În 1895, Rousseau se mută în cartierul parizian Montparnasse, pe malul stâng al Senei, care va deveni locul preferat de întâlnire a avangardei intelectuale și artistice. Începând din 1902 predă în fiecare dimineață de duminică lecții gratuite de acuarelă și pastel, precum și de pictură pe ceramică și porțelan. Din această perioadă datează tabloul ""Furtună
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
este o regiune istorică în nordul Franței, divizată administrativ azi în de Sus, la nord de Paris, pe cursul inferior al Senei, și, în partea vestică, în Normandia de Jos, care cuprinde și peninsula Cotentin. Pe teritoriul Normandiei trăiesc 3,5 milioane de locuitori. Cele mai mari orașe sunt Rouen (385.000 locuitori), Le Havre (247.000 locuitori) și Cherbourg (89.000
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
probabil un nobil wiking originar din Norvegia, a încheiat ulterior un acord cu Carol al III-lea cel Simplu, regele Franței, în 911 la St.-Clair-sur-Epte. Trecând la creștinism, el a primit ca feudă teritoriul din jurul Rouen-ului și de la gurile Senei, deci zona actualei Normanzii de Sus. Supușii lui Rollo s-au convertit, de asemenea, la creștinism și au colonizat Normandia, care era pe atunci în mare parte devastată și lipsită de structuri feudale și ecleziastice, apărând-o astfel de invaziile
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
Demolarea a început pe 16 iulie, la inițiativa unui antreprenor privat, Palloy, care a vândut o parte din pietre ca suveniruri (după ce sculptase pe ele o miniatură a Bastiliei). Majoritatea pietrelor au fost folosite pentru a construi un pod peste Sena, "Pont de la Concorde". În dimineața zilei de 14 iulie 1789, după ce au intrat cu forța în Hôtel des Invalides procurându-și armele necesare, revoluționarii francezi s-au îndreptat spre fortăreața Bastille pentru a-și face provizii de muniție (praf de
Căderea Bastiliei () [Corola-website/Science/321019_a_322348]
-
în anul 1200 și de papa Inocențiu al III-lea în anul 1215. A dobândit rapid un mare prestigiu, îndeosebi în domeniile filosofiei și în domeniul teologiei. Constituită ca o asociație a tuturor colegiilor pariziene situate pe malul stâng al Senei, ea asigura formarea personalului din instituțiile regale (consiliul de stat, parlamente, tribunale, fisc) și ecleziastice (episcopi, abați, personal didactic, medici, cler superior). , după o lungă perioadă de declin în epoca modernă, a fost suprimată în 1793, în timpul Revoluției Franceze, și
Universitatea din Paris () [Corola-website/Science/320280_a_321609]
-
operei sale literare. Pentru primele sale lucrări, Zola trimite personal recenzii prefabricate criticilor literari ai Parisului, obținând în schimb numeroase articole. În anul 1865, Zola își părăsește mama și se mută cu soția în cartierul Batignolles, pe partea dreaptă a Senei, în apropiere de Montmartre, sectorul unde se situează principalele organe de presă. Reticențele mamei lui Zola au întârziat cu cinci ani oficializarea căsătoriei. Este de asemenea o perioadă de sărăcie, în care Alexandrine este obligată să îndeplinească diverse munci pentru
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
mult de-a lungul vremii, în special în perioada în care îmbina jurnalismul cu scrierea romanelor. În general, la Médan, după o trezire la ora șapte, o gustare rapidă și o plimbare de o jumătate de ore de-a lungul Senei împreună cu câinele său Pinpin, Zola își încheagă ideile pentru prima etapă de lucru a zilei, etapă care se întinde aproape patru ore și la capătul căreia autorul produce cinci pagini. După-amiaza este consacrată lecturii și corespondenței, care îi ocupă mult
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
lui Carol cel Mare, Francia, apoi cele ale urmașilor săi: Francia Răsăriteană, Francia de Mijloc și Francia Occidentală. Aceasta din urmă va deveni "France" „Franța”. În interiorul Franciei Occidentale ia naștere în secolul al IX-lea un ducat al Franței între Sena și Loara, iar în mod și mai restrâns, este denumită "France" regiunea dintre Sena, Marna și Oise, numită mai târziu Île-de-France. Dialectul din această regiune este numit "françois". Spre sfârșitul secolului al X-lea moare ultimul rege carolingian al Franciei
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Mijloc și Francia Occidentală. Aceasta din urmă va deveni "France" „Franța”. În interiorul Franciei Occidentale ia naștere în secolul al IX-lea un ducat al Franței între Sena și Loara, iar în mod și mai restrâns, este denumită "France" regiunea dintre Sena, Marna și Oise, numită mai târziu Île-de-France. Dialectul din această regiune este numit "françois". Spre sfârșitul secolului al X-lea moare ultimul rege carolingian al Franciei occidentale și este ales rege Hugo Capet, care fondează dinastia Capețienilor și instaurează moștenirea
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
vieții sale, Pissaro fuge împreună cu prietenul său la Caracas, în Venezuela. Revine acasă și reușește, cu greutate, să-și convingă tatăl că nu are aptitudini pentru comerț. În 1855, pleacă la Paris pentru a studia pictura. Sosirea în orașul de pe Sena coincide cu „Expoziția Mondială”, unde descoperă pictura generației mai vârstnice: Corot, Millet, Daubigny, Delacroix. Este entuziasmat în special de operele lui Gustave Courbet, expuse simultan cu expoziția „Pavilionul Realismului”. Va avea nevoie totuși de zece ani pentru a înțelege și
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
alianța cu Hitler. La București, rușii nu erau iubiți, ca și la Varșovia. La București nu se luase hotărârea de a deveni socialiști. La Praga, da" (traducere de M.S.R.). Habent sua fata libelli! Plimbându-mă într-o seară pe malul Senei, dau peste câteva cărți stivuite, lăsate pentru a fi luate de vreun trecător. Printre ele, un ghid al Macedoniei și cartea de amintiri a lui Simone Signoret, din care provine pasajul de mai sus. Bucuros de descoperire, le-am recuperat
Simone Signoret la București by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9360_a_10685]
-
de Valos, fiu natural a lui Carol al IX-lea. Margareta avea însă documente care o făceau moștenitoarea universală a Caterinei.În 1606 reușește să pună mâna pe întreaga moștenire. În 1607 pune să se construiască pe malul stâng al Senei, în fața Luvrului, un hotel, care astăzi nu mai există cu excepția capelei din curtea Bonaparte. Dă recepții fastuoase cu spectacole teatrale și baleturi, care țineau până târziu. Deschide un salon literar unde erau prezenți scriitori, filozofi, poeți printre care:Marie de
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
Luxembourg" și "Cluny - La Sorbonne". În secolul al XII-lea cartierul latin adăpostea cele mai celebre școli de retorică, gramatică și filosofie. Alte asemenea școli erau situate în Ile de la Cité, pe colina Sainte-Genviève, la mănăstirea Saint-Victor și pe podurile Senei. Dintre toate, excelează școala catedralei Notre-Dame. După modelul ghildelor și al breslelor medievale, aceste școli se reunesc în breasla profesorilor sau a magiștrilor, organizație care va purta numele generic de "universitas magistrorum", care acorda dreptul de practică al profesiunii de
Sorbona () [Corola-website/Science/302675_a_304004]
-
să-l înhumeze. Numeroase autorități au venit pe insulă pentru ceremonie, la 8 iunie, iar Roma l-a cinstit în duminica următoare. Au fost prezenți reprezentanți ai consiliilor municipale din Paris, Lyon și Nîmes, precum și reprezentanți ai Consiliului General al Senei și ai presei franceze. La 3 iunie, Adunarea Națională a întrerupt ședința pentru a-i da un omagiu, în ciuda opoziției grupării clericiste. Astăzi, rămășițele sale odihnesc la Caprera, într-un cavou închis cu o piatră mare de gresie albă. Deși
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
găsește pe Javert. Acesta își dă seama că face rău arestându-l pe cel care îi salvase viața, chiar dacă el este un fost ocnaș. Dar face rău și neîmplinindu-și datoria față de justiție. Înnebunit, el se sinucide aruncându-se în Sena. Marius este vindecat datorită îngrijirii speciale pe care i-o dă bunicul. Acesta, pentru fericirea nepotului său, vorbește cu domnul Fauchelevent, adică Jean Valjean și îl invită pe el și pe Cosette în casa lui. Marius se vindecă de tot
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
El a pictat-o pe Camille Doncieux și, mai târziu, s-au căsătorit. Monet a pictat "Femei în Grădină" la sfârșitul anilor 1860. După nașterea primului lor copil, Jean, s-au mutat la o casă în Argenteuil, în apropierea Râului Sena. Au locuit acolo timp de șase ani, până când Camille a murit; el a pictat-o moartă pe pat. Monet s-a mutat apoi la o casă din Giverny, Eure, în regiunea Haute-Normandie, unde a plantat o grădină mare. În 1872
Claude Monet () [Corola-website/Science/297862_a_299191]
-
și câteva mori de făină. Lui Monet îi plăcea foarte mult să picteze natură controlată - grădina sa, eleșteul, nuferii săi sau podul său. În grădină avea o livadă cu sălcii și o mlaștină. Monet a pictat între altele și malurile Senei. În 1914, Monet a început o nouă serie de picturi ale nuferilor săi la sugestia prietenului său, politicianul Georges Clemenceau. În anul 1911 artistul își pierde soția, Alice, urmând ca peste doar trei ani să-și piardă și primul său
Claude Monet () [Corola-website/Science/297862_a_299191]
-
dintre marile puteri în ceea ce privește relațiile internaționale, având o importanță majoră în Africa și în Orientul Mijlociu. Ministerul guvernului francez responsabil de politica externă este Ministerul Afacerilor Externe () situat pe Quai d'Orsay la numărul 37, în Paris, pe malul stâng al Senei, în vecinătatea palatului Bourbon ce găzduiește Adunarea Națională și a Muzeului Orsay. Prin metonimie, ministerul francez al afacerilor externe este numit colocvial Quai d'Orsay. Ministerul gestionează atât relațiile externe cât și relațiile europene, conducerea fiind constituită din ministrul de
Relațiile externe ale Franței () [Corola-website/Science/305966_a_307295]
-
cu tabloul "Atenienii sunt sacrificați Minotaurului în labirintul din Creta". Aceste prime apariții oficiale sunt înregistrate doar succint de critici; tânărul pictor este enumerat printre emulii lui Delacroix și Chassériau. Tatăl său îi cumpără o casă într-un cartier din stânga Senei (""rive gauche""), pe strada Rochefoucauld. În acest cartier select, Moreau își amenajează primul atelier propriu. Lucrează în condiții excelente, primește comenzi de stat și frecventează cercurile artiștilor oficiali. În 1857 întreprinde o călătorie la Roma, de acolo la Florența, unde
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
de la biserica Saint-Germain-l'Auxerrois, unde fusese îngropat cu o zi înainte, l-au târât pe străzile Parisului, l-au atârnat de picioare pe Pont Neuf, apoi au făcut corpul bucăți, i-au dat foc, iar cenușa au aruncat-o în Sena. Soția sa, Leonora Dori, care nu a putut fi apărată de Maria de Medici, (care era exilată la Blois) va fi acuzată de vrăjitorie și executată în Place de Grève în 8 iulie 1617. Bunurile lor, printre care castelul Lesigny
Concino Concini () [Corola-website/Science/330761_a_332090]
-
îi dă lecții de vioară, îndeletnicire cu care Maurice - printre altele - își va câștiga mai târziu pentru un timp existența. În anul 1893, familia Vlaminck se instalează în Chatou. Maurice își cumpără o bicicletă, cu care face numeroase curse dealungul Senei și participă la competiții cicliste. În aceeași perioadă începe să picteze împreună cu pictorul Henri Rigal, dar Maurice este mai degrabă un autodidact, nu a frecventat vreun atelier celebru, nu a vizitat muzeele de artă, refuzând să copieze operele maeștrilor pentru
Maurice de Vlaminck () [Corola-website/Science/312612_a_313941]
-
a nu-și altera propria sa inspirație, cum avea să afirme mai târziu. În 1896 se căsătorește cu Suzanne Berly, cu care va avea trei fiice. Își întreține familia din micile câștiguri obținute la cursele cicliste, vâslind la regate pe Sena sau participând la competiții pugilistice. În anii 1898 - 1900 își face serviciul militar la un regiment din Bretania. Vlaminck începe să se ocupe serios de pictură după ce l-a întâlnit pe André Derain, cu care va împărții un atelier lângă
Maurice de Vlaminck () [Corola-website/Science/312612_a_313941]
-
le stoarce din tub direct pe pânză. În acest tablou se pot observa "virgulele" atît de caracteristice lui Van Gogh, în special cu scopul de a sugera norii, cât și tentele plate de culoare, de pildă în redarea șlepurilor-spălătorii. În timp ce Sena ponderează compoziția, norii care plutesc pe cer sunt plini de mișcare. Pictorul redă cu evidență haosul care este produs al naturii însăși. În 1905, Vlaminck se instalează la Rueil-Malmaison, în regiunea pariziană. În același an - la îndemnul lui Henri Matisse
Maurice de Vlaminck () [Corola-website/Science/312612_a_313941]
-
în care evoluează. Pictând "Restaurantul "La Machine" din Bougival", în vârtejul aprins al culorilor, artistul își diversifică gama cromatică obișnuită, dar, cu trăsături rapide, lasă pe pânză locuri neacoperite, lipsite de culoare, care contribuie la expresivitatea tabloului. În "Remorcher pe Sena la Chatou" forța culorilor este corelată cu precizia generată de formele simplificate ale construcției. Mișcarea nervoasă a urmelor de pensulă conferă compoziției o extraordinară vigoare. Culorile sunt aici pure, țipătoare, ceeace permite artistului să redea întunecimea cerului înnourat și să
Maurice de Vlaminck () [Corola-website/Science/312612_a_313941]
-
culorilor este corelată cu precizia generată de formele simplificate ale construcției. Mișcarea nervoasă a urmelor de pensulă conferă compoziției o extraordinară vigoare. Culorile sunt aici pure, țipătoare, ceeace permite artistului să redea întunecimea cerului înnourat și să sugereze mișcarea valurilor Senei. Începând cu anul 1908, Vlaminck se distanțează de fauvism și, descoperind operele lui Paul Cézanne, paleta sa de culori devine mai moderată. Contururile sunt mai puțin marcate, desenul este simplificat, trăsăturile de penel sunt mai puțin nervoase, liniile curbe se
Maurice de Vlaminck () [Corola-website/Science/312612_a_313941]