340 matches
-
alte alimente sănătoase bogate în enzime care sunt atât nutritive, cât și delicioase. Aceste alimente se numesc „rulouri” (temaki) și nu numai că sunt foarte ușor de digerat în stomac și au o valoare nutritivă mult mai mare decât hamburgerii, sendvișurile de tip „submarin”, cele cu pește și alte aberații culinare, ci au și un gust mult mai bun. Încercați-le, vă vor plăcea la nebunie! Cum să mâncăm corect pentru sănătate și longevitate Cei care mănâncă în conformitate cu natura se plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
continuare înțelepciunea înțelepților lor antici, oamenii din Occident resping învățăturile din trecut pe motiv că sunt „demodate” și „neștiințifice”. Pe de altă parte, după cum a subliniat marele om de știință nutriționist american dr. Tilden, „natura nu a creat niciodată un sendviș!” Proteinele sunt alimente puternice și necesită condiții speciale pentru a fi digerate și a-și elibera elementele nutritive. Cele mai bune opțiuni pe care le aveți pentru a combina proteinele de origine animală cu alte alimente sunt legumele fără amidon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pensiune tainică, particulară, cu circuit închis, ținută de o rubedenie mai de pe departe de-a sa, mare profesoară de romînă-engleză, care accepta în internat și băieți. Era un loc excelent, în care putei să-ți ronțăi în liniște pastilele, între sendvișurile cu parizer sau cu friptură de curcan. Distinsa profesoară era o tipesă. 290 DANIEL BĂNULESCU metrou uitau, uneori , să deschidă rapid ușile. Nici unul însă, până azi dimineață, nu uitase atât de mult... Pe de altă parte, generalilor de Securitate ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oameni e să ne păstrăm calmul. Dacă izbucnim acum, ei câștigă. Se opri și se uită la ea. Oamenii care ți-au omorât mama vor câștiga. Se așeză încet în scaunul lui, exact când chelnerul le aducea două farfurii cu sendvișuri. Maggie era bucuroasă de diversiune. —Ascultă, începu imediat ce se asigură că Uri nu o va lua de la capăt. Știi ce nu înțeleg eu? întrebă. De ce ne urmăresc fără să lovească. De ce nu ne elimină pur și simplu. Îi omoară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-mi place în mod deosebit plăcinta ciobănească. —Ba-ți place! De ce naiba n-ai zis că n-ai chef? Nu poți zice că am vrut eu, nu? N-o fac pentru mine, să știi. Aș fi la fel de mulțumită cu un sendviș sau o salată- chiar mai fericită. Pur și simplu nu suport când Ben își ia expresia aia de ființă persecutată dacă află că nu e carne la cină. Și la fel faci și tu, știi bine. Nu mai face atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lucrurile iar. Îmi făceam niște teme la masa din bucătărie- în mod normal mi le fac la mine-n cameră, la calculator, dar muream de foame și m-am gândit să m-apuc de treabă cât îmi face mama un sendviș -, iar el a intrat părând puțin deprimat. A sărutat-o pe mama în felul absent în care o face de obicei, apoi și-a trântit lucrurile pe masă și s-a dus să pună ceainicul pe foc. Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
timp ca să mă schimb mai întâi. Mă simțeam de fapt chiar drăguță când am coborât. Ben încă mai stătea la masa din bucătărie și farfuria plină de firimituri de lângă el mi-a adus aminte că nu mai apucasem să termin sendvișul pe care i-l făceam. M-a privit când am intrat. —Salut, mamă, mi-a spus, arăți foarte drăguț. —Mersi, dragul meu, i-am răspuns, m-am gândit să mă aranjez un pic. Îmi pare rău pentru povestea de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
satisfăcut, fraza era frumoasă, putea furniza, cel puțin, un subtitlu de reportaj. Și, pentru că venise momentul să dea satisfacție stomacului, membrii prezidiului și delegații partidelor se organizară în ture astfel încât, cu un ochi în caietele de recensământ și altul la sendviș, să mănânce chiar acolo. Încetase să mai plouă, dar nimic nu făcea să se întrevadă faptul că speranțele civice ale președintelui aveau să fie încoronate în mod satisfăcător de o urnă în care voturile, până acum, abia ajungeau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pus de acord asupra modului în care trebuia să procedăm, dacă trebuia să ne despărțim din nou, Și după aceea, Cum era timpul să mâncăm, am profitat de pauză, V-ați dus să prânziți, Nu, domnule comisar, el cumpărase două sendvișuri și mi-a dat unul, ăsta a fost prânzul nostru. Comisarul zâmbi, în sfârșit, Meriți o medalie, îi spuse agentului, care, văzând că se bucura de încredere, îndrăzni să răspundă, Unii ar fi câștigat-o pentru mai puțin, domnule comisar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ceai și aproape mi-am spart dinții în acele fursecuri blestemate. Agentul se duse la bucătărie și aduse o cutie de bere și un pahar, Poftiți, domnule comisar, așa o să alunece mai bine pâinea. Comisarul se așeză mestecând cu deliciu sendvișul cu șuncă, bău berea ca și cum și-ar fi spălat sufletul și când termină spuse, Acuma da, mă duc să mă culc, somn ușor și vouă, mulțumesc pentru cină. Se îndreptă spre ușa care dădea spre dormitor, acolo se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de după tejghea și m-a cuprins în brațe. Spre propria mea mirare, ochii mi s-au umplut de lacrimi. Adio, dragoste Ceva mai târziu în aceeași zi, l-am invitat la prânz la Cosmic Diner. Superba Marina ne-a servit sendvișurile mari cu curcan și frappé-urile, și am flirtat cu ea mai apăsat decât de obicei, poate pentru că voiam să îl impresionez pe Tom sau poate pur și simplu pentru că eram într-o stare de foarte bună dispoziție. Nici nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lui Nancy. Face bijuterii foarte frumoase. — Ai colierul la tine? Am băgat mâna în buzunarul de la piept și am scos cutia prelungă și îngustă care conținea achiziția făcută dimineață. Chiar când deschideam capacul, Marina a ajuns lângă masa noastră, cu sendvișurile. Nevrând să o exclud din gestul dezvelirii, am împins cutia spre ea, ca să vadă mai bine. Colierul era așezat în lung, pe un strat de vată albă, și Marina, aplecându-se să îl examineze, și-a dat prompt verdictul: Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
scâlciați. Nu se face, nu-i așa? Tu dă telefon în Vermont, iar eu o duc să-și cumpere ceva nou de îmbrăcat. Am căzut de acord. După un prânz pregătit în pripă cu supă de roșii, ouă jumări și sendvișuri cu salam, am plecat cu Lucy la cumpărături. Cu sau fără vorbe, a părut să se bucure de expediție așa cum s-ar fi bucurat orice altă fată în împrejurări asemănătoare: libertatea totală de a-și alege ce voia. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care să contracareze Soluția Burlington? Am intrat tustrei împreună în restaurant și primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne repezim la toaletă. Apoi ne-am așezat la masă și am comandat hamburgeri, salate cu ton și sendvișuri cu cașcaval la grătar. În clipa în care chelnerița a terminat cu noi, Lucy ne-a anunțat, arătând cu degetul la burtă, că avea din nou treabă la baie. Sigur, i-am spus, și a tulit-o, arătând ca orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu erau clienți în anticariat. Spre regretul meu, mesele zilnice de prânz împreună cu Tom au fost suspendate. Pur și simplu nu mai aveam timp pentru a savura mese prelungite, la restaurant, astfel că am început amândoi să mâncăm din pungă, sendvișuri și cafea rece prin ungherele strâmte de la Attic, înfulecând totul în doar câteva minute. La ora patru, Tom mă înlocuia la casă și mă duceam să o iau pe Lucy de la școală. O aduceam cu mine la magazin și până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era conceput în așa fel încât să nu ai nimic până în momentul în care aveai totul. Am împachetat din nou teancul și l-am îndesat înapoi în rucsac. Peste o sută nouă minute Tușa Ruth avea să termine de pregătit sendvișurile. Am închis ochii, reamintindu-mi în gând să aduc niște carne pentru Ian. Epave din larg și de pe uscat, așa ne numise Tușa Ruth pe cei pe care ploaia torențială ne împinsese într-acolo în seara aceea, și exact asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și exact asta eram. Refugiați din calea furtunii. Ar fi greșit să spun că umpleam până la refuz barul hotelului, dar pun pariu că acesta nu mai fusese așa de plin de multă vreme. Ruth așeză pe masă trei platouri cu sendvișuri și-mi dădu o punguță cu felii de șuncă pentru motan, spunând că o să-l pună pe soțul ei să improvizeze o cutie cu nisip, așa încât Ian să nu aibă vreun mic accident. — Pisicile sunt foarte rușinoase, știu bine asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
valuri, fără să fiu găsit și sfâșiat în bucăți. Dar a fi Richardson însemna să fiu Richardson tot timpul, nu numai atunci când mi se părea necesar. Așa că socializam. În fața mea, noul meu prieten-epavă mușcă din mijlocul unui alt triunghi de sendviș cu șuncă și muștar, făcând cu mâna liberă o mișcare circulară care însemna stai așa: înghit și apoi vorbesc. Înghiți. — Peninii sunt de vină, repetă el. Dealurile-s prea înalte. Cerul e prea jos. Am încuviințat. — Oamenii sunt prinși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și apoi vorbesc. Înghiți. — Peninii sunt de vină, repetă el. Dealurile-s prea înalte. Cerul e prea jos. Am încuviințat. — Oamenii sunt prinși la mijloc. Între drum și cer. Înainte să întoarcă ochii spre mine, mai luă o gură din sendviș. Se petrec multe accidente acolo sus. Omul era Dean Rush, șofer de camion. Fusese nevoit să-și abandoneze camionul - el îi spunea „unitate“ - pe la poalele dealului, în apropierea unui teren de golf. Îl invitasem să stea cu mine la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-l spusese. Apoi - Peninii. Era un om al frânturilor. Discursul lui nu era deloc închegat și nu avea ritm; totul era izolat și disparat. Pe deasupra, avea în el ceva păsăresc, hotărâsem; Golașul Dean Rush, corbul de mlaștină. Scoase dintre rămășițele sendvișului său o fâșie subțire și albă de grăsime de la șuncă, se uită atent la ea cum se bălăngănește în aer, apoi o așeză pe marginea farfuriei. Clipi o dată, de două ori. La celălalt capăt al barului, Tușa Ruth mută toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
său o fâșie subțire și albă de grăsime de la șuncă, se uită atent la ea cum se bălăngănește în aer, apoi o așeză pe marginea farfuriei. Clipi o dată, de două ori. La celălalt capăt al barului, Tușa Ruth mută toate sendvișurile rămase pe un singur platou, după care începu să le strângă pe cele goale. Rush o urmări cum își manevrează scaunul cu rotile ieșind de după bar și apoi se întoarse cu fața la mine. — O grămadă de oameni rămân ologi din cauza dealurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
al lui. Golașul Dean Rush se ridică de la masă, își goli berea, înclină din cap spre mine, clipi și plecă. Am rămas singur acolo o vreme, învârtind sticla de bere și uitându-mă la farfuria cu V-urile cojilor de sendviș și fâșiile de grăsime abandonate. 11 Tot mai mica Antarctică a timpului — Tu și motanul țineți o bibliotecă ambulantă, dragule? Tușa Ruth zâmbi, cu capul pe trei sferturi deasupra biroului de recepție. M-am oprit la baza scărilor. — Păi, partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ore neîntrerupte, separând cu atenție fiecare literă de sediment; verificând, clasificând, contextualizând, aducând lucruri de mult îngropate înapoi în lume. Nu avusesem de gând să atac Fragmentul becului în felul ăsta. După ce am descărcat cutiile, la prânz am mâncat un sendviș și am băut o bere la bar, apoi am ieșit la o plimbare de-a lungul aleii care pornea din fața hotelului, urmându-i traseul șerpuit în sus pe deal. Lângă un spațiu de odihnă am găsit o bancă și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceva de genul ăsta. Întinde-ți picioarele. — Poate. — Vrei să te însoțesc? — Nu, cred că trebuie să fiu singur. — Bine. Peștii de la apus trebuie să se fi strâns la mal acum. Ai putea să iei ce-a mai rămas din sendvișuri și să-i hrănești, dacă vrei. Zâmbi din nou. Și poate aduci și niște înghețată? Așa îmi dezumflă Clio accesele de panică, aducându-le înapoi în aceeași lume familiară a datului cu aspiratorul și-a emisiunilor duminicale de televiziune. Fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mult, am strigat în urma lui. Mișcă ușor din coadă, dându-mi de știre că nu eram deloc îndreptățit să-i spun ce să facă. Dispăru pe calea de acces. Scout părea cufundată într-o reverie post traumatică, mestecându-și încet sendvișul și uitând-se în gol. Am hotărât că ar fi mai bine s-o las în pace un timp și m-am așezat lângă perete. Am luat ultima carte de telefon din teancul de lângă mine și am deschis-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]