815 matches
-
tichia pusă șmecherește pe-o ureche, ca să se vadă sclipind mărgăritarele, chelios, care ne spune de fiecare dată povești, povești, nu de adormit copiii, ci de trezit adulții români care din punct de vedere civic, dorm pe ei ca moșnegii senili. Dar ți-ai găsit! Aceștia, tot moțăind, deschid precum găinile, numai un ochi și se uită la cel care îi privește, din motive obiective, tot cu un ochi destul de câș, apoi mormăie ca pentru ei: „Iar ne jupoaie de vii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cam cel mai bun moment al lui Lorne. Ceea ce urmează e doar un declin. Deși Lorne se laudă tot timpul cu erudiția, averea și tinerețea lui, el este în realitate (descoperim noi) ignorant, falit și mai mult sau mai puțin senil. Da, bătrânul Lorne e cam cu un picior în groapă. Când, în cele din urmă, o șantajează pe tânăra dansatoare în pat (un episod cât se poate de comic), bătrânul Lorne nu e în stare să și-o scoale. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
caricaturi onomastice” sunt construite pentru personajele deformate biologic și intelectual. Zaharia Trahanache „sugerează bătrânețea și chiar decreptitudinea și tot ce are mai greoi și mai ticăit venerabilul președinte”<footnote G. Ibrăileanu, op. cit., p. 225. footnote>. Agamiță Dandanache e bătrânul ramolit, senil, din aceeași categorie cu Leonida. Rică Venturiano evocă „dezinvoltură”, „junețe”, „aventură”. Acest nume și multe altele sunt construite din silabe stridente. Prin sonoritate Ipingescu, Pristanda sugerează inferioritatea, imbecilitatea, iar Cațavencu „ redă perfect pe demagogul latrans”<footnote G. Ibrăileanu, op. cit., p.
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
nu știa că eu sunt la celălalt capăt al firului. —Bună, Pen. Eu sunt. Ce faci? —A, Bette. Bună. Sunt bine, dar tu? Conversația părea extrem de similară cu zecile de conversații pe care le avusesem cu foarte politicoasa, dar ușor senila mea străbunică. În mod evident, Penelope era exact atât de furioasă cum mă temusem. —Pen, știu că nu vrei să vorbești cu mine În momentul ăsta. Îmi pare rău că Avery te-a păcălit să răspunzi la telefon, dar chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Divizia Marelui Juriu, și cu mine am acceptat să facem schimb de posturi. El vrea să aibă experiența de procuror în anchetarea unor cazuri de omucidere, iar tu știi ce vreau eu. Trei, căpitanul Bledsoe e pe cale de a deveni senil. În urmă cu două seri a luat cuvântul la Clubul Kiwanis din Los Angeles și eșuat într-o serie de obscenități. A creat multă agitație atunci când și-a trâmbițat intenția de a-i „dona ciolanul” lui Rita Haywoorth să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Voltaire! Scrisorile filozofice sânt o încîntare (cea despre Quakeri am citit-o râzând în hohote), iar Candide e primul teritoriu modern al candorii cucerit de literatura noastră europeană, înaintea prințului Mîșkin. G. Călinescu spunea că spiritul voltairian ar fi cam senil. Taci, că spiritul călinescian e foarte viril în Cartea nunții, platitudine artificială, sau în Bietul Ioanide, unde estetismul ucide totul, în ciuda faptului că eroul doarme pe frig cu geamurile deschise și cucerește la cincizeci și la șaizeci de ani tinerele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dînsa de dimineață. În chemare, puse o intonație pe care n-am putut s-o descifrez. A doua zi urcai scările cu un buchet în brațe. Clădirea părea pustie, cu locatari plecați. În una din uși, o babă cu ochi senili mă urmărea cum sunam. Emoții vechi mă încercau din nou. Simțeam că mă sufoc. Eram gata să cobor cînd ușa se crăpă. Răvășit, în crăpătură apăru chiar obrazul Patriciei. Era înfășurată într-un capot nu foarte curat, cu o cîrpă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
De asemenea, spune-le că-mi regret profund imposibilitatea de a participa la ceremonie, dar sper ca totul să fie bine. Presupun că Takigawa și Katsuie vor discuta un timp despre acest lucru, așa că vreau să aștepți acolo, prefăcându-te senil și fudul de urechi. Nu reacționa la nimic din ceea ce auzi, apoi du-te ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. — Înțeleg, stăpâne. Bătrânul luptător stătea îndoit din mijloc ca un crevete, dar nu lăsa un moment sabia din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aceleași și aceleași răspunsuri, la nesfârșit. Cu sentimentul că întrevederea lor era o adevărată vânare de vânt, Katsuie nu putea să nu se simtă vexat de motivele ascunse ale lui Hideyoshi de a-i fi trimis un războinic atât de senil și surd ca sol oficial. Oricât de mult îl brusca pe bătrân, nu se-alegea cu nimic. Cu furia sporită de iritare, îl mai întebă pe Kumohachi un singur lucru, pentru a pune capăt conversației: — Trimisule, câți ani ai, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tot curg. Devastare. Foc. Răngi, lovituri. Ranchiună. Roșu. Crematoriu. Efemeride. Trupul efemeridelor. Ciocniri magnetice. Mătasea scrâșnind, sfâșiată. Idile morbide, briza nopții. Capriciile oboselii se înfășurau în cuvinte, ca într-o peliculă de imunizare. Momente de absență, cunoștea primejdia acestor magii senile. Ar trebui, poate, să se ducă la Tolea, să-i arate revista. Reacțiile lui Tolea sunt copilărești și imprevizibile, mimează bine vitalitatea și chiar radiază un fel de terapeutică iritare. Ar putea începe să urle sau să înjure sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
anapoda, un fel de transă idioată. Din punctul de vedere al morții... punctul punctul punctul... punctul de maximă vedere, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii... punctul fix, final, iluminare și orbire. Ca un descântec. Un fel de impuls senil, un biet punct abia vizibil, revenind, revenind. Iluminare, orbire, da, da, un ac fosforescent al neantului, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii, da, da. Zgomote. Gureșe groase gingașe. Auzea, undeva, departe, spectacolul lumii. Camioanele, tramvaiele, roțile biciuind vâj-vâj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
liniște obeză, otrăvită, te scufundă în mâlul ei verde, pașii se clatină și auzi, undeva, șuiere suspecte, șopârle invizibile. Buzele unor adolescenți grăbiți, asta fusese. Nu se puteau elibera de ridicola secvență,continuau să se clatine, amuțiți, ca niște bătrâni senili, căzuți în mintea copiilor. Irina a intrat la Alimentara, l-a rugat s-o aștepte afară. Apoi coborâseră panta. La cotitura unde orașul rămânea în urmă, în chiar locul unde se întâmplase nimicul acela, Tolea se trezise. Se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cine va fi alesul? Cum se îndreaptă spre viitor, adică spre moarte? N-avem nemuritori, nici posteritate... Un veac fără nemuritori și fără posteritate? Cum își reîntâlnesc trecutul, părinții, premisa. Adică viitorul, adică moartea. Bolborosea fără șir, ca un bătrân senil, și erapalid, bătrân, supt de insomnie. Un fanfaron, o gogoașă, asta era, un fâs, ce să mai vorbim. Un înlocuitor, într-o lume de înlocuitori. Neimplicat, un intermediar, un palavragiu cabotin și imatur. Dar zurliul care dă din mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
stabilit cu precizie când să vină, cum să facă, ce să aducă, cât unde care. Vorbele aveau forța esențialului. Substantive și verbe, comenzi limpezi, fără greș, izbind ținta, efficient, o dată și încă o dată, cum se cerea. Confuza clipă de siestă senilă. Tov Titi Tirbușon avea chef să-și descheie gulerul și cureaua, să arunce și el, taciturnul, undița, să-l legene în cârlig pe bufon, până scoate pe nas toate panglicile. „Cum zici, amantissime, Hitler ăla al dumitale ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
primit vreodată sau difuzat casete porno de la studenții arabi cu care este în contact. Ba, că nici nu ar fi auzit de existența unor asemenea casete. Greu de crezut. Tot Bucureștiul știe de rețeaua din căminele studenților străini. Dar studiile senile ale soțului? Madam Ciupercă a dat, obosită, din lăbuța ei durdulie. Adică, nu contează. Copilării, manii inofensive, inofensive. Se animase, treptat, m-a servit cu țigări, whisky, ciocolată. Își cam pierduse capul, știu asta. Și ce mi-a susurat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prompt, străina. „Irlandeză pursânge, jur“, repetase, ferm, irlandeza, și îl linse iarăși cu limba ei lungă, roșie, irlandeză, până ațipi, toropită, cu botul între labele sale și cu buzele lipite de defunctul Dominic, un degețel acum, un șarpe diminuat și senil. Trecu un secol de pace și uitare, ferestrele tresăriră iarăși, Tolea se trezi, speriat, ca într-un nou cutremur. Nu fusese decât un camion sau un tanc sau un tractor, poate, uruind pe strada care se trezea. Veniseră zorile, colivia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de lume. Avansa greu, pe drumuri cotite, noroioase. Bătrâna trecu podul, începu să urce, epuizată, șoseaua cu plopi. Aici, la cotitura drumului, la intrarea în oraș, simțea întoarcerea acasă. În primii ani de studenție și, apoi, în toate întoarcerile, vehiculul senil, dezmembrat, clătinându-se între plopii suverani, atingea în cele din urmă punctul de cotitură, unde panta creștea brusc, semnalând orașul, regăsirea. Mereu același loc, alte vârste și aceeași vârstă. După cotitură se intercalase, de câțiva ani, o stație intermediară. Autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
auzea încurajarea Venerei, care aranja pe masă fursecurile. — Acum, mi-a scris cumnată-mea, nemțoaica. Mi-a trimis și ceva bani. Mai trimiteau ei, din când în când. Așa, de sărbători, haine, delicatese, fleacuri. Cică, frate-miu ar fi matol. Senil, vreau să zic. Adică, nu chiar, ea nu zice asta. Imobilizat. Comoție, naiba știe. L-au apucat nostalgiile. Așa zice... Coana Venera tresărise, parcă, iritată. Dar se așezase, în sfârșit, în fața povestitorului, să-l asculte. Da, da, înțeleg. Serviți, serviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
laringe, gura roșie de crap înghițind sunetele, șarpele cravatei fluturând, iarăși clapa gurii, bătaia gurii crustaceu, măcinând fără spor timpul. Brusc, un scârțâit lung. Scârțâit lung lung, ca un țiuit de alarmă. Obrazul negru al ghidului, lângă obrazul de prunc senil al turistului. Săreau brambura, cu brațele ridicate. Ca toți ceilalți pasageri, bulucindu-se unii peste alții. Dominic zvâcni, amețit, orbecăind lângă canapeaua scundă. Nervii rupți, dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
puțurile, lăsase fără fir de iarbă deșertul și omorâse sute de animale obișnuite dintotdeauna cu setea și seceta, dar la fel de adevărat era că deseori bătrâna sclavă vorbea de dragul de-a vorbi și vedeniile ei păreau mai mult roadele minții ei senile decât autentice premoniții. Ce este dincolo de deșert? întrebă Laila după acea lungă tăcere. Niciodată n-am fost mai departe de munții Huaila. — Oameni, veni răspunsul. Mulți oameni. Gacel rămase pe gânduri, amintindu-și de experiența lui de la El-Akab și oazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la rând mâine în fularul ei jilav pe gură să nu-i înghețe hohotul. Când ajunse însoțitoare Clito, cea violată, în țiuitul papagalilor scoși de la unu mai în balcoane de cei de dincolo Prevestind audiența la Iolescu din după-amiaza aceea senilă. Veniserăm bineînfășați în halatul nostru bej care posedase trupurile a mii de alți nebuni iar Zornescu se scărpină după ceafă: ia papucii ăia de pluș și când vă strig intrați fffrumos. Și noi înlemniți în fața mahonului cu clănțău argintiu apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Măi, măi... Îți plac momițele? Nici? E bine de notat. Iar am glumit! Așaaa... În pădure la Băneasa, A venit Aia cu Coasa. O-la-la-la, la-ri-ra-la! La, la! Sigur, vom face noi o prostie... Sărut mânușițete, Domnișorică! (Ceașca ta, de cotoroanță senilă și dilimatroasă!) Vă mențineți fantastic, teribil, extraordinar, cumplit! Certamente! Vă spui! Pe barba mea! NAHEMA Lingușitorule... Nicio ființă omenească, alcătuită din carne și din sânge și dotată, fatalmente, cu un intelect limitat fizic, niciun muritor, nimeni, absolut nimeni, nu viețuiește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
putând forma placarde cu contur neregulat. Adenoame sebacee asimetrice, localizate în regiuni bogate în glande sebacee, apar în copilărie sub forma unor formațiuni de mărimea unui bob de linte până la o nucă, de culoare gălbuie și consistență renitentă. Adenomul sebaceu senil apare la vârstnici, sub forma unor formațiuni alb-gălbui, cu consistență fermă. Sunt formate din glande sebacee adenomatoase mărite în volum. Nevul sebaceu Jadassohn (adenom progresiv, darier) - leziune congenitală, având aspectul unei plăci bine circumscrise, cu margini neregulate, ușor reliefate, culoare
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
drepte ținea, cu un gest nespus de grațios, un trandafir roșu. Așa plutea, culcat, în spațiul care se străduia să-l cuprindă, dar care părea sorbit, cuprins de el... M-am trezit între mobilele reci ale odăii mele, plângând uscat, senil. Am vrut să arunc paginile astea adunate aici atât de fără sens. Dar ce poate face un om care a scris toată viața literatură? Cum poate ieși din arcanele stilului? Cum, cu ce instrumente, poți așterne pe-o pagina o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Margo, scleroza Sofiei, spitalizarea Vicăi). Felul cumplit în care omul căzut la pat îi vede și îi aude, îi înțelege și nu-i mai înțelege pe cei în putere din jur. Gesturi tipice de copil răsfățat (Ivona, mică) și repetitivități senile (Sofia Ioaniu, fostă Mironescu, fostul cap al familiei, care tot fuge de-acasă). Băieți isteți, dacă nu hiperinteligenți, care ar învăța toată ziua (Niculaie, fratele Vicăi, mai târziu Gelu, nepotul ei, ori Tudor, băiatul Ivonei, și tații lor zgârciți sau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]