50,569 matches
-
va coagula prin atingere lăsându-i binefacerile limitei, paradoxal liniștitoare, în care se dumirește și se poate în sfârșit exprima. Pe sine, desigur, învățându-se dur, fără menajamente, să respire aerul plin de surprize, să se orienteze printre propriile-i sentimente ca printre lucruri pe care se poate conta de la o clipă la alta, asimilân-du-și, cu nostalgiile împrejur și cu teamă, bucuria puterii de a renunța la balast, în favoarea ordinei ca o revelație. Cum și dvs. treceți prin dreptul ei, al
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
Brașov s-au grăbit să-și găsească un loc de scăpare, ignorînd că dacă dispar alegătorii, nici ei, aleșii, nu mai au pe unde scoate cămașa veniturilor și privilegiilor. Avem de-a face, de fapt, aici, cu lipsa totală a sentimentului de onoare al onorabililor județeni. Și nu îndrăznesc să mă gîndesc cîți alți potentați județeni de prin alte regiuni ale țării n-ar fi urmat acest exemplu dacă nu l-ar fi făcut presa de doi bani. Dincolo de acest jeg
Caleidoscop cu Saddam Hussein by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14098_a_15423]
-
oare pacifiștii occidentali, pe care îi numără anumiți comentatori autohtoni cu încîntare, de ce nu se agită și pacifiștii estici la fel ca ei? În fostele țări comuniste, sila încă proaspătă de dictatură și de dictatori e mult mai puternică decît sentimentele antirăzboinice din țări occidentale care cu o jumătate de secol în urmă s-au întors la democrație cu ajutorul americanilor. Esticul de rînd îi crede pe americani pentru simplul motiv că recunoaște în Saddam Hussein o ipostază sau alta a fostului
Caleidoscop cu Saddam Hussein by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14098_a_15423]
-
americanul care îi cucerește fetele și îi metamorfozează cultura. Occidentalii care au complexul american au impresia că Saddam Hussein i-ar putea salva de acest complex. Dar pe antiamericanii noștri de strînsură ce alt complex i-ar putea lega în afară de sentimentul de strînsură că puterea lui Saddam ar mai putea pompa ceva în stafia tot mai costelivă a lui Ceaușescu.
Caleidoscop cu Saddam Hussein by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14098_a_15423]
-
Mi-e greu să văd cum ai putea citi cea mai recentă carte a lui Harold Bloom (Genius. A Mosaic of One Hundred Exemplary Creative Minds, New York: Warner Books, 2002, xviii + 814 pp, $ 35.95) fără a ajunge să ai sentimente și gânduri amestecate, foarte amestecate asupra ei. De fapt, chiar această recenzie este o încercare de a da un (oarece) sens impresiilor contradictorii cu care am rămas după lectura cărții. E ca și cum atitudinea profund idiosincratică a lui Bloom față de autorii
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
poezii apărute de atunci ni-l prezintă pe Kjell Espmark ca fiind unul dintre poeții cei mai fascinanți pe care i-a cunoscut literatura sudeză în ultimele cinci decenii. Este o poezie gravă, profundă, plină de frumusețe, străbătută de un sentiment sincer de solidaritate cu aproapele. Atenția poetului se concentrează în principal asupra conflictelor dintre idealurile oamenilor, nevoilor și dorințelor acestora, pe de o parte, și condițiile vitrege la care îi supune realitatea, pe de altă parte. Poetul este doar rareori
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
din Ciorogîrla s-au adunat și au pus și ele de un canal de televiziune. Programul va fi alcătuit numai din mira postului și din Adrian Păunescu." E ceva suprarealist în comentariul lui Cornel Nistorescu - mai puțin peseul! - dînd ocol sentimentului amestecat de groază-uimire-curiozitate și compasiune pentru oamenii pe care îi vezi trăgînd unii în alții. v Iată cum se vede războiul în "Breful" Tiei Șerbănescu, din CURENTUL: "De dincolo de perdeaua de fum trasă de exploziile bombelor din Bagdad, nu se
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
patru de ani (!) stă în întunericul anonim al culiselor. Pentru cei mai mulți spectatori, numele lui Traian Zecheru nu are rezonanțe deosebite. Pentru actorii Teatrului Național, prezența acestui regizor tehnic înseamnă un strop de boierie, un parfum nobil din alt timp, un sentiment al siguranței și al protecției discrete. Un dar firesc, pe care poate unii nici nu-l mai conștientizează. Traian Zecheru preia un spectacol pe care îl însușește ca pe un prețios bun personal, pe care îl iubește și pe care
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
și între apariții. Nu a cunoscut ocolire în apreciere. A aprecierii de circumstanță, adică. Scrisul lui nu îngăduie așezarea pe soclu. Contrastele, năzdrăvăniile, irespectuosul și înțelepciunea, mintea în necontenită fierbere de gânduri, căutările provocate de fanteziile realității, verva uimirii, descoperirea sentimentului pierderii, a absenței, a suferinței, a tandreții, ajung previzibile și stricte pentru identificările de moment. Inepuizabila continuitate, remarcată de critică. Sunt alcătuiri pentru o unitate care se adună din cunoașterea dimensiunilor vieții concrete, de zi cu zi, dar și din
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
geam și-mi dau seama că nu văd mare lucru. Între mine și realitatea de dincolo, se așează liniștite secvențe din trecutul meu. Fragmentele se adună și se lipesc după bunul plac, n-am nici cel mai mic control. Doar sentimentul cert că toată fericirea mea stă înșirată în kilometrii aceștia de cale ferată, de șosea, gata să se strîngă, iarăși, în mine. Sînt suspect de calmă din punctul de vedere al celorlalți călători. Ei se luptă să stingă difuzorul din
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
diverse religii, de la catolicism la budism, dar mai ales - în scenariul filmului nostru - la iudaism. Obsesii pe care Woody Allen le rezolvă scăpărător și percutant, Pascale Bailly le diluează neinspirat, punînd răbdarea privitorului la o destul de grea încercare. Cu același sentiment de "încercare", am văzut la "Scala", într-o sală goală, alături de 4-5 spectatori, recentul film românesc Ce lume veselă (scenariul și regia Malvina Urșianu). În contextul actual, de sărăcie și de lentoare a ritmului de producție cinematografică, simpla existență a
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
clară în înlănțuirea spontană a pronunțării; pe baze acustice, vorbitorii unei limbi vor decide uneori greu, în fața aceleiași secvențe, pronunțate de altcineva, natura ei silabică. În afara unei situații experimentale, substituirea unui hiat (recomandat de norme) cu un diftong trece neobservată. Sentimentul încălcării unei reguli apare doar cînd aspectul fonic al cuvîntului se modifică mai profund (nu în trecerea de la ca-si-e-ri-e, în cinci silabe, la ca-sie-ri-e, în patru, ci la o eventuală transformare în caserie). Apoi, impresia pe care o are vorbitorul
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
doamnei cu pricina care era ofițer de Securitate. Scrisorile pleacă de la o cazarmă și caută s-o îmbuneze pe soția înșelată. Ele sînt foarte frumoase și ar fi fost păcat să rămînă necunoscute. Toate cele ale vieții trec, rămîne expresia sentimentelor noastre, fie ele și de rușine: "Dragă Luci, te-am asemuit întotdeauna cu un fluture care se zbate într-o colivie de sticlă, scrie de pildă Dimov. A fost de ajuns o singură turburare a echilibrului tău cotidian, o singură
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
Jorge Semprun are o experiență similară a propriei identități, înlăturînd originile sale spaniole cărora le preferă apartenența la Franța, pe care a ales-o deliberat. Antisemitismul a cărui victimă a fost Imre Kertész creează această barieră psihică și culturală a sentimentului de ne-apartenență la propria patrie. Și acesta este un mod de "inexistență". Nu-i rămîne decît o identitate negativă, care este un mod paradoxal de a defini destinul, la care se adaugă experiența de la Auschwitz, și care nu se
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
a oricărui destin uman, ca o reducere absolută a stării de a fi Fără destin. Cum să mai vorbească în aceste condiții de apartenența la o patrie, simțită ca un "blestem național"? Bucuria de a crea Toată complexitatea aceasta de sentimente care se rezumă la experiența fundamentală a "refuzului", a eșecului, a cărui încarnare este personajul central Köves din partea a doua a romanului Eșecul, provine din refuzul publicării primului roman, Fără destin, sub pretextul lipsei de expresie artistică a experienței trăite
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
fie alta. După euforia recunoașterii de la Cannes, citim în album, un critic ca Florian Potra își asuma riscul lucidității, invocînd "datoria de a ne întreba: dincolo de momentul Pădurea spînzuraților, cinematografic vorbind, unde sîntem noi?"... Iată de ce parcurgi cartea cu un sentiment amestecat: admirație și nostalgie, pe de o parte, revoltă și strîngere de inimă, pe de altă parte. Zicea Liviu Ciulei în 1980 (într-un interviu TVR al lui Tudor Caranfil, preluat în carte): "Un renume internațional nu se poate obține
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
și la nesimțire? Un mini-securist care în 1985, avea, să spunem, cincisprezece ani, astăzi abia a trecut de treizeci. Și sunt din ce în ce mai mulți. Îi recunoști dintr-o ochire: sunt dominați de-o imperceptibilă, crispată neliniște (reflex permanent al vinei nemărturisite), sentiment ce virează fie spre cea mai scârboasă slugărnicie în fața "superiorului", fie într-o aroganță inflexibil-disprețuitoare pentru cei aflați sub treapta lor socială. De vreun an și ceva au inundat canalele de televiziune, paginile ziarelor și radiourile. Roboței de subsol, cu
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
de la mâna dreaptă își apasă pleoapele și le freacă ușor. Apoi își îndreaptă privirea direct spre femeia care stă vizavi de el la fereastră. Această siluetă cu obrazul ei liniștit întors în altă parte îi oferă o suprafață adecvată pentru sentimentul puternic pe care lectura l-a stârnit în el. Privirea lui stăruie pe profilul ei, în timp ce pe reversul acestei priviri se aude urletul cuvintelor și al gesturilor.
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
prin cameră repejor și caraghios ca pinguinii, diletanți entuziaști în explorarea spațiului și profani în răsfoirea cărții cu pagini tari, copiii află deja că există "buni" și "răi". Atîta timp cît e acolo o voce care să le povestească, au sentimentul obscur că totul e cum trebuie să fie, pentru că răii dispar de la sine în preajma bunilor și lumea reintră totdeauna în ordine cu un minut înainte de culcare. Cînd ajung să citească singuri, pe litere și silabe, știu că bunii primesc cadou
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]
-
Cornelia Ștefănescu Poate părea neverosimil că ar fi nevoie de exercițiu îndelungat pentru citirea periodicelor depozitate în biblioteci. Aș merge și mai departe, insistând pe necesitatea însușirii unei tehnici anume, până să le simți sentimentul liric și lucid totodată, antrenat de exprimarea lor în termeni, pe cât posibil exacți, despre lucrurile concrete ale timpului lor. Termeni exacți, în măsura dată de unghiul de vedere al abordării fiecăruia dintre periodice. Până să le dibui, în acest context
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
divină, și se va amplifica sunetul memoriilor - confesiunilor - controverselor etc. legate de un personaj intrat în legendă încă din timpul vieții. O viață chinuită, așa cum a fost, și încheiată la 53 de ani, după atîta glorie, în tonuri amare: "Am sentimentul că sînt inutilă, complet inutilă", spunea Callas, cu propriul ei glas (la radio), cu puțin timp înainte de a muri. Cu prilejul filmului lui Zeffirelli, am citit o antologie a celor mai bune interviuri (sînt doar cîteva, pentru că avea oroare de
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
abandonată", „muzeu al erorilor", „land leprozat", iar istoria ei o paranteză. Intrigat și amenințat, în același timp, de „cultivarea amneziei", poetul-călător printr-o Europă liberă, unde comunismul e abordat esteticește și doar în cărți de specialitate, nu se poate sustrage sentimentului de tragic, scepticism și neliniște pe care i-l furnizează neîncetat „contemplarea mocirlei". Imaginea poetului basarabean care fotografiază casa lui Havel este expresia deznădejdii cronice din multe poeme. Discursul poetic e firesc și necăznit. Livrescul proiectat pe fundalul realității secondează
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
ales, Proust și Borges oferă nuanțele ce capitonează suportabil existența omului deteriorat de perversiunile istoriei, umilit să trăiască într-un cimitir, „c-un zilnic ritual al regretelor": „zilele în Basarabia vin ca o promisiune / și degradează, vai! imediat / într-un sentiment ce mărunțește egal totul / împarte generos sărăcia disperarea frica / umilința moartea iubirea și muzica populară / restul - ce mai rămâne oare necontaminat? - / va trebui să-mi declanșez ficțiunea"(stampă) Excelentul poem bez pokoia-bespokoiu? este reproșul la adresa scriitorilor mai vârstnici care au
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
celor două vârste („tu ești fructul bibliotecii, iar eu al fricii"). Falsa mea-culpa eșuează, însă, inevitabil, într-o tăcere grea, fără speranță, căci istoria e precum un balaur cu mai multe capete care n-a lăsat nimic neatins. Istoria viciază sentimentele sau, oricum îngreunează iubirea, cuplul mulțumindu-se deseori doar cu fluidul spiritual: „ce mult mă schimbă așteptarea / stau așa - jalnic amestec de limfă și sânge - în mijlocul / unui sentiment dăruit mai mult suferinței / până vine - candid posesivă - Ioana și vorbește / vobește
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
cu mai multe capete care n-a lăsat nimic neatins. Istoria viciază sentimentele sau, oricum îngreunează iubirea, cuplul mulțumindu-se deseori doar cu fluidul spiritual: „ce mult mă schimbă așteptarea / stau așa - jalnic amestec de limfă și sânge - în mijlocul / unui sentiment dăruit mai mult suferinței / până vine - candid posesivă - Ioana și vorbește / vobește, îmi spune adevărul în față / nu mă cruță deloc / plânge [...]"(loc pentru altul) Nu știu dacă această poezie nu va părea multor români cumva prețioasă, patetică chiar, întrucât
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]