935 matches
-
că ești cel mai iubit dintre toți prietenii mei. Și ca și Bădărău, aș spune că sunt gelos pe tine, dacă n-aș simți că legea reciprocității mă face beneficiarul unui tonus special al afecțiunii. Și cu asta, basta cu sentimentalismul! Îți doresc un an nou după inima ta, și nu doar de hatârul calendaristic și după datină, dar și pentru ca să te abați cât mai curând la un filtru jubilant. Și acum poanta poantei, vorba lui nenea Iancu, ăla cu strada
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
fiul, Luca Ion, și prietenul acestuia, Ioan D. Gherea), Caragiale a vorbit în termeni superlativi (și totodată analitici) despre Macbeth. Altfel, se arăta sceptic față de poezia lirică (într-un rând, se răfuiește în fața copiilor cu poezia lui Verlaine) și față de sentimentalism în general. Refuză „egomania” în scris și recomandă evitarea persoanei întâi. Trăiește pentru literatură, iar o nuvelă neizbutită a unui amic îi cauzează nu doar insomnie, dar chiar depresie (cât de jucată și cât de sinceră, nu e greu să
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
în care fuziunea cu PNL se va finaliza, Radu Berceanu a explicat: "Nu sunt politicieni cei care nu văd lucrurile mari și se împiedică în chestii sentimentale. Un astfel de proiect e cu mult mai important decât tot felul de sentimentalisme. A fost o etapă, au fost niște oameni, dar perspectiva primează. Eu aș putea spune multe care mi-ar stă în gât. Ne pupam cu cei care au plecat de la noi și ne-au înjurat. Trecem peste", a argumentat fostul
Radu Berceanu dă termen limită pentru fuziune PNL-PDL by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29493_a_30818]
-
o să-l citesc la începutul săptămânii care vine și o să ți-l înapoiez cu aprecierile mele cu tot. Mi s-a trimis un ziar din Roman cu o dare de seamă a unei conferințe despre El. Plină de neexactități, de sentimentalism banal și dulceag, ofensator. N-o să mai tac. Trebuiesc plesniți peste gură toți imbecilii care se onorează vorbind despre el cu superioară incompetență și neînțelegere. Ai să vezi ce rea de gură-s! Scrie-mi, fără să te superi vreodată
Însemnări despre Otilia Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2716_a_4041]
-
automat cu două sute de lire. Știu că la 64 de ani voi avea o pensie de 3 453 lire și 62 centime. Logodnica îmi convenea și m-am căsătorit cu ea în anul următor. Între noi n-au existat niciodată sentimentalisme inutile. O vizitam de trei ori pe săptămână, iar de două ori pe an - de ziua ei și de Crăciun - i-am dus două cadouri și am sărutat-o de două ori. De la ea am doi copii: un băiat și
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
filmul lui Stere Gulea nu vehiculează nicio considerație de ordin ideologic, precum poncifele și sofismele profesate de Noua Stângă žižekiană, cu Alain Badiou, Claude Karnoouh et alii, ci doar sentimentul unei imposibile reîntoarceri la ceea ce a fost dublat de un sentimentalism al memoriei legat de propria existență în cadrul de cultură și civilizație creat de regimurile comuniste. În acest sens, alegerea personajului este definitorie. Nu este vorba de un filosof ca în Cel mai iubit dintre pământeni, romanul lui Marin Preda ecranizat
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
făcând "operă de Homer al țărănimii românești", creînd "un adevărat ciclu rapsodic țărănesc." Nimeni dintre scriitorii noștri, afirmă criticul, n-ar fi fost mai indicat să traducă Odiseea decât Creangă. Semn al unei construcții sufletești primitive, marelui povestitor îi lipsește sentimentalismul, erosul său nedepășind nivelul instinctului. Nostalgia amoroasă ar fi treabă orășenească. De aici, scrisul plin de echivocuri și aluzii, "luminându-se pe sub înțelesul aparent de o abia reținută latență sexuală." Finul comentator constată apoi că la Creangă avem de-a
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
nevenindu-i să creadă că se petrece așa ceva. Opinia mea era că trebuie să le administrăm asemenea lecții dure celor care ni se împotrivesc, dușmanilor poporului, cum se exprima colonelul sovietic la școală, nu vă lăsați intimidați sau sufocați de sentimentalisme mărunte, burgheze, trebuie să-i disciplinăm negreșit pe dușmanii poporului, chiar și prin spaimă, dacă altfel nu se reușește. Scopul nostru este măreț, trebuie să-i disciplinăm, ca să putem clădi netulburați viitorul de aur, lumea nouă în care dreptatea și
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
nu scapă înverșunării sale cârcotașe, de la sistemul politic al Austriei care a pierdut Imperiul, la personalități din varii domenii ale spiritului, de la învățământul public dat pe mâna dascălilor incompetenți la igiena intimă a semenilor și la defectele lor, dominate de sentimentalism și de kitsch, ori la critica familiei filistine. Deriziunea ia aspecte pamfletărești, ca în cazul lui Heidegger, executat nu atât pe baza principiilor filosofice, cât a detaliilor domestice. Scene hilare, de un umor pe măsură, ca aceea cu englezul ce
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
și ajunge în lagăre. Filmul mi se pare șocant tocmai pentru modul în care regizorul reușește să sublimeze experiența personală. Polanski spune că a vrut să facă un film despre amintirile lui din copilărie, dar pelicula a ieșit vidă de sentimentalismul la care te-ai fi așteptat. La rândul ei, așteptarea era motivată de faptul că regizorul, copil fiind, a scăpat de urgia nazistă pentru că tatăl său l-a împins pe sub gardul de sârmă ghimpată al unui lagăr, apoi a trăit
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
de poezie nu îi este străin și, din această perspectivă privite lucrurile, este destul de greu de ghicit cât din scrisul lui Emil Brumaru reprezintă cu adevărat defulare existențială și cât este joacă pură. Nu ar fi deloc de mirare ca sentimentalismul său să fie unul trucat, ca la Minulescu, deși aș fi înclinat mai degrabă să văd în pomele sale un început de joc sfârșit/căzut în sentimentalism. O idee ludică, aterizată pe un sol existențial. Nu mă pot opri să
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
existențială și cât este joacă pură. Nu ar fi deloc de mirare ca sentimentalismul său să fie unul trucat, ca la Minulescu, deși aș fi înclinat mai degrabă să văd în pomele sale un început de joc sfârșit/căzut în sentimentalism. O idee ludică, aterizată pe un sol existențial. Nu mă pot opri să nu salut în final noul chip al seriei de poezie de la Cartea Românească. Dincolo de regalul de poezie pe care îl oferă, cărțile arată impecabil din punct de
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
un subiect și o lume în criză. În pofida săgeții ironice la adresa lui Marius Ianuș (există o concurență acerbă, subterană și la vedere, între acești doi scriitori), următoarea ars poetica pare desprinsă direct din programul ,Fracturilor", cu miza dublă pe furie și sentimentalism, ruptură și reîntregire a eului: , Nu mă mai încurc cu obiecte uzuale de scris/ poemul acesta îmi curge prin degete/ ridicându-se cu o viteză amețitoare deasupra orașului// de-acolo de sus/ lui dumnezeu îi poate părea că îmbătrânim mai
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
Sorana }opa, atâtea și atâtea scriitoare evoluează pe orbita lovinesciană, căutând cea mai convenabilă conjuncție. Citindu-le manuscrisele și cărțile tipărite, criticul desprinde câteva trăsături generale ale literaturii feminine, mărci pe care Elena Zaharia-Filipaș le evidențiază și schematizează. Instinctualitate, senzualitate, sentimentalism, pudoare, lirism, subiectivitate: iată aceste constante ale scrisului feminin. Numai că - și aici e punctul cel mai interesant al discuției - modelul teoretic conturat se dovedește incongruent cu aplicațiile critice pe care tot Lovinescu le face. De observat, mai întâi, că
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
social : Urechea muzicală nu e totul / Mai e și muzica, domnilor, strigam / Chiar în vreme ce pasărea măiastră / Cădea de pe ram". Lipsit de orice echivoc stilistic, scrisul Ilenei Mălăncioiu dovedește talent și inteligență, deopotrivă de limpezi în magia rostirii. Chiar dacă pune zăbală sentimentalismului ei de tip elegiac, lupta cu sine este acerbă : ,Simt arcul ultimului nerv bine întins / Și aștept să văd ce se întîmplă; / Ca într-o vînătoare lăuntrică / Inima trage către tîmplă".
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
titlul și ilustrația copertei converg către afirmarea unor valori ŕ rebours, pe care personajul-narator le susține cu o violență caracteristică. De la Iarba verde de acasă la Nu toată iarba e la fel este o distanță enormă, batjocura și cinismul basculând sentimentalismul și tinzând să modifice, nu numai prin consumul de droguri, registrul emoțiilor firești. Începutul e pe măsura întregului: firul ,roșu și scămoșat" al povestirii se desfășoară simultan cu cel al imprecațiilor la adresa cititorilor, într-o captatio pe invers, scontând pe
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
a anilor șaizeci. Poezia ei dinamică, eurimatikă (de la eureka - « am găsit » ; « cel ce găsește soluții noi, născocește ceva nou ») bogată în imagini și sensuri, nu rareori acoperă un spectru însemnat de tematici și motive. Poeziile ei de dragoste, eliberate de sentimentalisme epuizate de vreme și orice fel de poveri lirice, sunt îmbibate printre altele și de o fin filtrată reflectare filosofică. Cititorul imediat conclude că poeta posedă o foarte rară sensibilitate, care, altoită cu un spirit plin de născociri, conduce la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și obsesiile, bolile, bucuriile și dramele familiale. Pune viață în chipurile țepene pe care le știm din reproducerile care ilustrează manualele de istorie (a literaturii). Rezultatul este o carte încîntătoare, în imediata apropiere a prozei, scrisă cu înțelegere și mult sentimentalism de o autoare care știe ca nimeni alta să se pună în pielea personajelor sale. Cititorul cărții Ioanei Pîrvulescu, În intimitatea secolului 19, are șansa de a parcurge, pas cu pas, etapele nașterii civilizației române moderne. Între străzile cu damf
Viața și opiniile bonjuriștilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10998_a_12323]
-
40). La prima vedere, Fetița cu o mie de riduri este o rescriere cu (parțial) alte mijloace a cărților Sexagenara și tînărul (Albatros, 2000) și Lebăda cu două intrări (Vinea, 2004). Același dicteu cvasi-automat cu acrobații spațialo-temporale și infuzii de sentimentalism și erotism (imaginat sau rememorat). La o privire mai atentă se observă însă că lucrurile nu stau chiar așa. De fapt, cele trei cărți se constiuie într-o trilogie a recrierii vieții autoarei în sens invers. În Sexagenara și tînărul
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
străinătatea, și-a pus problema eficacității promovării lui Eminescu. Am urmărit Însă cu uimire la ICR NY un raționament care s-a degradat În ultimul deceniu prin contaminarea cu fundalul toxic din țară. Eminescu a ajuns să fie asimilat cu sentimentalismul desuet, colorat de nostalgie și lipsit de discernământ al românilor din Diaspora (chiar toți?). Disprețul față de cei ce frecventau Centrele Culturale ca să-și ogoiască dorul de casă (prezentați pe nedrept, În bloc, drept „ca să mănânce mici și să bea bere
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
altfel, Mașa și Extraterestrul este unul dintre acele romane care trebuie reluate periodic și care sînt capabile să producă revelații cu fiecare nouă lectură. Romanul lui Nichita Danilov, Mașa și Extraterestrul seamănă, pe alocuri cu un lung poem în care sentimentalismul de sorginte rusească se amestecă cu spiritul carnavalesc, iar melancolia și nostalgia sînt continuu agresate de frenezia tembelă a grotescului. Este o carte greu de clasat, nu foarte ușor de citit, pe alocuri ininteligibilă, despre care nu poți fi niciodată
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
Este neîndoielnic o capodoperă, exemplificând perfectul echilibru dintre artă și știință, dintre geometrie și culoare ce caracterizează opera lui Piero. Figurile, punerea în scenă, simbolurile religioase reprezintă un tot unitar. Imaginea este de un hieratism care transcende orice urmă de sentimentalism. Timpul pare cu desăvarșire înghețat. Personajele sunt imobile, trupul Fecioarei fiind perfect aliniat cu unul dintre pilonii structurii. Rigiditatea arhitecturală corespunde unei ordini interioare lipsite de orice îndoieli... Totul însă prinde viață datorită unei lumini divine care, pe de o
Exponate singulare și contextul lor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3098_a_4423]
-
Dimitrie Stelaru) intră în stand by pentru a face loc unor iluzorii confesiuni. În realitate, oroarea lui Bogdan-Alexandru Stănescu față de genul acesta (adică față de exploatarea lui interesată în poezie) e transparentă. Miercurea cenușii vine ca o declarație explicită. Cât privește sentimentalismul frust, aceeași poveste. Un Poem amânat, altminteri emoționant, explorând o dată în plus relația dintre bunic și nepot, face un stop-cadru cât se poate de elocvent: „Mă, tu știi cât țin eu la tine?/ (noi am început să ne spunem măgării
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
așa a ținut-o până i-au injectat morfină, atunci s-a calmat, fratele meu s-a liniștit de asemenea și am putut vorbi. Am vorbit așa cum se poate vorbi numai în fața morții, adică, în fața lui Dumnezeu. Fără înflorituri, fără sentimentalisme, care își află totdeauna locul în discuțiile oamenilor sănătoși, normali. Am vorbit despre moarte, amândoi credeam că moartea nu există. Știam cât de intens se gândea fratele meu, cât de profund și serios se pregătea de trecere. Fiecare cuvânt al
Moartea lui Ilia Lvovici by Alexandra Lvovna Tolstaia () [Corola-journal/Journalistic/4080_a_5405]
-
judicios datele, apoi elaborează teorii pe baza unor demonstrații logice. Din acest punct de vedere, caracterizarea profesorului Paul Cornea, de pe coperta a patra a cărții, este sintetică și exactă: „Critica lui Mihai Iovănel e metodică, intensiv analitică, abrazivă, lipsită de sentimentalism și retorică, de o mare vioiciune argumentativă, (...) expunerea capătă caracterul demonstrativ al unui joc logic”. Ce derivă de aici? O scrupulozitate a cartografierii exhaustive a contextelor, astfel încât ai impresia, pe multe pagini, că Sebastian constituie doar pretextul unui studiu istoriografic
Monograf în armură de gheață by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4186_a_5511]