414 matches
-
ruginite atârnate pe pereți. Nebraska jucându-și propriul rol. Patroana localului, cu aer de bunicuță, îi întâmpină ca pe niște prieteni de mult pierduți, iar Karin îi răspunse cu entuziasm. —Au schimbat cumva locul ăsta, insistă Mark, odată ajunși în separeul lor. Nu știu. E refăcut. Înainte era mai nou. Iar când comandară: Meniul e la fel, dar mâncarea a decăzut. Mânca hotărât, dar fără prea multă bucurie. — Doctorul Tower nu vrea decât să înțeleagă ce gândești, insistă Karin. Ca să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Unii au fost aici și în noaptea în care Mark și amicii lui...? Muzica îi înghiți cuvintele. Ea se aplecă spre el, cu coatele pe masă. Poliția a discutat cu toată lumea. Nimeni nu știe nimic. Așa e mereu. Stătură în separeul izolat și băură, scrutând sala. El o cântări din ochi. De aproape, avea o față de copil care numără clipele până la ziua lui de naștere. Izolarea inexplicabilă a femeii îl tulbura. Se întâmplase ceva care o zăvorâse într-o poză, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dezamăgirea, absorbind-o în propriul ei trup. Doar ochii îl îmbărbătau - empatia însemna vertij. Îi scutură încheietura în aer. Aproape că încetase să mai tremure. —Basta. Gata cu flagelarea. Hai să dansăm. El se făcu mic, lipindu-se de peretele separeului, uluit. Eu nu dansez. Ce tot spui acolo? Orice om viu dansează. Râse de expresia lui îngrozită. — Te duci acolo și te bâțâi. De parc-ai prinde muște. Era prea sleit să protesteze. Ea îl târî până în mijlocul ringului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oamenilor, experimentul trecător pe care selecția naturală l-a făcut cu conștiința. Și, peste tot, mii de rândunele și-au făcut cuib în arborii ruginiți. Cinează în orașul vecin, Alliance, la un local numit Longhorn Smokehouse. Un televizor suspendat deasupra separeului lor din colț anunță știrea. A început operațiunea „Eliberarea Irakului“. Războiul bătea la ușă de atâta timp, încât Weber nu are decât o senzație vagă de déjà vu. Urmăresc imaginile ciclice și impenetrabile, pe președinte apărând în buclă, iar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi scopul ființelor Troog pentru a duplica situațiile? Amintirea rămase să-l deruteze și în minutul care urmă, când maâtre-d'hotel înainta spre el și spuse în engleză: - Pe aici, domnule Gosseyn. Vă așteaptă. "Pe aici" ducea la ușa unui separeu. Și abia după ce păși pragul zări cam doisprezece oameni - la o masă lungă. În grupul acela, în încăperea aceea cu o lumină obscură, un cap cu părul roșu îi atrase atenția; și astfel, primul individ pe care-l recunoscu Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
aproape un minut umplând toate paharele. Înainte de a ieși, cel care trebuie să fi fost șeful lor se întoarse și întrebă: - Vreți să se servească masa? Președintele Blayney vorbi pentru prima dată, hotărât: - Vreți să se servească masa? Băiatul părăsi separeul. Gosseyn rămăsese tot în picioare. Era un moment special. Faptul că toți cei de la masă - inclusiv cei doi șefi de guvern, Enro și Blayney, se uitau la el, îl determină pe Gosseyn să se vizualizeze pe sine. Stând aici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cam la 150 de picioare ta stânga sa. Părea să fie o ușă... deschisă, nu închisă. Și, de fapt după ce se-ndreptă cu pași repezi spre ea, încetini mersul, se apropie, și privi cu precauție înăuntru. Văzu o copie a separeului din restaurant, numai că - în loc de ființele umane pe care le cunoștea - în jurul mesei din încăperea luminată obscur stăteau vreo doisprezece Troog. Lăsă să treacă ceva timp. Dar, brusc, își dădu seama că ei știau că el se află acolo. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
era vocea lui Gosseyn Doi - am primit gândurile tale, începând de-acum trei minute; și încă ești așa de concentrat asupra noii tale situații încât nu le-ai primit pe-ale mele... Trezește-te! Suntem în legătură din nou!" În separeul acela cu lumină obscură, copiat după moda Pământeană, Gosseyn Trei se îndreptă în scaun. Se simțea ușurat dar, în același timp, nu pierdea nimic din ceea ce se întâmpla în fața lui. Trimise un mesaj rapid către alter-ego-ul său: "Ai răbdare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
care cobora într-o încăpere mare cu tavan jos. Fumul de tutun și luxul fanat erau atît de compacte, că Thaw, ca un scufundător într-un salon dintr-un vas de croazieră naufragiat, simțea cum îi apasă urechile. într-un separeu, la dreapta lui, Molly Tierney stătea înclinată pe o canapea zîmbind și trecîndu-și ușor degetele prin bucla care-i atîrna pe frunte. Ceilalți din clasa lui Thaw stăteau la o masă de lîngă ea, sorbind cafea și părînd plictisiți. Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fiu vagabont sau să muncesc sub salaru’ minim. Cată p-alcineva să-l trimeț’ în oraș. — Bine, las-o baltă și termină-mi podelele. Îi spun lui Darlene să se ducă. — Amărâta aia de vinde apă? Jones explora cu mătura un separeu. O mai trimeț’ și la treburi în oraș! Ăău! — De ce nu suni la secție-n să le zici de ea! Să le spui că-i angajată să-ndemne clienții să bea! Aștept pân-o să pot suna să le zic ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe care Lana o cunoștea deosebit de bine, o făcea să creadă că folosindu-se de o pasăre putea atrage publicul. — Lana, suntem gata, strigă Darlene din spatele scenei. Lana privi spre Jones care, într-un nor de fum și praf, mătura separeurile și-i spuse: — Pune discul. — Regret. Pun discu’ numa’ de la trei’j’ de dolari pe săptămână-n sus. Aia-i. Pune mătura jos și du-te la gramofon până nu sun la secție, strigă Lana la el. — Ba ridică-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un vechi prieten de-a’ lor cum sunt eu. Pe care dintre noi gândești că o să-l creadă? Lana privi spre Jones și văzu că tăcerea lui îi dă răspunsul. Acu’ du-te la gramofon. Jones aruncă mătura într-un separeu și puse discul Stranger in Paradise. — Atenție toată lumea că intrăm, spuse Darlene țâșnind în scenă cu papagalul pe braț. Purta o rochie portocalie de seară, foarte decoltată, și în părul strâns într-un coc înfipsese o orhidee mare artificială. Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
șmecheru’. Cu mine nu-ți merge, Ignatius. Te previn. Mi-a fost destul. Vorbesc serios. Cum am să mai pot da ochii cu oamenii după toate astea? Ignatius își întoarse capul și privi în jurul lui. Stătea culcat într-un mic separeu, închis în toate părțile de paravane. Văzu o infirmieră trecând pe la picioarele patului. — Cerule! Sunt la spital. Cine e doctorul meu? Sper că ai fost destul de generoasă să-mi asiguri îngrijirile unui specialist. Și un preot. Trimite să vină unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asta e în regulă pentru tine sau nu? — Mda, e în regulă. — OK. Atunci, să o facem. Conduse mai departe. Capitolul 54 Brad Gordon avea un presentiment urât, când intră în Border Cage, pe Ventura Boulevard, și se uită la separeuri. Locul era o speluncă murdară, plină cu actori. Un tip făcu semn cu mâna dintr-un separeu din spate. Brad se duse spre el. Tipul purta un costum cenușiu deschis. Era scund, aproape chel și părea nesigur pe el. Strânsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Conduse mai departe. Capitolul 54 Brad Gordon avea un presentiment urât, când intră în Border Cage, pe Ventura Boulevard, și se uită la separeuri. Locul era o speluncă murdară, plină cu actori. Un tip făcu semn cu mâna dintr-un separeu din spate. Brad se duse spre el. Tipul purta un costum cenușiu deschis. Era scund, aproape chel și părea nesigur pe el. Strânsoarea lui de mână era slabă. — Willy Johnson, spuse el. Sunt noul tău avocat, pentru procesul care urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de a mea. Am fost pe punctul să ejaculez pe loc. Mi-a propus să comand o sticlă de șampanie și mi-a cerut să-i arăt cîți bani aveam la mine. Cu o sticlă, ne puteam izola Într-un separeu, unde ne-am simțit mai În largul nostru. „Cum adică, mai În largul nostru?“ am Întrebat-o. „Întoarce-te cu banii pentru o sticlă și n-ai să fii dezamăgit“. M-a condus pînă la ușă și m-a sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Purgatoriu, un loc prevăzut anume pentru așa ceva. Octombrie 1958! Revoluția mea din octombrie! Acea fermecătoare Virginia! Se numea probabil Josiane sau Nicole. Mă Întreb ce s-o fi Întîmplat cu ea. CÎnd patroana de bordel și-a făcut apariția În separeul unde tocmai mă crezusem alpinist - Virginia mă făcea să urc pe versantul nordic al muntelui Cervin, un bun Început pentru cine avea să Înfrunte mai tîrziu cei 6 100 metri ai vîrfului Nevado Alpamayo cu domnișoara Ana Augustina de Queiroz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să Înfrunte mai tîrziu cei 6 100 metri ai vîrfului Nevado Alpamayo cu domnișoara Ana Augustina de Queiroz (pentru Himalaya, o voi aștepta pe Delphine) - mi se păruse că o revăd pe bătrîna doamnă Marie-Isaure! Pereții despărțitori din placaj ai separeului Îmi amintiseră de căpătîiele din lemn de cireș ale patului meu. Codoașa văzuse tot! Oare se va găsi mereu cineva care să mă prindă pe picior greșit? Tendințele mele paranoice se treziseră. Nu mă părăsiseră, de altfel, niciodată. Erau mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
gangsterii din țările ex-comuniste le terorizează familiile; aparatele lor de taxat măsluite merg prea repede. După o plutire lungă și visătoare În cada cu picioare de leu, Wakefield coboară În hol să bea ceva. Găsește un loc liber Într-un separeu adînc de piele și examinează alene fresca Deco ce Împodobește pereții și oglinda uriașă din spatele lungului bar de mahon. Sorbind din whiskey, Îl sună pe Zamyatin pe mobil. Ivan e la volan, ducînd „o Încărcătură prețioasă“ la aeroport. În limbajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Tiffany o Împunge cu umărul. SÎnt ca două iepe pursînge. Wakefield n-ar vrea să le vadă plecînd În galop, dar are reală nevoie de o oră singur, să-și pregătească discursul. Se face tîrziu. Cere voie să plece din separeu, dar Susan nu se mișcă. — O să stau aici și-o să beau pînă cînd te Întorci. Nu te teme, conduc excelent sub influența alcoolului. N-aș fi atît de sigură, Îl previne soră-sa. Dar vă pot duce eu pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
văd! Ce dracu’ faci aici? — Fug. Wakefield este beat dincolo de orice Îndoială și se Întreabă cum se descurcă universul cu atîtea coincidențe. Eterna problemă. Oricum, gravă. Hai să ne punem la punct cu ultimele știri. Anton Îl tîrește Într-un separeu și purcede să-i povestească lui Wakefield viața lui, din clipa În care a pornit către Vest. Nu-i o poveste prea lungă. Newsletter-ul virtual Îi plătea destul ca să trăiască Într-un apartament scump din Russian Hill. Și-a cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
școlar 1970, situația lui Bruno la internat se Îmbunătăți un pic; intra În clasa a opta, de-acum era unul dintre cei mari. Dintr-a opta și până În ultima clasă de liceu, elevii treceau În dormitoarele din cealaltă aripă, cu separeuri de patru paturi. Pentru băieții cei mai violenți, Bruno era deja complet pus cu botul pe labe, umilit; și-au căutat, Încet-Încet, noi victime. În același an, Bruno Începu să prindă interes pentru fete. Câteodată, destul de rar, cele două internate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
proastă. — Mă rog. Atunci Înseamnă că sîntem două, spun posomorîtă. Se deschide ușa și intră Wendy de la contabilitate. Urmează un moment de tăcere, În care ea se holbează la noi, deschide gura, o Închide iar, apoi dispare Într-unul dintre separeuri. — Și zi, ești OK ? spune Katie coborînd vocea. — Da, spun, ridicînd din umeri. Mă rog... Da. Mă simt atît de bine, că prefer să mă ascund la budă decît să dau ochii cu colegii mei. — Ai vorbit cu Jack ? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o vorbea foarte puțin. Operatorul a mai spus ceva, dar nu-mi amintesc ce. — O să trec să vorbesc cu el În drum spre birou, zise Brunetti și părăsi biroul. În loc să ia scările, se opri la capătul coridorului și intră În separeul unde stătea centralistul. Era un tânăr recrut, proaspăt bărbierit, neavând probabil mai mult de optsprezece ani. Brunetti nu-și amintea numele lui. Când Îl văzu pe Brunetti, acesta sări În picioare, trăgând după el firul care-i lega căștile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nepotul dumitale! Restauratorul îi împinse într-un gang îngust și obscur și-i scoase, pe scări întortocheate și coridoare neașteptate, în birou. Dindărătul unei uși se auzi un râs asculți de femeie și scârțâitul apăsat al unor ghete. Era un "separeu". Moș Costache rumega alune și pipăia pereții, lemnăria, clanțele, mulțumit de ele. - Am vârât o avere, coane, în reparații, îi zise Iorgu, ți-amîngrijit localul ca pe casa mea. Și acum s-o văd în mâinile dușmanilor? Felix, ajuns în birou
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]