483 matches
-
și mai tarziu, alcătuind volumul de transpuneri Zähne von Worten zermalmt (1983). Fascinația straniului o determina să abordeze proza românească, bunăoară românul Ciuleandra de Liviu Rebreanu (cartea a apărut în versiunea germană cu titlul Madeleine, 1975). Franchețea tonului din românul Serenada la trompeta al colegei de generație Sânziana Pop o cucerește pe traducătoare, care își mobilizează resursele lirico-narative și dinamismul verbal pentru a obține un text german afin că autenticitate cu textul original. Traduceri: Sânziana Pop, Trompetenserenade, București, 1973; Liviu Rebreanu
LATZINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287752_a_289081]
-
cu evenimentele istorice, războiul fiind mai ales în atenția lui Radu Dragnea (Scriitorii și luptele politice, Literatura noastră sociologică) sau a lui P. P. Stănescu (Henri Bergson și Alfred Croiset despre război). Versurile aparțin lui Nichifor Crainic (Romanță, Unei fecioare, Serenadă) Al. A. Naum, Mihail Pricopie, A. Mândru, Teodor A. Naum, Ion Sân-Giorgiu ș.a. Proză semnează Eugen Boureanul (Taina lacului), Mihail Sorbul (Într-o noapte de vară), Jul. Giurgea ș.a. Majoritatea narațiunilor sunt scurte, accesibile. Sumarul include și piese de teatru
SOLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289783_a_291112]
-
simboliști, ori la reprezentanți ai literaturilor nordice și orientale. Spre pildă, în 1909 Ioan Borcia tălmăcea Blestemul bardului de Ludwig Uhland, Horia Petra-Popescu (sub pseudonimul Radu Paltin) dădea o versiune la Corbul de Edgar Allan Poe, iar Nicolae Budurescu transpunea Serenadă de Paul Verlaine. Alți colaboratori: Ion Agârbiceanu, Sextil Pușcariu, Vasile Savel, D. N. Ciotori, Al. G. Doinaru, I. Ionescu-Boteni, D. Cristorian, Ernest Ene, D. Ionescu-Morel, Ecaterina Bălăcioiu, C. Sfetea, Gheorghe Săpunaru, C. Rădulescu-Codin. I.I.
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
dramaturg, V. își face debutul în 1977 cu piesa istorică Se adună vremile (Vlad Țepeș), scrisă în colaborare cu Remus Nastu și jucată la teatrele din Brăila și Reșița. Vor urma, în 1980, două încercări de comedie, tributare poncifelor epocii: Serenadă pentru Eva (satiră a birocratismului, reprezentată la Teatrul de Stat din Arad) și Eclipsa. Marcat de servituțile conjuncturii politice este și Izvorul, „episod dramatic în 44 de scene” (1984; Premiul Asociației Scriitorilor din București), al cărui subiect este plasat în
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
incendiarele Noi vrem pământ!, In opressores, Decebal către popor și Doina. Pe de altă parte, o lirică epigonică, alcătuită mai ales din pasteluri, fie peisaje, fie tablouri ale obiceiurilor câmpenești (Maria Baiulescu, Sânziene, Maria Cunțan, Pastel, De la sat, Sergiu Cujbă, Serenadă), prevestind patriarhalismul sămănătorist, își are modelul în Coșbuc. Țăranul e și în atenția lui J. B. Hétrat, poet al existențelor umile, surprinse în alegorii morale. Sentimentalismul posteminescian, comun în epocă, trece în versurile elegiace ale lui George Murnu, la Elisabeta
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
bruște dintr-o lume în alta, din real în poezie ori într-un tărâm al absurdului, cu pasaje onirice de un fior poetic intens. Ritmul alert al epicului, stilistica netrucată, concretețea și vibrația descripției sunt atuuri prezente și în romanul Serenadă la trompetă (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), apariție de succes în epocă, echivalând farmecul unui Alain- Fournier autohton. Proză tipică a tinereții explozive, Serenadă... captează trăirile juvenile din Șcheii Brașovului, cu iubiri adolescentine în descendența „Heidelbergului de altădată”, cu tristeți ploioase
POP-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
intens. Ritmul alert al epicului, stilistica netrucată, concretețea și vibrația descripției sunt atuuri prezente și în romanul Serenadă la trompetă (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), apariție de succes în epocă, echivalând farmecul unui Alain- Fournier autohton. Proză tipică a tinereții explozive, Serenadă... captează trăirile juvenile din Șcheii Brașovului, cu iubiri adolescentine în descendența „Heidelbergului de altădată”, cu tristeți ploioase și o sportivitate incandescentă, amestec de senzualism amețitor, lirism nobil, de freamăt introspectiv și frondă înduioșătoare. Cum s-a remarcat, autoarea nu are
POP-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
anilor ’60. Romanul se va întâlni, în anii ‘80, cu Îngereasa cu pălărie verde, cartea Adinei Kenereș, iar în anii ‘90 cu Brașovul Simonei Popescu, în linia unei feminități insurgent-evocative. SCRIERI: Nu te lăsa niciodată, pref. Gh. Achiței, București, 1966; Serenadă la trompetă, București, 1969; Viața cere viață (în colaborare cu Gabriela Melinescu), București, 1974; Propuneri pentru paradis, București, 1975; Scrisori din linia întâi, București, 1984. Traduceri: Walter Matthias Diggelmann, Puțin înaintea sfârșitului, București, 1969, Isidor Ruge a fost achitat, București
POP-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
4 martie și 20 august 1908, sub îngrijirea lui Constantin Muche Blond. Este o revistă eclectică, fără program, tipic provincială, orientată în genere spre o literatură puternic marcată de sentimentalism. Sunt tipărite două postume ale lui Ștefan Petică (Pelerin și Serenadă demonică), versuri de Traian Demetrescu (reluări), Alice Călugăru, Constantin Muche Blond (C.M. Blond), Tr. Alexandrescu, Const. Nutzescu, N. Burlănescu-Alin, Basil Gheorghiu ș.a. Proză semnează Neli Cornea, H. Coșoi, Constantin Muche Blond, D. Karnabatt, G. N. David, Nestor Ionescu. Apar traduceri
PROVINCIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289052_a_290381]
-
Autorilor Dramatici Români din 1923. Figurează ca redactor al ziarului „România” (1917-1918), înființat la Iași, aici publicând numeroase poezii de război. În perioada refugiului ieșean R. se dovedește extrem de productiv: scrie într-o primă formă o piesă de inspirație istorică, Serenada din trecut, jucată la Teatrul Național de aici (1917), și, împreună cu avocatul Costică Solomonescu, compune textul pentru spectacolul de revistă Di granda (1919), care va avea un succes de public notabil, ca și altă revistă, Ce naște din pisică (1920
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
din personaj o figură ambiguă, situată oarecum „dincolo de bine și de rău”, dar și la granița echivocului moral. În aceeași zonă poate fi situată Theophana, protagonista din Bizanț, unde politicul și pasiunea interferează. Permeabil la diverse, uneori contradictorii ideologii, în Serenada din trecut scriitorul încearcă, prin figura lui Petru Cercel, „poet, trubadur, elegant, boem”, să pună în conflict scenic inerția tradiției autohtone cu dinamismul civilizației occidentale, al cărei fiu adoptiv domnitorul era. Conflictul nu mută însă cu totul accentul în zona
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
Pe-aicea nu se trece (în colaborare cu Corneliu Moldovanu), Iași, 1917; ed.3, București, 1938; Cupletele din celebra revistă „Di granda”, București, 1919; Suflet și uzină, București, 1919; O noapte la Mircești (în colaborare cu Alfred Moșoiu), București, 1920; Serenada din trecut, București, 1921; ed.2, București, 1936; Sufletul patriei, București, 1921; Legenda Coroanei, București, 1922; Bizanț, București, 1924; Portrete și amintiri, București, 1924; Poeme pentru Galateea, București, 1925; Petronius, București, 1928; Cântarea eroilor, București, 1933; Hotarele sfinte, București, 1935
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
Bucurețti, f.a.; Claude Farrère, Omul care a asasinat, București, 1927; Rabindranath Tagore, Patimă iubirii, introd. Romain Rolland, București, [1927]; Maurice Dekobra, Flăcări catifelate, București, 1928, Sfinxul a vorbit, București, 1930, Cu inima întristata, București, f.a., Madona din tren, București, f.a., Serenada călâului, București, f.a.; Myriam Harry, Insula voluptății, București, [1928]; Pierre Loti, Aziyadé, București, [1928], Pescarul din Islanda, București, f.a.;Pierre Loüys, Afrodita, București, [1928]; Lev Tolstoi, Ana Karenina, I-II, București, 1928 (în colaborare cu Sărina Cassvan); Fiodor V. Gladkov
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
un poet de talent, chiar dacă inegal. Există în producția lui restrânsă versuri de o cuceritoare simplitate și armonie interioară, cu un ritm melopeic, exteriorizând trăiri sufletești cu reverberații neerodate de trecerea timpului. Cultivând modalități lirice caracteristice epocii, ilustrând inspirat madrigalul, serenada, romanța, cantilena, epitalamul și liedul, P. a știut să evite edulcorarea lacrimogenă, sentimentalismul desuet. Unele texte au fost puse pe muzică, dar s-au banalizat prin reluarea în interpretări neadecvate. Citite cu detașare, ele își relevă substanța, fără poză și
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
Poemele din ciclurile Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Moartea visurilor, cuprinse în volumul publicat de autor în 1902, au apărut anterior, uneori sub alte titluri, în „Literatorul” (1899), „România jună” (1900), „Literatură și artă română” (1899-1901). Cântecul toamnei și Serenade demonice vor fi editate în volum postum, în 1909. După versificările începuturilor, pe teme umanitare, P. își găsește un drum propriu în poezie în contact cu simbolismul. Nu a fost însă un imitator. El a trăit, pe coordonate de o
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
ne-apasă, / Iar cerul nesfârșit ne dă fiori”. Întunecarea sufletului se infiltrează într-o scenografie simbolică (noaptea fără stele, negrele ruine, turnul rece, plânsul în somn al păunilor, corbii), culminând cu năluca tragică a Marelui Răstignit. La fel ca în Serenade demonice, tensiunea ideilor și sentimentelor, sarcasmul precumpănesc. Însă convingerea prezenței unui centru regenerator, icoană a materiei spiritualizate - precum în viziunile esoterice ale lui Dante ori în cele ale rosicrucienilor -, înnobilează suferința omului: „Și când vom fi streini de orice viață
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
simbolist prin însăși atitudinea lirică, prin sensibilitate, dacă nu și prin întreaga tehnică poetică. [...] Toate sau aproape toate notele definitorii ale versurilor lui Ștefan Petică sunt proprii și poemelor sale în proză. Pionier al acestei specii în literatura noastră, autorul Serenadelor demonice liricizează proza (teritoriu, de drept, al epicului) în conformitate cu tendințele simbolismului. Prozopoemele sale vor converti stări sufletești imprecise în reprezentări vagi, vaporoase, proiectate în peisaje stranii, topite într-o atmosferă de vis, manevrând implicit fraza intens colorată afectiv, solubilă, de
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
cuprinsul lor, ca în versuri, acuitatea senzațiilor, îndeosebi a celor olfactive, iar erotismul, aici mai puțin stilizat, se rostește cu violență sporită. DUMITRU MICU SCRIERI: Fecioara în alb. Când vioarele tăcură. Moartea visurilor, București, 1902; Frații, București, 1903; Cântecul toamnei. Serenade demonice, București, 1909; Poeme, București, f.a.; Opere, îngr. și pref. N. Davidescu, București, 1938; Scrieri, I-II, îngr. și introd. Eufrosina Molcuț, București, 1970-1974; Versuri, Chișinău, 1999. Traduceri: [Walt Whitman, Petőfi Sándor, Heinrich Heine, Friedrich Martin von Bodenstedt, Mihail Lermontov
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
tema Renașterea culturală a Europei, la care răspund personalități din lumea întreagă: Heinrich Mann, Upton Sinclair, Kasimir Edschmid, F. T. Marinetti. Poezia aparține mai multor registre estetice, de la tradiționalism la modernism. Colaborează cu versuri Leon Feraru (Trecutul mort), G. Bacovia (Serenada muncitorului), Camil Baltazar, Agatha Grigorescu-Bacovia, Mihail Celarianu, Sergiu Dan, C. Pajură (C. Papacostea), Emil Dorian. Publică proză Ion Călugăru (Mortul în concediu), I. Peltz (Stradă de război), G.M. Zamfirescu (Bariera), Ioan Slavici (Robia omului), Ion Pas. Studii și articole semnează
OMUL LIBER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
Middlesex PENTRU YAMA, CARE ARE CU TOTUL ALT COD GENETIC CUPRINS CARTEA ÎNTÎI Lingura de argint La pețit O propunere nerușinată Drumul mătăsii CARTEA A DOUA Creuzetul anglofon al lui Henry Ford Minotauri Nuntă pe gheață Șmecherologie Serenadă la clarinet Știri externe Ex ovo omnia CARTEA A TREIA Filme de amator Opa! Middlesex Dieta mediteraneană Wolvereta Lirism În creștere Obiectul obscur Tiresias Îndrăgostit Trup și suflet Pușca de pe perete CARTEA A PATRA Vulva oraculară Căutândumă În dicționar Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
intervenție medicală destul de nouă. Un chirurg i-a făcut două incizii sub buric. Întinzând țesuturile și mușchii pentru a dezvălui circuitul tuburilor falopiene, i l-a legat pe fiecare cu un nod și la ea n-au mai apărut copii. SERENADĂ LA CLARINET Ne-am Întâlnit. Am luat-o pe Julie de la studioul ei din Kreuzberg. Am vrut să văd cum lucrează, dar nu m-a lăsat. Așa că ne-am dus să mâncăm Într-un loc care se chema Austria. Austria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lipită. ― Of, fir-ar să fie spune Tessie. Afurisitele astea de gâze. Se apucă iar de treabă, Îndepărtând țânțarul și dând iar cu ojă. În seara asta din toiul celui de-al doilea război mondial, e pe cale să Înceapă o serenadă. E la distanță de câteva minute. Dacă ascultați cu atenție, veți auzi un geam care se deschide, o ancie nouă inserată În muștiucul unui instrument de suflat. Melodia care a stârnit totul și de care depinde, am putea spune, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
douăzeci de ani, student la colegiu, stătea la propria lui fereastră, apăsând cu dexteritate tastele clarinetului. Purta o uniformă de cercetaș. Cu bărbia ridicată și coatele proiectate În afară, ținând ritmul cu genunchiul drept Îmbrăcat În pantaloni kaki, Își Începea serenada dezlănțuit În ziua aceea de vară, cântând cu o pasiune care se va fi stins de mult când aveam să găsesc În podul casei acel instrument de suflat complet Înfundat, douăzeci și cinci de ani mai târziu. Milton fusese cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
perspectiva, dar reușea să deslușească părul lung și Întunecat, strălucind precum clarinetul Însuși. Nu-i făcea cu mâna. Nu dădea nici un semn - În afară de zâmbet - că l-ar fi auzit măcar. În curțile din vecinătate oamenii Își vedeau de treabă, ignorând serenada. Își stropeau peluzele sau dădeau de mâncare la păsări. Copilașii alergau după fluturi. Când ajunse la finalul melodiei, Milton Își lăsă instrumentul În jos și se aplecă pe geam, rânjind. Apoi o luă din nou de la Început. La parter, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cântec despre stern, Tess. Cu ochii Închiși, Își mai desfăcu niște nasturi. Și, de-abia șoptind, spuse: ― Dar despre asta? ― Pe ăsta-l știu, spuse Milton. Când nu putea cânta pe pielea lui Tessie, Milton deschidea geamul și Îi cânta serenade de la distanță. Câteodată suna la pensiune și o Întreba pe doamna O’Toole dacă poate vorbi cu Theodora. ― O clipă, spunea doamna O’Toole și țipa În sus pe scări: Zizmo la telefon! Milton auzea zgomot de pași coborând scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]