881 matches
-
indicată în tratamentul șocului cardiogen, traumatic sau hipovolemic. Astfel, utilizarea dopaminei s-a extins de la tratamentul tremurului parkinsonian la un număr important de alte stări patologice. Supradozarea poate provoca tahicardie, aritmii ventriculare, ischemie miocardică și hipertensiune arterială. I.6.5. SEROTONINA Denumită inițial enteramină, serotonina a fost identificată ulterior cu 5-hidroxitriptamina (5 HT) serică vasoconstrictoare (Page, 1949). Este o amină biogenă rezultată din hidroxilarea urmată de decarboxilare a triptofanului, prevăzută cu proprietăți biologice atât de mediator chimic, cât și hormon local
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cardiogen, traumatic sau hipovolemic. Astfel, utilizarea dopaminei s-a extins de la tratamentul tremurului parkinsonian la un număr important de alte stări patologice. Supradozarea poate provoca tahicardie, aritmii ventriculare, ischemie miocardică și hipertensiune arterială. I.6.5. SEROTONINA Denumită inițial enteramină, serotonina a fost identificată ulterior cu 5-hidroxitriptamina (5 HT) serică vasoconstrictoare (Page, 1949). Este o amină biogenă rezultată din hidroxilarea urmată de decarboxilare a triptofanului, prevăzută cu proprietăți biologice atât de mediator chimic, cât și hormon local. Cercetările histochimice ulterioare privind
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu 5-hidroxitriptamina (5 HT) serică vasoconstrictoare (Page, 1949). Este o amină biogenă rezultată din hidroxilarea urmată de decarboxilare a triptofanului, prevăzută cu proprietăți biologice atât de mediator chimic, cât și hormon local. Cercetările histochimice ulterioare privind distribuția, metabolismul și eliberarea serotoninei la nivelul diverselor țesuturi și organe, au precizat că în afara celulelor enterocromafine ale tubului digestiv, sistemul nervos central sintetizează și eliberează serotonină cu rol de mediator chimic al neuronilor serotoninergici centrali și periferici. Aproximativ 90% din serotonina aflată în organism
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
proprietăți biologice atât de mediator chimic, cât și hormon local. Cercetările histochimice ulterioare privind distribuția, metabolismul și eliberarea serotoninei la nivelul diverselor țesuturi și organe, au precizat că în afara celulelor enterocromafine ale tubului digestiv, sistemul nervos central sintetizează și eliberează serotonină cu rol de mediator chimic al neuronilor serotoninergici centrali și periferici. Aproximativ 90% din serotonina aflată în organism se găsește la nivelul tubului digestiv, 8% în trombocite și doar 2% în sistemul nervos central. Țesuturile cele mai bogate în serotonină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
metabolismul și eliberarea serotoninei la nivelul diverselor țesuturi și organe, au precizat că în afara celulelor enterocromafine ale tubului digestiv, sistemul nervos central sintetizează și eliberează serotonină cu rol de mediator chimic al neuronilor serotoninergici centrali și periferici. Aproximativ 90% din serotonina aflată în organism se găsește la nivelul tubului digestiv, 8% în trombocite și doar 2% în sistemul nervos central. Țesuturile cele mai bogate în serotonină sunt celulele enterocromafine ale tubului digestiv, nucleii rafeului median din trunchiul cerebral și glanda pineală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
serotonină cu rol de mediator chimic al neuronilor serotoninergici centrali și periferici. Aproximativ 90% din serotonina aflată în organism se găsește la nivelul tubului digestiv, 8% în trombocite și doar 2% în sistemul nervos central. Țesuturile cele mai bogate în serotonină sunt celulele enterocromafine ale tubului digestiv, nucleii rafeului median din trunchiul cerebral și glanda pineală. Rolul de mediator chimic central al serotoninei este mai evident la nivelul nucleilor reticulari ai rafeului din trunchiul cerebral. De la nivelul acestora pleacă o serie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul tubului digestiv, 8% în trombocite și doar 2% în sistemul nervos central. Țesuturile cele mai bogate în serotonină sunt celulele enterocromafine ale tubului digestiv, nucleii rafeului median din trunchiul cerebral și glanda pineală. Rolul de mediator chimic central al serotoninei este mai evident la nivelul nucleilor reticulari ai rafeului din trunchiul cerebral. De la nivelul acestora pleacă o serie de căi ascendente spre talamus, hipotalamus, aria postrema, substanța cenușie periventriculară, scoarță și cerebel, precum și descendente spre substanța cenușie din măduva spinării
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
postrema, substanța cenușie periventriculară, scoarță și cerebel, precum și descendente spre substanța cenușie din măduva spinării. La nivel periferic, neuronii serotoninergici predomină în ganglionii și nervii care asigură inervația vegetativă a tubului digestiv. În afara țesutului nervos și a celulelor cromafine intestinale, serotonina se găsește în plachetele sanguine, ca principală cale de captare și transport a fracției circulante. Biosinteza serotoninei are la bază fenomenul în cascadă de transformare a triptofanului în 5-hidroxitriptofan, în prezența triptofan-hidroxilazei, urmat de decarboxilarea acestuia cu ajutorul 5-hidroxi-triptofan-decarboxilazei formatoare de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
periferic, neuronii serotoninergici predomină în ganglionii și nervii care asigură inervația vegetativă a tubului digestiv. În afara țesutului nervos și a celulelor cromafine intestinale, serotonina se găsește în plachetele sanguine, ca principală cale de captare și transport a fracției circulante. Biosinteza serotoninei are la bază fenomenul în cascadă de transformare a triptofanului în 5-hidroxitriptofan, în prezența triptofan-hidroxilazei, urmat de decarboxilarea acestuia cu ajutorul 5-hidroxi-triptofan-decarboxilazei formatoare de 5-hidroxitriptamină (serotonină) (fig. 53). Sinteza necesită participarea oxigenului și a unei pteridine (eritrotetrahidrobiopteridină) în prima etapă și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
găsește în plachetele sanguine, ca principală cale de captare și transport a fracției circulante. Biosinteza serotoninei are la bază fenomenul în cascadă de transformare a triptofanului în 5-hidroxitriptofan, în prezența triptofan-hidroxilazei, urmat de decarboxilarea acestuia cu ajutorul 5-hidroxi-triptofan-decarboxilazei formatoare de 5-hidroxitriptamină (serotonină) (fig. 53). Sinteza necesită participarea oxigenului și a unei pteridine (eritrotetrahidrobiopteridină) în prima etapă și a vitaminei B6 (piridoxal-fosfat) în cea de a doua. Prin acetilare cu ajutorul N-acetil-transferazei, serotonina se transformă în melatonină, principalul hormon pineal, implicat în realizarea alternanței
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prezența triptofan-hidroxilazei, urmat de decarboxilarea acestuia cu ajutorul 5-hidroxi-triptofan-decarboxilazei formatoare de 5-hidroxitriptamină (serotonină) (fig. 53). Sinteza necesită participarea oxigenului și a unei pteridine (eritrotetrahidrobiopteridină) în prima etapă și a vitaminei B6 (piridoxal-fosfat) în cea de a doua. Prin acetilare cu ajutorul N-acetil-transferazei, serotonina se transformă în melatonină, principalul hormon pineal, implicat în realizarea alternanței veghe-somn. Spre deosebire de neuronii serotoninergici și mucoasa intestinală, plachetele sanguine nu sintetizează serotonină, ci doar o captează și o transportă la distanță de locul de formare și eliberare. Aproximativ 90
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în prima etapă și a vitaminei B6 (piridoxal-fosfat) în cea de a doua. Prin acetilare cu ajutorul N-acetil-transferazei, serotonina se transformă în melatonină, principalul hormon pineal, implicat în realizarea alternanței veghe-somn. Spre deosebire de neuronii serotoninergici și mucoasa intestinală, plachetele sanguine nu sintetizează serotonină, ci doar o captează și o transportă la distanță de locul de formare și eliberare. Aproximativ 90% din serotonina totală este de origine intestinală, 8% se găsește în plachete și doar 2% reprezintă componenta neuromediatoare. Aceasta este suficientă totuși pentru
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
transformă în melatonină, principalul hormon pineal, implicat în realizarea alternanței veghe-somn. Spre deosebire de neuronii serotoninergici și mucoasa intestinală, plachetele sanguine nu sintetizează serotonină, ci doar o captează și o transportă la distanță de locul de formare și eliberare. Aproximativ 90% din serotonina totală este de origine intestinală, 8% se găsește în plachete și doar 2% reprezintă componenta neuromediatoare. Aceasta este suficientă totuși pentru a asigura transmiterea chimică a impulsurilor nervoase serotoninergice centrale și periferice. Reglarea biosintezei se realizează la nivelul primei sale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a impulsurilor nervoase serotoninergice centrale și periferice. Reglarea biosintezei se realizează la nivelul primei sale etape, reprezentată de transportul membranar al triptofanului și de transformarea enzimatică a acestuia în 5-hidroxitriptofan. Creșterea triptofanului circulant se însoțește de creșterea conținutului neuronal în serotonină. Activitatea transportului membranar suferă variații circadiene sub influența unor hormoni corticoizi, cu răsunet corespunzător asupra biosintezei neuronale de serotonină. Stocarea serotoninei are loc sub formă de vezicule granulare histofluorescente (fluorescentă galbenă în prezența vaporilor de formaldehidă). La nivel neuronal ea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
membranar al triptofanului și de transformarea enzimatică a acestuia în 5-hidroxitriptofan. Creșterea triptofanului circulant se însoțește de creșterea conținutului neuronal în serotonină. Activitatea transportului membranar suferă variații circadiene sub influența unor hormoni corticoizi, cu răsunet corespunzător asupra biosintezei neuronale de serotonină. Stocarea serotoninei are loc sub formă de vezicule granulare histofluorescente (fluorescentă galbenă în prezența vaporilor de formaldehidă). La nivel neuronal ea este repartizată, ca și în cazul catecolaminelor, în două compartimente. Primul, denumit funcțional, conține fracția ușor eliberabilă spre teritoriul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
triptofanului și de transformarea enzimatică a acestuia în 5-hidroxitriptofan. Creșterea triptofanului circulant se însoțește de creșterea conținutului neuronal în serotonină. Activitatea transportului membranar suferă variații circadiene sub influența unor hormoni corticoizi, cu răsunet corespunzător asupra biosintezei neuronale de serotonină. Stocarea serotoninei are loc sub formă de vezicule granulare histofluorescente (fluorescentă galbenă în prezența vaporilor de formaldehidă). La nivel neuronal ea este repartizată, ca și în cazul catecolaminelor, în două compartimente. Primul, denumit funcțional, conține fracția ușor eliberabilă spre teritoriul subsinaptic. Cel
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Cu ajutorul înregistrărilor intracelulare s-a stabilit că unii neuroni serotoninergici, de la nivelul nucleului dorsal al rafeului, posedă capacitatea de a determina schimburi ionice membranare generatoare de potențiale de acțiune graduale de tip depolarizant sau hiperpolarizant (Aghajanian, 1987). Acțiunile sinaptice ale serotoninei. În general, serotonina exercită efecte postsinaptice inhibitorii asupra releelor neuronale senzoriale (de exemplu: cornul posterior al măduvei spinării sau nucleul geniculat lateral din talamus) și activatoare (facilitatorii) la nivelul neuronilor motori. La rândul său, inhibiția serotoninergică are la bază hiperpolarizarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
s-a stabilit că unii neuroni serotoninergici, de la nivelul nucleului dorsal al rafeului, posedă capacitatea de a determina schimburi ionice membranare generatoare de potențiale de acțiune graduale de tip depolarizant sau hiperpolarizant (Aghajanian, 1987). Acțiunile sinaptice ale serotoninei. În general, serotonina exercită efecte postsinaptice inhibitorii asupra releelor neuronale senzoriale (de exemplu: cornul posterior al măduvei spinării sau nucleul geniculat lateral din talamus) și activatoare (facilitatorii) la nivelul neuronilor motori. La rândul său, inhibiția serotoninergică are la bază hiperpolarizarea membranară indusă de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la nivelul neuronilor motori. La rândul său, inhibiția serotoninergică are la bază hiperpolarizarea membranară indusă de creșterea conductanței la potasiu, iar acțiunea facilitatoare a acesteia este consecința depolarizării produse de scăderea conductanței potasice. Astfel, factorul comun al efectelor sinaptice ale serotoninei pare a fi alterarea permeabilității membranei postsinaptice față de ionii de potasiu. Modificând permeabilitatea canalelor de potasiu, serotonina modulează în sens inhibitor sau activator excitabilitatea neuronală postsinaptică. Prin efectele simultane asupra excitabilității neuronale în anumite teritorii cortico-subcorticale, sistemul serotoninergic cerebro-spinal deține
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
conductanței la potasiu, iar acțiunea facilitatoare a acesteia este consecința depolarizării produse de scăderea conductanței potasice. Astfel, factorul comun al efectelor sinaptice ale serotoninei pare a fi alterarea permeabilității membranei postsinaptice față de ionii de potasiu. Modificând permeabilitatea canalelor de potasiu, serotonina modulează în sens inhibitor sau activator excitabilitatea neuronală postsinaptică. Prin efectele simultane asupra excitabilității neuronale în anumite teritorii cortico-subcorticale, sistemul serotoninergic cerebro-spinal deține un rol important în coordonarea diverselor manifestări comportamentale. Tipic, este cazul activării neuronilor serotoninergici din timpul reacțiilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sistemul serotoninergic cerebro-spinal deține un rol important în coordonarea diverselor manifestări comportamentale. Tipic, este cazul activării neuronilor serotoninergici din timpul reacțiilor de trezire și al inhibării acestora în somn, cu consecințele respective asupra excitabilității motoneuronilor descendenți în coarnele anterioare. Implicarea serotoninei ca mediator chimic sau modulator al transmiterii adrenergice și gaba-ergice este, de asemenea, cunoscută atât în realizarea unor manifestări psiho-afective normale și patologice, cât și în producerea efectelor antideprimante ale drogurilor triciclice (imipramină, amitriptilină etc.). Mecanismul de producere a proprietăților
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
chimic sau modulator al transmiterii adrenergice și gaba-ergice este, de asemenea, cunoscută atât în realizarea unor manifestări psiho-afective normale și patologice, cât și în producerea efectelor antideprimante ale drogurilor triciclice (imipramină, amitriptilină etc.). Mecanismul de producere a proprietăților sinaptice ale serotoninei are la bază participarea a trei tipuri de receptori serotoninici (5-HT1, 5-HT2 și 5-HT3) divizate, la rândul lor, într-un număr variabil de subtipuri. După nomenclatorul subcomitetului NC-IUPHAR (Uniunii Internaționale de Farmacologie) din 1995, receptorii 5-HT1 prezintă patru subtipuri: 5-HT1A
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
5-HT1C și 5-HT1D. La rândul lor, receptorii 5-HT2A și 5-HT3A sunt de câte trei feluri: 5-HT2A, 5-HT2B și 5-HT2C și respectiv 5-HT3A, 5-HT3B și 5-HT3C. Identificarea acestora s-a realizat în funcție de răspunsul diferențiat la diverșii agoniști și antagoniști ai efectelor serotoninei. În timp ce toate subtipurile 5-HT1 și 5-HT2 se găsesc în creier, cele trei subtipuri de receptori 5-HT3 sunt localizate numai în sinapsele vegetative periferice. Receptorii 5-HT1 au, de regulă, localizare presinaptică. Cuplați cu proteina Gi, ei determină hiperpolarizare potasică membranară și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
găsesc în creier, cele trei subtipuri de receptori 5-HT3 sunt localizate numai în sinapsele vegetative periferice. Receptorii 5-HT1 au, de regulă, localizare presinaptică. Cuplați cu proteina Gi, ei determină hiperpolarizare potasică membranară și inhibiție presinaptică, însoțită de scăderea eliberării de serotonină. Făcând oficiul de autoreceptori sinaptici, receptorii 5-HT1 participă astfel la controlul prin feedback negativ al eliberării de serotonină de la nivelul terminațiilor nervoase serotoninergice. Receptorii 5-HT2 dimpotrivă, sunt localizați postsinaptic, fiind cuplați cu fosfoinozitidele generatoare de IP3 și DAG. Activarea lor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
au, de regulă, localizare presinaptică. Cuplați cu proteina Gi, ei determină hiperpolarizare potasică membranară și inhibiție presinaptică, însoțită de scăderea eliberării de serotonină. Făcând oficiul de autoreceptori sinaptici, receptorii 5-HT1 participă astfel la controlul prin feedback negativ al eliberării de serotonină de la nivelul terminațiilor nervoase serotoninergice. Receptorii 5-HT2 dimpotrivă, sunt localizați postsinaptic, fiind cuplați cu fosfoinozitidele generatoare de IP3 și DAG. Activarea lor determină depolarizare membranară, însoțită de excitarea celulei subsinaptice nervoase sau musculare (vasculare, ileale, uterine etc.). Cortexul cerebral și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]