1,092 matches
-
șterge Întruna mîinile cu batista țprecis și-a aranjat ceva nu mai vine Înapoi ce-i prost); domnul acela bătrîn Își scoate pipa și-o bate nervos În podul palmei, Îl urmărește o imagine dintr-un film țucigașul Își ia servieta diplomat și se grăbește să prindă avionul); amuzat de forfota cosmopolită din jur, tipul ăla slăbănog zîmbește În gol de parcă ar interpreta un mesaj de pe altă planetă; doamna corpolentă Își scoate din cînd În cînd călcîiele din pantofii prea strimți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mei m-au vizitat pe neașteptate în cămăruța mea cu chirie - să mă acuze că am ales un drum greșit în viață. Mama regretă că m-a născut, ar fi putut să mă avorteze. Avea lacrimi în glas. Căutam în servietă caietul meu de elev să i-l pun sub ochi. L-am găsit, dar mama l-a respins cu dispreț. Toate paginile erau albe, ca și cum cuvintele ar fi devenit lichide și ar fi curs din foi. Am promis că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
27 După ce Boris Godunov părăsi încăperea, Vlad Mihailovici se lăsă să cadă pe scaunul din spatele biroului. Își strânse hârtiile împrăștiate din față, așezându-le una peste alta într-un vraf pe care îl împinse la marginea mesei. Ridică de lângă scaun servieta din piele maro și o așeză pe birou. Servieta aceea era un obiect deosebit. O purta după el oriunde, nedespărțindu-se de ea nici măcar când mergea la culcare. Mihailovici nu dădea doi bani pe actele contabile. Niciodată, dar niciodată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lăsă să cadă pe scaunul din spatele biroului. Își strânse hârtiile împrăștiate din față, așezându-le una peste alta într-un vraf pe care îl împinse la marginea mesei. Ridică de lângă scaun servieta din piele maro și o așeză pe birou. Servieta aceea era un obiect deosebit. O purta după el oriunde, nedespărțindu-se de ea nici măcar când mergea la culcare. Mihailovici nu dădea doi bani pe actele contabile. Niciodată, dar niciodată, nu se împiedicase de reglementările financiare. La firmele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asta angaja contabili care se ocupau de acest lucru. Se îngrijea însă să separe activitatea oficială de adevăratele operațiuni pe care le făcea. Evidența acestora o ținea el și numai el, fără ca cineva să aibă cunoștință de ele. Scoase din servietă un registru cu coperte negre pe care îl deschise, netezind foile cu dosul palmei. În timp ce examina cu atenție ultima cifră trecută în coloana sold, clătina nemulțumit din cap. Nu-i plăcea deloc ce vedea acolo, sumele de care mai dispunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
balamalele care trebuie și lucrurile mergeau strună, iar dacă reușea să-și asigure și un sprijin politic influent, chiar că nu mai trebuia să-și bată capul. Își cumpărase un nou registru cu coperți negre pe care îl pusese în servieta de piele maro. Boris se ocupa de transporturile ilegale, el era cel ce însoțea marfa din depozitul firmei până în port la Constanța și se asigura că pleacă spre destinație. Nu se aduna mare lucru deocamdată deoarece avea destule cheltuieli dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Împartă cabina de clasa a doua cu două călugărițe care, de cum lăsară În urmă gara din Austerlitz, nu Încetară să-i arunce priviri reprobatoare, mormăind În șoaptă. Supus unor asemenea stăruitoare căutături, maestrul optă pentru a-și recupera romanul din servietă și a se ascunde Îndărătul paginilor acestuia. Nu mică Îi fu uimirea cînd, sute de kilometri mai tîrziu, descoperi că uitase de măicuțe, de to acel du-te-vino din tren și de peisajul care se scurgea ca un coșmar al fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lui Dumnezeu? Ce are? gemea doña Encarna din ușă, scuturînd din cap. Doctorul Îi luă pulsul, Îi cercetă pupilele cu o lanternă și, fără o vorbă, Începu să-i prepare o injecție dintr-o fiolă pe care o avea În servietă. — Țineți-l. Asta o să-l adoarmă. Daniel, ajută-ne. Tuspatru, l-am imobilizat pe Fermín, care zvîcni violent cînd simți Înțepătura acului În coapsă. Mușchii i se Încordară ca niște cabluri de oțel, Însă În cîteva secunde ochii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
teatru și, pe zi ce trece, îmi e un dor adânc de ce-a fost Silvestru pentru mine, pentru noi. Mă gândesc uneori la el și-l văd în pardesiul lui crem, cu pălăria pusă șugubăț pe o parte, cu servieta lui de piele și cu modul în care îmi spunea „sărutări de mâini la cocoană”, nevestele erau pentru el cocoane, era un fel de boier de modă veche și-i plăcea să privească, să se întâlnească și să stea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
se revarsă din tramvaiul 5, care tocmai a sosit în stație, și invadează străduțele lăturalnice. Coridoare neaerisite se trezesc deodată la viață, mame și soții se reped la ușă ca să‑i primească pe cei ce‑și întrețin familia. Le smulg servieta jerpelită din mână, sufertașul uzat și termosul. Lumea mai bună le smulge câte o mapă cu acte, ziarul, resturile de cârnat afumat, hârtiile unsuroase etc. Apoi capul familiei se bagă în ciorapii rupți de casă, care până nu de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fanfaronul), așa cum un lăcătuș probează o cheie. Rainer a spus că vrea să transforme carnea sa și a Sophiei într‑un instrument. Hans își etalează mușchii prin Schönbornpark, în spatele Muzeului de etnografie, și agită, de parcă ar fi exuberanța în persoană, servieta în care are un termos și o tigaie. Momentan nu‑l presează nimic, fiindcă Sophie nu trece niciodată prin zona asta. Ar fi ceva de vis dacă fata asta l‑ar mângâia măcar o dată sau l‑ar atinge intim într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mult sânge peste tot, încât Rainer nu poate să mai ascundă și celelalte cadavre. Îi cedează nervii. Iar Rainer eșuează în îndeplinirea acestei sarcini. Își scoate pijamaua năclăită de sânge și se bagă sub duș. Apoi pune armele într‑o servietă și părăsește în grabă casa ca să‑și facă rost de un alibi. Pleacă cu mașina la un coleg de școală ca să învețe împreună pentru bacalaureat și să împrumute de la el bani de benzină. Vrea să arunce armele crimei în Dunăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Ultima femeie cu care mă culcasem se numea Akemi Yokota, dar cu greu o puteam numi o prietenă intimă. O Întâlnisem la raionul de marochinărie al unui mare magazin pe când Încă mai lucram la institutul de consiliere. Eu căutam o servietă de până În douăzeci de mii de yeni, Akemi Yokota Își căuta o poșetă care să nu coste mai mult de treizeci de mii de yeni. Ea mi s-a adresat: — Dacă mergeți În Italia, veți găsi produse de calitate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
avea de gând fata aceea să urce În camera mea, când am auzit un ciocănit În ușă. Am deschis și În față mi-a apărut o femeie Îmbrăcată Într-un pardesiu crem peste un costum de culoare lila, cu o servietă Louis Vuitton În mână. — Eu sunt Joanna, spuse cu un zâmbet. Ce cameră drăguță, adăugă ea pe un ton care lăsa clar să se Înțeleagă că voia să-mi facă un compliment. A rămas În picioare, Într-o poziție elegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lingeam pe buze. Purta o fustă de culoarea magnoliei și o bluză albă din crep, iar părul ei blond era prins într-o coc răsucit, strâns la ceafa capului ei fin sculptat. Zâmbi la prezentarea mea și își scoase din servietă un dosar, pe care îl deschise. — Când Josef Kahn era copil, zise ea, a făcut encefalită letargică acută, boală care a afectat într-o formă epidemică, între 1915 și 1926, copiii din Europa Occidentală. Aceasta produce o modificare vizibilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
el adăugă: — Poate chiar un indiciu cu privire la tipul de caracter pe care îl căutăm? — Cred că aici îl pot ajuta eu pe președintele administrativ, zise Frau Kalau vom der Hofe. Capul contelui zvâcni iritat în direcția femeii. Ea scoase din servietă o carte mare pe care o așeză pe masă, apoi încă una și încă una până când se făcu o grămadă la fel de înaltă ca una dintre cizmele foarte lustruite ale lui von der Schulenberg. Pentru că am prevăzut tocmai o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
rămân singur cu ea. — A pus o întrebare bună, i-am zis. Una la care nu prea aveam răspuns. Vă mulțumesc că mi-ați venit în ajutor atunci. Pentru puțin, zise ea, apucându-se să pună cărțile la loc în servietă. Am luat una și m-am uitat la ea. — Știți, m-ar interesa să aud răspunsul dumneavoastră. Vă pot oferi ceva de băut? Ea se uită la ceas: — Da, zise și îmi zâmbi. Mi-ar face plăcere. Die Letze Instanz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Peter de exemplu. El era în aparență un bărbat atât de cumsecade, încât nimeni dintre cei care îl cunoșteau nu-l credea în stare de crime atât de oribile ca acelea pe care le-a comis. Scotoci din nou în servietă și, după ce șterse masa, așeză o carte albastră, subțire, între paharele noastre. — Această carte e scrisă de Carl Berg, un medic legist care a avut prilejul de a-l studia pe Kürten timp îndelungat după ce a fost arestat. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Mâinile nu prezintă semne că ar fi încercat să se apere, și le înfășor pentru o examinare ulterioară a degetelor în laborator, deși, de vreme ce ea în mod evident își rodea unghiile, mă aștept să fie pierdere de vreme. Scoase din servietă două pungi groase din hârtie și l-am ajutat să le pună peste mâinile fetei moarte. — Hei, ce e asta? Mă înșală ochii sau ceea ce văd în fața mea este o bluză pătată de sânge? zise el. — Pare să fie uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
telefonul anonim dat la Alex? — Mda, dar atunci de ce să fi așteptat câteva săptămâni înainte de a da telefonul? Nu ți se pare ciudat? — Aici ai dreptate, Bernie. Vâră într-o pungă cartea de identitate și o puse cu grijă în servietă, înainte de a se uita din nou în cufăr: — Ce avem noi aici? Ridică un săculeț care părea greu și se uită în el: — Că tot vorbim de lucruri ciudate, ce zici de asta? Îl ținu desfăcut ca să mă pot uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că Himmler pur și simplu admirase bustul ca pe o piesă de sculptură. Și, apoi, poate că nevastă-sa era fiica rabinului-șef... După aproape o oră, Heydrich ieși în cele din urmă pe ușile duble din fața mea. Ducea o servietă și îl goni pe aghiotantul său SS când mă zări: — Kommissar Gunther, zise el, părând să găsească ceva amuzant în sunetul pe care rostirea rangului meu îl făcea în urechile sale. Mă conduse înainte, de-a lungul galeriei: — M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mi-o dădu: — Iată adresa. Să zicem la ora 8? Dacă nu mai auziți nimic de la mine până atunci? Am dat din cap și el zise: — Excelent. Vogelmann se ridică să plece în timp ce Rahn se aplecă și căută ceva în servietă. Îi dădu lui Hildegard o revistă: — Poate că asta ar putea să vă intereseze, zise el. I-am condus și când m-am întors am găsit-o pe Hildegard adâncită în revistă. Nu era nevoie să mă uit la copertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să mă urmați, vă rog? Caporalul se va ocupa de vehiculul dumneavoastră. — Vă mulțumesc, domnule locotenent, i-am răspuns, dar întâi trebuie să iau niște documente importante pe care le-am lăsat pe bancheta din față. După ce mi-am recuperat servieta, care conținea dosarul medical al lui Weisthor, declarația lui Lange și corespondența dintre Lange și Kindermann, l-am urmat pe locotenent de-a latul curții pietruite către aripa de vest. De undeva din stânga noastră se putea auzi zgomotul făcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care mergea la școală, atunci s-a gândit să-i cumpere ceva special, care să țină până își termină clasele primare. Nu a fost să fie așa. Când a fost Valentina prinsă de o ploaie, cum sunt atâtea la munte, servieta s-a udat, iar copila ca să o usuce, a așezat-o lângă sobă. Pielea de porc s-a încrețit nemaiputând fi utilizată ca ghiozdan, așa că Vasile s-a gândit să nu o arunce, ci să o folosească la cărat pachetul
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
nu mai era nimeni. De altfel nici în restul vagonului nu erau prea mulți călători la clasa întâi. Și așa prețul biletelor chiar la clasa a doua era destul de mare. Și-a ocupat locul punându-și în plasa de sus servietă din care reținuse o carte care-l însoțea în orice călătorie și după un număr de file citite, simți oboseala zilei dar și efectul vinului consumat la terminarea bilanțului sărbătorit la un restaurant. Trenul se și pusese în mișcare, lumina
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]