1,344 matches
-
Yoxley Old Place situat în apropiere de Chatham, Kent, locuiește un profesor bătrân pe nume Coram (care este invalid și se poate deplasa cu căruciorul cu rotile sau, cu mare greutate, în baston), împreună cu doamna Marker (menajera) și Susan Tarlton (servitoarea). Profesorul avea un tânăr secretar pe nume Willoughby Smith care a fost găsit mort, cu carotida tăiată în biroul profesorului Coram. Susan Tarlton i-a spus lui Hopkins că l-a auzit pe Smith ieșind din camera sa cu puțină
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
Ea atârna perdelele și nu l-a văzut, dar i-a recunoscut pașii. Profesorul se afla în pat la acel moment. După aproximativ un minut, s-a auzit un strigăt înfricoșător din birou și, după un scurt moment de ezitare, servitoarea a coborât în birou și l-a găsit pe Smith întins pe jos. Ea i-a spus ulterior lui Holmes că Smith ieșise să facă o plimbare înainte de crimă și se întorsese în casă de puțină vreme. Susan Tarlton s-
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
mai mult de 750 de rebeli sunt executați din ordinul Elisabetei I. Crezând că revolta a avut succes, papa Pius al V-lea, printr-o bulă papală numită "Regnans in excelsis" o excomunică pe "Elisabeta, pretinsa regină a Angliei și servitoare a crimei" și îi eliberează pe toți supușii ei de lealitatea față de ea. Chiar și catolicii care continuau să i se supună riscau excomunicarea. În 1581 convertirea supușilor englezi la catolicism, devine un act de trădare pedepsit cu moartea. Din
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
mai importante opere ale sale: "Discursul", "Meditațiile", "Principiile", "Pasiunile". În noiembrie 1633 află de condamnarea lui Galilei și renunță la publicarea tratatului său "Lumea", care se sprijinea pe sistemul copernican. În 1635 se naște fiica sa, Francine, concepută cu o servitoare. În iunie 1637 apare la Leyda, fără semnatură, "Le Discours de la méthode", în franceză, urmat de eseurile "Dioptrica", "Meteorii" și "Geometria". Urmează reacții vii la aceste tratate, mai ales din partea lui Roberval și Fermat, la care se adaugă tatăl lui
René Descartes () [Corola-website/Science/299131_a_300460]
-
și a primit un stipendiu de la Fundație ca urmare a serviciilor aduse de mama sa în lupta împotriva Catârului. Stipendiul îi era suficient pentru a trăi într-o casă confortabilă dintr-o suburbie și i-a permis să țină o servitoare pe nume Poli care să se îngrijească de el și de fiica lui. Demisia sa bruscă s-a datorat temerii că A Doua Fundație i-ar putea descoperi activitățile și l-ar putea manipula. Împreună cu Pelleas Anthor, Jole Turbor, Dr.
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
panică printre pasageri. Căpitanul Hardy a aranjat, apoi, ca lada să fie înregistrată doar ca bagaj. Deoarece Wyatt reținuse un loc și pentru soția sa, pentru a nu trezi suspiciuni, rolul de soție a fost jucat în timpul zilei de o servitoare. Poe i-a oferit inițial „” lui Nathaniel Parker Willis pentru revista "New Mirror", dar Willis a sugerat că povestirea ar fi mai potrivită pentru "Opal", un almanah editat de Sarah Josepha Hale. Ea a fost publicată pentru prima dată la
Lada dreptunghiulară () [Corola-website/Science/325663_a_326992]
-
și două întâmplări mă urmăresc în mod deosebit până azi.”" - declară Tolstoi. Prințul Nehliudov este numit membru într-o comisie de jurați, întrunită pentru a judeca și condamna o prostituată acuzată de crimă. O recunoaște: este chiar Katiușa Maslova, fosta servitoare a familiei sale, pe care el a sedus-o, împingând-o astfel până la ultima treaptă a decăderii. Pradă unor atroce remușcări, Nehliudov renunță la moșii și la viața mondenă, o urmează pe condamnată în Siberia, iar după ce îi obține grațierea
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
pe malul râului, călare pe un cal. Îți mai amintești, deci? — Sigur, continuă el, pe un ton familiar. Dacă așa stau lucrurile, sunteți o rudă de-a mea. Dumneavoastră și sora mai mică a mamei mele sunteți logodiți. Oetsu și servitoarea trecură în camera de zi, să scoată tăvile de servit la masă. Oetsu simțea o înfrigurare neplăcută, ascultând limbajul lui Hiyoshi și glasul său gălăgios, de copil de la țară. Deschizând ușa glisantă, își strigă soțul: — Cina e gata. Văzu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o piesă minunată. În timp ce stăteau de vorbă, fură chemați în sufragerie la cină. Soția lui Sutejiro porni prima și trecură împreună în sală. Locurile fuseseră aranjate în cerc. Sutejiro, în calitate de gazdă, stătea în centru, salutându-și oaspeții. Când soția și servitoarele sale sfârșiră se servit sake-ul, Sutejiro se mută la o masă. Luă ceașca și începu să spună povești despre Ming-i, printre care petrecuse mulți ani. Datorită faptului că putea povesti despre aventurile lui din China, o țară pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
știu eu? îl privi urât Oetsu, cu ochii plini de reproș. În casele samurailor nu se primesc oameni dacă nu sunt potriviți cu tradiția familiei. Ce vor face cu un băiat nebunatic și inconștient ca tine? În acel moment, o servitoare se apropie și spuse: — Doamnă, vă rog, veniți repede. Soțului dumneavoastră iarăși i s-a înrăutățit durerea. Fără o vorbă, Oetsu alergă în casă. Abandonat, Hiyoshi privi norii care se adunau peste Owari și Mino. După un timp, intră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
oriunde! În clipa asta, puțin îmi pasă ce faci. Și, înghițindu-și vocea înecată, dispăru în casă. — Mă duc, murmură Hiyoshi și se ridică să plece, dar pisoiul nu era dispus să renunțe la căldura pieptului său. Chiar atunci, o servitoare aduse o străchinuță cu orez rece în zeamă de fasole, îl arătă pisoiului și îl chemă. Acesta îl abandonă prompt pe Hiyoshi, pentru a se repezi la mâncare. Hiyoshi privi pisica și mâncarea lăsându-i gura apă, dar se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
prin gulerul descheiat. Ceaiul fu servit, apoi prăjiturile, și abia la urmă sosiră pernele - într-o ordine complet alandala, întrucât toată lumea era zăpăcită de neașteptata vizită. Frații se înfățișară degrabă și începură să-l servească, incapabili să treacă peste buimăceala servitoarelor și a vasalilor, după care își lăsară stăpânul singur. — E ora prânzului. Pesemne-i e foame de pe drum. Probabil va cere curând masa. Duceți-vă la bucătărie și puneți să pregătească ceva de mâncare. În timp ce Sado dădea dispoziții, Mimasaka îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
timp de pace unui senior îi era foarte ușor să fie peste măsură de generos - în așteptarea zilelor de luptă. Nobunaga pusese ca programul zilnic să se aplice cu strictețe, nelăsându-le supușilor timp liber. În același timp, le porunci servitoarelor care se îngrijeau de gospodărie să se instruiască și chiar să exerseze izolarea într-un castel sub asediu, astfel încât stabili un regim fără nici o clipă de răgaz, de dimineața până seara. Aceste reguli, desigur, erau valabile și pentru el. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de i se vedeau gropițele, părăsea castelul pentru a se plimba pe lângă Kiyosu. Când cutreiera prin oraș, era bine dispus. În ziua când datoriile sale se schimbară, primi o permisie de cinci zile. Trebuia să-și găsească articole gospodărești, o servitoare, poate și un valet, deși presupunea că locuința pe care urma s-o primească se afla pe vreo stradă dosnică, avea o poartă oarecare, un gard viu în loc de zid și nu mai mult de cinci camere. Era pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
umple ploștile cu sake și să le pună pe tăvi. — Domnule Kinoshita, îl chemă unul dintre furnizorii castelului, care i se simțea îndatorat de pe vremea când Tokichiro lucrase ca supraveghetor peste lemne și cărbuni. Privind în bucătărie, Tokichiro găsi o servitoare dolofană care spăla și freca. — E o fată din satul nostru. Sunteți desigur ocupat în aceste zile, așa că ce-ar fi s-o angajați pentru un timp? Tokichiro profită de ofertă și răspunse: — Aș dori și un valet, și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de două probleme în același timp, plecându-te în fața fiecărei case și spunându-le că te-ai mutat în cartier și că ai fost numit la grajduri. Peste câteva zile, îi sosi și ajutorul. Un om din același sat cu servitoarea veni să ceară de lucru. Și mai angajă încă unul. Într-un fel sau altul, se alesese cu o mică reședință și trei servitori, și era stăpânul propriei sale case, în pofida salariului modest. Acum, când pleca de-acasă - îmbrăcat, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mică reședință și trei servitori, și era stăpânul propriei sale case, în pofida salariului modest. Acum, când pleca de-acasă - îmbrăcat, desigur, cu haina sa de bumbac la mâna a doua, care avea pe spate blazonul cu paulownia - era petrecut de servitoare și slujitori. În dimineața aceea, spunându-și că nu mai lipsea decât să se însoare cu Nene pentru ca totul să fie perfect, Tokichiro ocolea șanțul exterior al castelului. Mergând pe mal, nu-l văzu pe omul care venea din direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
i-l dădu servitorului: — Du-l la bucătărie. De ce caști ochii? Ți se pare ciudat ca omul să plângă atunci când are motive? E făină de mei pe care mama mea a măcinat-o noaptea, cu mâinile sale. Dă-i-o servitoarei. Spune-i să n-o irosească și să-mi facă din ea găluști, din când în când. Mi-au plăcut de când eram mic. Cred că mama mea a ținut minte. Uitase complet de Nene și continuă să se gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
iar frunzele de paulownia cădeau din belșug; zburau și mulți țânțari. — Cine sunt invitații? — Maiștrii de construcții. Probabil vor veni cu toții în grup. Tokichiro făcu o baie în copaia din grădină. Chiar atunci, de la intrsrae strigă cineva. — Cine e? întrebă servitoarea. Vizitatorul își scoase pălăria și se prezentă: — Maeda Inuchiyo. Stăpânul micii reședințe ieși din copaie, îmbrăcă un kimono de vară, pe verandă, și privi spre partea din față a casei. — Ia te uită, Domnul Inuchiyo. Mă întrebam cine să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întru totul pe tine. Cu aceste cuvinte, Inuchiyo împinse în sfârșit ceașca la o parte, se ridică și plecă acasă. După plecarea lui. Tokichiro se culcă pe o parte, își îndoi cotul sub cap și adormi. Nu observă când intră servitoarea și-i potrivi o pernă sub cap. În viața lui nu cunoscuse nici o noapte nedormită. Când dormea, nu mai exista nici o deosebire între cer, pământ și el însuși. Totuși, când se trezea, așa cum se întâmplă și în zorii zilei următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în galop prin penumbra zorilor, fără a întreba măcar de unde era calul. Călări până la cele șase sau șapte case ale maiștrilor de pe șantier. Își primeau salariul de la clan și aparțineau breslei meșteșugarilor. Toate casele lor erau clădite destul de luxos, aveau servitoare și concubine și erau extraordinar de înstăriți în comparație cu casa lui Tokichiro. Merse de la o casă la alta, bătând în porți și strigându-le celor care încă mai dormeau înăuntru: — Veniți la întâlnire! Veniți la întâlnire! Toată lumea care lucrează pe șantier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-i intra în cap nimic altceva decât propria ei viață cotidiană și atențiile soțului. Bătrâna doamnă de onoare înțelegea bine acest lucru și, când văzu că Ieyasu continua să discute cu servitorul său, așteptă nervoasă și tăcută, până când o altă servitoare veni să-și șoptească ceva la ureche. Doamna de onoare nu mai putea face nimic altceva. Îi întrerupse din nou: — Scuzați-mă, stăpâne... Îmi pare nespus de rău, însă Domnia Ei e foarte agitată. Cu o plecăciune în fața lui Ieyasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
își reveni, observă că dăduse un ocol cvartalului și stătea din nou în fața casei lui Nene. Dintr-o dată, auzi vocea ei chiar de lângă gard și, privind printre tulpinile zorelelor, îi văzu fața albă. „Până și apa o duce ca o servitoare. Și cu mâinile acelea care cântă la koto.” Tokichiro voia să-i arate mamei sale că soția lui putea fi acel gen de femeie. Cu cât mai curând, cu atât mai bine. Nu se mai sătura să privească prin gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de spate, ca și cum toate grijile i s-ar fi risipit complet. Anul trecu și, într-o zi de bun augur din toamnă, nunta se sărbători în casa Asano. Tokichiro era nervos și neliniștit. În casa lui domnea agitația, cu Gonzo, servitoarea și ceilalți care veniseră să-l ajute, iar el nu putuse face nimic mai mult decât să se învârtească de colo-colo începând din zorii zilei. „Azi este a treia zi din Luna a Opta, nu?” Își tot confirma în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
un băiețel și o fetiță. — Fie această relație fericită și de veșnică durată. Fie să vă fiți credincioși timp de o sută de mii de toamne, le spuse bătrâna mirelui și miresei. Tokichiro ridică ceașca, primi puțin sake și bău. Servitoarea se întoarse spre Nene. La rândul ei, mireasa depuse jurământul, printr-o sorbitură din ceașcă. Tokichiro simțea un val de sânge năvălindu-i în cap și un bubuit în piept, dar Nene arăta remarcabil de calmă. Era o decizie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]