7,518 matches
-
spunși cine să audăîn nopțile cu miros de lămâițăcopila aceea cu ochi de chilimbarși râs de miozotiscum trece dureros de tăcută,oarbă și surdă la viclenia timpului.am să-mi așez zilele rămaseîn brațele einiciodată înclinate spre apus,cu o sete verticală de înalt,să simt cum alunecîn verde și noriipână când mă voi așeza descântecsă mă toarcă pământul... XXIX. NEVERBACK, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016. Încă o toamnă se cerne prin ploi de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
ÎNVIERII, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1198 din 12 aprilie 2014. Atunci s-au hotărât pietrele să tacă... Pașii noștri călcau tot mai nehotărât Pe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânci De unde nimeni nu-și putea potoli setea. Ne ridicam brațele spre un cer fără nume Strigând numele celor nenăscuți. Și am deschis Cartea Amintirilor, A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile, Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile, Vorbele ce nășteau ecou peste generații, Ecoul lui VREAU, șoapta lui
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
ne-am pierdut aripile Când ne-am dorit să uităm zborul ... Citește mai mult Atunci s-au hotărât pietrele să tacă...Pașii noștri călcau tot mai nehotărâtPe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânciDe unde nimeni nu-și putea potoli setea.Ne ridicam brațele spre un cer fără numeStrigând numele celor nenăscuți.Și am deschis Cartea Amintirilor,A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile,Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile,Vorbele ce nășteau ecou peste generații,Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
NEGRU Ne surâde de pe ecran ne salută cu mâna pe inimă cu partea interioară a ochiului fotografiază vederea noastră conform tehnicii alb-negru Pentru sărbători stă împreună cu noi și ridică toast pentru toți cei care nu mai sunt în mijlocul nostru Cu sete trece dincolo de fluviu Ne conduce în labirint și ne prinde de mână când privim cu capul sus înspre abis Referință Bibliografica: Poezie albaneză din Kosova Dan Musliu / Baki Ymeri : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2287, Anul VII, 05 aprilie
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
të botës Ndez zjarret e natës Duke mundur errësirën. Kur vetëtimat grisen E dua frymën e nënës Të më zgjojë nga vdekja. DUHUL MAMEI Izvorul vieții adânc În duhul mamei Fluturele bleu ale stelelor Cu bucățile speranței Precum pomul stinge setea Prin lacrimi dezbrăcate. Dincolo de peretele lumii Aprind focurile nopții Învingând întunericul. Cand fulgerele se sparg Aștept duhul mamei Să mă trezească din moarte. RRËNJËT E FJALËS Atje ku thellësia sundon cektësinë Plisi është pjekur și buka në furrë. Netët rrëzohen
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
care le poate atinge un cuplu: dragoste, afectivitate, inocență, ardoare, indiferență, singurătate, înstrăinare, dor, patimă, căutare, chemări, tăceri, minciuni... “Eram înflorire, eram răsărit,/ Și taină, și muguri, și vechi nestemate,/ Sculptură în sare, nadir și zenit, /Fântâni de esențe, cu sete vânate” (O floare de măr) Întreaga sfera afectivă a poetei se concentrează liric în versuri dominate de sensibilitate și candoare în care poți desluși o fire retrasă, învăluită în pudoare, cu o timiditate parcă ascunsă sub valuri. “Am ars discret
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
spectacol al inteligenței, luminează, creează o stare de liniștite, de calm, de odihnă stenică și de smerenie, e o rostire de tandrețe care nu suportă bariere, e un fel de terapie de care pururea avem nevoie și o căutăm cu sete. Domnița Neaga, artizană a gândurilor cioplite în versuri cu candoare și decență, ținând candela aprinsă, se roagă pentru păstrarea purității spirituale, gingășie, delicatețe, iubire castă și pentru a se ține departe de vulgaritatea multor poezii actuale, dorințe, adevărate comori adunate
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
Umple cu lumină goluri din inimi, poartă Universul pe umeri ca și cum ar duce un sac de grăunțe la moară, are ochii umezi, blând melancolici, sufletul ascunzătoare de fluturi și flori, raiul patimilor pe drumul Golgotei. Nu simte greutatea Crucii, doar sete și-o foame cumplită de iubire, cuvintele au roit în inima sa. După o perdea țesută din licurici clopotele vestesc o vecernie între sihăstrii. Citește mai mult Amestecând adesori pământul cu cerulștie să privească în sus.Umple cu lumină goluri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
A împărtăși însă părerile personale despre un text scris ... XXXII. VIAȚA CA UN BALANSOAR, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015. plutim în luntri pe apa tulbure a vieții spre destinații necunoscute cuvintele țin de sete de foame uneori le rostim în versuri ne balansăm când înainte când înapoi uța uța așa ființăm zi de zi aici pe Pamant începem o mulțime de lucruri pe care nu le ducem la capăt ne balansm când înlăuntru când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
nimic cu noi la marea trecere tu cu tine eu cu eul meu și un pumn de țărână în gură (Dorina Stoica 10 mai 2015) ... Citește mai mult plutim în luntripe apa tulbure a viețiispre destinații necunoscute cuvintele țin de sete de foameuneori le rostim în versurine balansăm când înaintecând înapoi uța uțaașa ființăm zi de ziaici pe Pamantîncepem o mulțime de lucruripe care nu le ducem la capătne balansm când înlăuntrucând în afara noastră uța uțalăsăm uși deschise spre sufletnimeni nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
o suferință determinată de un eșec major, produsul unui amor propriu rănit, de suferința unei reprimări consumată la rece, constant, de un puternic complex de inferioritate pervertit adesea în teribilism. Ei descriu acest sentiment ca pe un un fel de sete oarbă, care nu se poate potoli, se hrănește din ea însăși și sfârșește în violență. Cel stăpânit de ură are sufletul răvășit de neîmpliniri, de deznădejdi, pentru că și-a stabilit greșit coordonatele vieții și în final îl dau peste cap
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
de câte un hoț, lăsând pe planul secund discuțiile despre moralitate, dar și de faptul că privim admirativ vicleniile ingenioase ale coanei vulpițe sau ale altor animale. Persoanele înzestrate cu inteligență negativă sunt foarte diverse, dar au câteva trăsături comune: setea de putere sau de a ocupa un loc vizibil în colectivul de muncă sau de dominare în familie. Mi-amintesc de o colegă, profesoară de română la unul din liceele la care am lucrat. Aceasta, un lung șir de ani
VICLENIA UMANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380793_a_382122]
-
MAI CÂNTĂ-MI ..., de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1339 din 31 august 2014. Și mână-mi iar turma de vise spre șesuri. Cât muze din mine sorb ultimul ceai Să caut cuvântului noi înțelesuri. Mai cântă-mi cu sete din fluier și nai Și strânge-mă-n brațele tale, o mie. Lumina ascunsă-n fântâni să mi-o dai Din firul ei magic să țes veșnicie. Mai cântă-mi cu sete din fluier și nai Să nu simt cum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
caut cuvântului noi înțelesuri. Mai cântă-mi cu sete din fluier și nai Și strânge-mă-n brațele tale, o mie. Lumina ascunsă-n fântâni să mi-o dai Din firul ei magic să țes veșnicie. Mai cântă-mi cu sete din fluier și nai Să nu simt cum toamna în mine coboară. Mai picură-mi soarele-n suflet cât stai; Nu știu de n-o fi pentru ultima oară. Citește mai mult Mai cântă-mi cu sete din fluier și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
cântă-mi cu sete din fluier și nai Să nu simt cum toamna în mine coboară. Mai picură-mi soarele-n suflet cât stai; Nu știu de n-o fi pentru ultima oară. Citește mai mult Mai cântă-mi cu sete din fluier și naiși mână-mi iar turma de vise spre șesuri.Cât muze din mine sorb ultimul ceaiSă caut cuvântului noi înțelesuri.Mai cântă-mi cu sete din fluier și naiși strânge-mă-n brațele tale, o mie. Lumina
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
o fi pentru ultima oară. Citește mai mult Mai cântă-mi cu sete din fluier și naiși mână-mi iar turma de vise spre șesuri.Cât muze din mine sorb ultimul ceaiSă caut cuvântului noi înțelesuri.Mai cântă-mi cu sete din fluier și naiși strânge-mă-n brațele tale, o mie. Lumina ascunsă-n fântâni să mi-o daiDin firul ei magic să țes veșnicie.Mai cântă-mi cu sete din fluier și naiSă nu simt cum toamna în mine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
ultimul ceaiSă caut cuvântului noi înțelesuri.Mai cântă-mi cu sete din fluier și naiși strânge-mă-n brațele tale, o mie. Lumina ascunsă-n fântâni să mi-o daiDin firul ei magic să țes veșnicie.Mai cântă-mi cu sete din fluier și naiSă nu simt cum toamna în mine coboară.Mai picură-mi soarele-n suflet cât stai;Nu știu de n-o fi pentru ultima oară.... XXXIII. NU LOVIȚI UMBRA, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1327
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Moara aceasta nu ajunge. E universul interior, care nu intră în ecuația ei, universul în care noi rămânem neatinși de scurgerea clipelor. Simțim scurgerea implacabilă a timpului în lumea exterioară, dar în cea interioară nu va ajunge să bântuie. Aceeași sete de frumos, de bine, aceeași sete de dragoste, de împlinire ne însoțesc până în ultima clipă, ba mai mult, dorim cu toată ființa noastră să o avem, chiar și mai împlinită, dincolo de zările albastre, în acea lume pe care nu o
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
interior, care nu intră în ecuația ei, universul în care noi rămânem neatinși de scurgerea clipelor. Simțim scurgerea implacabilă a timpului în lumea exterioară, dar în cea interioară nu va ajunge să bântuie. Aceeași sete de frumos, de bine, aceeași sete de dragoste, de împlinire ne însoțesc până în ultima clipă, ba mai mult, dorim cu toată ființa noastră să o avem, chiar și mai împlinită, dincolo de zările albastre, în acea lume pe care nu o cunoaștem, dar o dorim în acest
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
n-ar fi fost. Dar au existat ele oare cu adevărat? E atâta liniaritate în noua muzică românească încât îmi vine să cred că suntem structural incapabili să producem și să savurăm o anume punctualitate. Pofta de cursivitate și reiterare, setea de contemplație ori vegetare, propensiunea pentru staza sonoră ne fac să uităm de multe ori că muzica e totuși o artă temporală, că peisajul din dreptul urechii e bine să plece, să se miște: sonoritățile se schimbă, fie și infinitezimal
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
imediat al "organ" și te pâra. Probabil că lucrurile nu stăteau chiar atât de sinistru, dar asta era atmosfera în care am trăit și pe care cuvioasele fețe bisericești nu făceau nici un efort s-o risipească. După 1990, cu o sete de revanșă bine orchestrată, reprezentanții clerului au năvălit în viața publică, sub forma inubliabilelor "soboare de preoți", care nu scăpau nici un eveniment mai acătării pentru a-și face simțită prezența. Apariția repetată, până la sațietate, a noilor ideologi în sutane, a
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
de sub raptul sovietic, săvârșit cu un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui, cu lenea și nepăsarea învăluind așezarea întinsă de-a lungul unei șosele lutoase. Mi-era sete și nu găseam o fântână, o cișmea, o cârciumă de unde să pot lua o gură de apă. Am luat-o alandala în susul și în josul șoselei, cu gândul că așezarea nu era totuși atât de straniu golită. Și, într-adevăr, spre
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
apă. Am luat-o alandala în susul și în josul șoselei, cu gândul că așezarea nu era totuși atât de straniu golită. Și, într-adevăr, spre capătul ei, am dat de doi bătrânei, pe o băncuță, la o poartă. Mi-au ostoit setea și au început să mă descoasă de una, de alta, de unde vin, ce caut în satul lor, ce-mi sunt părinții și alte asemenea. Văzându-mi privirea ațintită spre podul care trecea Prutul, legând malul românesc de celălalt, basarabean, al
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
de sub raptul sovietic, săvârșit cu un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui, cu lenea și nepăsarea învăluind așezarea întinsă de-a lungul unei șosele lutoase. Mi-era sete și nu găseam o fântână, o cișmea, o cârciumă de unde să pot lua o gură de apă. Am luat-o alandala în susul și în josul șoselei, cu gândul că așezarea nu era totuși atât de straniu golită. Și, într-adevăr, spre
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
apă. Am luat-o alandala în susul și în josul șoselei, cu gândul că așezarea nu era totuși atât de straniu golită. Și, într-adevăr, spre capătul ei, am dat de doi bătrânei, pe o băncuță, la o poartă. Mi-au ostoit setea și au început să mă descoasă de una, de alta, de unde vin, ce caut în satul lor, ce-mi sunt părinții și alte asemenea. Văzându-mi privirea ațintită spre podul care trecea Prutul, legând malul românesc de celălalt, basarabean, al
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]