2,502 matches
-
televiziunile, mersul în autobuze sau dusul la piață, reuniunile de familie sau feluritele întruniri publice, gândurile unora sau altora, exprimate în liberă și devălmașă zurbă de păreri, toate conturează portrete ale câte unui chip de țară. O țară vie, cu seve pătimașe, cu trăiri paroxistice adeseori, surprinzătoare întruna și totuși eternă în a-și oferi mereu alte și alte chipuri spre cunoaștere. Mă întâlnesc, uneori, cu unul dintre aceste chipuri fascinante ale țării. Lumea oamenilor dăruiți, cu tot rostul vieților lor
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
veșmânt în iarbă/ păstrînd evlavios/ căldura altui trup// alb in// în tine intru lent/ ca într-o moarte de apoi/ în care cred" (in). O precipitare de senzații domoale trădează starea antecontemplativă, virtualitatea sa melancolică sugerînd configurarea unui destin: "zeul sevei// un miros de pânză curată/ de pâine necoaptă de abur/ arome de clei de cireș și de var în/ septembrie când calm/ pomul cuprins de moarte se lasă tăiat/ împânzit de furnici și plânge/ înduioșarea lui umbrind un copil/ care
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
de abur/ arome de clei de cireș și de var în/ septembrie când calm/ pomul cuprins de moarte se lasă tăiat/ împânzit de furnici și plânge/ înduioșarea lui umbrind un copil/ care vine revine să rupă cu gura decorul/ zeul sevei miroase la fel" (zeul sevei). Adică un soi de realism psihologic. Un mesaj al sfielii cu care poeta se apropie de cele ce ființează ca și de sine, o experiență a solitudinii mereu amestecate în demersurile deschiderii, ale dăruirii, dînd
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
de cireș și de var în/ septembrie când calm/ pomul cuprins de moarte se lasă tăiat/ împânzit de furnici și plânge/ înduioșarea lui umbrind un copil/ care vine revine să rupă cu gura decorul/ zeul sevei miroase la fel" (zeul sevei). Adică un soi de realism psihologic. Un mesaj al sfielii cu care poeta se apropie de cele ce ființează ca și de sine, o experiență a solitudinii mereu amestecate în demersurile deschiderii, ale dăruirii, dînd impresia a amîna, paradoxal-dureros, clipa
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
cu patru perechi de aripi. îți aștepți iubitul cu masa pusă și un pahar de vin din vița sfințită a pietrei-muntelui-vânăt-de-la apus. șase deasupra: la portița grădinii tale suspendate, seara bat trei magi. le deschizi portița verde, recent vopsită cu sevă de baobab-bătrân capricios, ei pășesc în grădina dragostei tale, tu îi poftești la masă. ursul panda roșu se bucură la vederea mesei tale de chihlimbar, masa cristalizată din lacrimile urșilor clanului abenaki, și te gratulează. zeița chuang-mu nu se poate
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
noroc azi, șchiopul care se sprijină de gardul grădinii tale suspendate pășește cu piciorul cel șchiop pe coada tigrului qilin, tigrul alb care aduce prosperitate grădinii tale luminoase, și tigrul tău îl mușcă foarte rău de piciorul cel șchiop, toată seva se scurge din șchiopul care se sprijină de gardul grădinii dragostei tale. nouă în al patrulea loc: furnicile albe merg liniștite pe coada tigrului qilin, tropăie, rânduri, rânduri, pe coada lungă a tigrului alb, curăță paraziții, îi rod, resturile de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dacă știi cum să îi potrivești corect cheia în broască, ea tot ți se va deschide dinainte și te va lăsa să intri. Prin urmare, în minte cu această idee, care dă curaj, tânărului i se strânseseră la loc toate sevele puterilor sale, din care izvora voința sa de neclintit, cu care se simțea în stare să lase totul în urmă, numai și numai pentru împlinirea țelului său dinainte stabilit. În spatele unei voințe de oțel, stă întotdeauna un motiv de oțel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rosti greoi, mult prea înfundat, într-un fel de nedescris, aproape sufocându-se de mânie. Practic, ea devenise o pradă sigură a unei crize de nervi nemaiîncercate de dânsa până atunci. Aceste rare manifestări stoarseră acum din ea aproape toată seva vitală, toată energia existentă, totul... Oricine ar fi privit-o pentru prima dată atunci, ar fi putut jura numaidecât că Victoria pare că abia mai reușește să se țină pe picioare de istovire. De altfel, foarte des ea începuse a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dar seninul lor părea umbrit de o anumită tristețe, o anumită nostalgie după iarna care era pe ducă. Nimic din vigoarea și parfumul unui Început de primăvară. Copacii desfrunziți, tăcuți și foarte atenți la orice adiere, așteptau momentul În care seva vieții lor se va trezi. Poate tocmai această tăcere grea, această așteptare plină Încărca atmosfera cu un aer nefiresc și tulburător. Arisa și Vicent , cei doi nepoți, plecau dimineața la școală și se Întorceau puțin după ora prânzului ( În funcție de orele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să scoată un cuvânt. Îi simțeam inima suspendată de un fir de păianjen. Crescusem în brațele ei. De la câteva luni mă culca cu ea. Mă strecuram în căușul cald al corpului ei masiv, întotdeauna mirosind a busuioc și cumva a sevele pământului, și adormeam fericită. Atunci când am părăsit satul, pentru prima oară și pentru totdeauna, bunica s-a uitat cu ochii împăienjeniți de lacrimi la mine și mi-a spus doar atât: "Să nu mă faci de ocară". Sunt în mijlocul Sydney-ului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
țară, sub ochii ei se năștea și murea natura, și doar acum descoperă mugurii plesnind în frunze. Mișcare, taină, viața năvălind nestăvilită. Se oprește fascinată și se uită la tulpinile teilor, la coroanele umbrind amurgul. Mângâie copacii cu senzația că sevele curg prin mâinile ei. Ochii i se dilată în lumini verzi întunecate, nările freamătă, simte cum piciorul îi devine mai elastic, călcătura mai săltată. Clipe nebune, natură molipsitoare. A visat, a iubit în imaginație, dar sângele și carnea ei nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ai spus la nime?" Nu prea înțelegea ce spune bunica, dar frica o făcea să se agațe de gâtul ei. Frica, da, frica pe care n-o cunoscuse până atunci. Ce frumos mirosea cămașa bunicii, a busuioc și cumva a sevele pământului. "Draga mamii, draga mamii", îi mângâia părul cu mâna ei aspră. Când s-a ridicat, o baltă de sânge se împrăștia în prundișul văii. A plecat ochii. O clipă a văzut ochii bunicii, triști, dar plini de duioșie. "Ai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
australian. Mă îndrept spre colecția de obiecte totemice, ele îmi amintesc de grupul statuar din Muzeul de la Sighet dedicat închisorilor comuniste. Trec prin expoziția de pictură aborigenă. Desene dense, complicate, fiecare tablou înfățișează o poveste, culori de argilă și de seve naturale, toate nuanțele de bej, alb compact, negru, roșu. Aceste desene îmi aduc aminte de "Evanghelia după Isus Cristos" a lui Jose Saramago. O blasfemie la adresa lui Dumnezeu spun unii, un protest împotriva formelor rafinate de autoritarism spun alții, lumea se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de-a noastră, de la primarul din Vutcani, dar dacă vrei... - Hai să lăsăm deoparte toate importurile și să gustăm câteva pahare din rodul autohton! Să știi un lucru, e mult mai sănătoasă țuica noastră bătrânească. Are o dulceață împrumutată din seva acestui pământ și e lipsită de chimicale. Și mai are o calitate : numai după câteva pahare, te ia cu călduri de la călcâi și te face să-ți amintești toți strămoșii până la a opta spiță! Se binedispuseră amândoi. Alex urmă: - Cum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pentru a face loc asfaltului și blocurilor din prefabricate. Orașul se extindea. La început te mulțumeai să îți ferești privirea, mai târziu ai început să ocolești zonele unde aveau loc defrișări. Imaginile erau crude și nimeni nu putea înțelege de ce seva rămasă pe cuțitele cu zimți era roșie. Sunetul de motor îți țiuia în ureche ziua și noaptea până când oboseala ajunse să doarmă în locul tău, în timp ce tu hoinăreai pe străzi ca să verifici dacă nu a dat rădăcini smoala turnată proaspăt pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
al pârâului secat; ochii aceia ascunși sub nuferi albaștri, în sângele gros, printre viermi, lighioane și reptile adunate în jurul lor: ochii spre care se vor grăbi în curând plantele să le scormonească orbitele cu rădăcinile lor, pentru a le suge seva, mă priveau acum, animați de o viață stăruitoare. Niciodată n-aș fi crezut că pot fi lovit de un așa blestem! Totuși un sentiment de vinovăție mă făcea să încerc, în străfundurile ființei mele, o bucurie unică și absurdă. Înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
clipind din gene ceva mai ușurată. "Nu s-a spart, nu s-a spart, da' o mai merzea?" Dă un' să știu io? Habar n-am nici cum să dă drumu' la parascovenia asta. Tu te pricepi?" "Mă prisep io seva, seva. Da' fi-miu are calculator d-ăla normalu', nu d-ăsta, portabil. Tre' să fie un buton pă undeva..." "Un buton? Văd că are o sută", oftează Cateluța, frecându-și fruntea brobonită de sudoare. "Lasă literile și alelalte! E
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din gene ceva mai ușurată. "Nu s-a spart, nu s-a spart, da' o mai merzea?" Dă un' să știu io? Habar n-am nici cum să dă drumu' la parascovenia asta. Tu te pricepi?" "Mă prisep io seva, seva. Da' fi-miu are calculator d-ăla normalu', nu d-ăsta, portabil. Tre' să fie un buton pă undeva..." "Un buton? Văd că are o sută", oftează Cateluța, frecându-și fruntea brobonită de sudoare. "Lasă literile și alelalte! E un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Uf! Ce mi-am uitat dă ea vineri". Îndreaptă un deget acuzator către el: "Și tot dân cauza ta, da!" "Cum dân cauza mea?" "A! Te faci că nu mai ții minte, nu?" "Să mor, dă mă stiu vinovat dă seva!" " Da' cine a scăpat păhăruțu' ăla dă țuică pă jos, dă să umpluse toată casa dă miros, ă? Trăznea, nu alta. Și apucă-te, Cateluțo, și șmotruiește, dășchide toate ferestrele să să facă corent, să iasă duhoarea dân casă..." "Ei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bărbierești, darămite să Întemeiezi o religie. Afară era, În sfârșit, răcoare. Lumina palidă a lunii, fină ca pulberea fluturilor, se depunea pe umbrelele Încă deschise ale teraselor și pe firele de Înaltă tensiune. Prin multe dintre acestea nu mai circula seva civilizației, astfel Încât astrul nu avea rival În ceea ce privește strălucirea. Al ei era licărul stins care se reflecta În pupilele celor Întinși pe pavaj, ale ei petele luminoase care dormitau pe parbrize. Era o noapte liniștită, ca și cum ambele seminții și-ar fi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
orală, în care opera se țese în relația pacient-analist" (p. 84), în condițiile în care "în poezie și în psihoză plinul și vidul se împletesc. Densitatea trăirilor și rarefierea reperelor coexistă" (p. 15). Psihanaliza, literatura, dar și religia își trag sevele din exploatarea simbolurilor, din ceea ce Jung numea atitudine simbolică: "A te situa într-o atitudine simbolică, ipostază proprie poetului și psihanalistului, misticului, dar și omului care caută pur și simplu să se apropie de esențele arhetipale, este a asigura contactul
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
pe la colțuri că inginerii sînt proști, că n-au viziune și așa mai departe. Trebuia să le dau cumva peste bot. La început m-am mulțumit cu scenariile, ți-o spun ca să-ți dai mai bine seama de unde-mi trag seva, îl țintește cu privirea, apoi cu operarea cîtorva filmări speciale și numai după aceea mi-am permis să intru cu adevărat la creație. Tot nu-mi dau seama unde vreți să bateți, face pe neștiutorul Santinelă, afișînd figura unui imbecil
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
chipurile președinților americani Washington, Jefferson, Lincoln și Theodore Roosevelt, cioplit în masivul Rushmore din Dakota de Sud. 1 Epuizat, stors de vlagă. 1 Organizație filantropică a femeilor evreice, înființată în 1912 la New York. 1 Soția lui Moise. 1 Plină de sevă. 1 Persoană născută în Israel. 2 Nătângule! 1 Păpușico. 2 Jocuri de cuvinte traductibile prin Port-zgomot, Port-nas. Port-vai-vai-vai. 1 Obiectivele politicii externe a SUA, formulate de Președintele Roosevelt în 1941: libertatea de expresie, libertatea confesională, eliberarea de lipsuri materiale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fete pe după talie, grupulețe cocoțate pe canapelele micuțe care fuseseră aduse pentru acea ocazie și perechi tolănite pe taburete imense din blană, care fuseseră Împrăștiate pe acolo. Pe sub perii Înfloriți, ale căror flori erau atât de atrăgător de pline de sevă, se schimbau deja sărutări. —Cine e aia? Lângă mine stătea proțăpită pe un scaun de bar o tipă cu trăsături foarte exotice, care săruta de zor un bărbat oacheș. Ea Îl Împingea din ce În ce mai mult În muchia blatului de la bar. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]