1,455 matches
-
cap ca niște fire de mătase albă. Arăta ca orice alt bătrân, de pildă ca aceia care jucau cărți În hol. Abia avea șaizeci de ani, dar Îl Încolțise cancerul. El schițase un zâmbet, iar ea a simțit o durere sfâșietoare În piept, nu-și Închipuia că tristețea poate să doară. Abia În surâsul acela șters Își recunoscuse tatăl, cel pe care-l păstra În minte. Iar când el a Închis iarăși ochii, s-a bucurat, pentru că redevenise un bătrân, un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dacă autorul n-ar fi înzestrat păsările cu însușiri omenești. Prepelița - mamă își dojenește puiul: Vezi ce va să zică să nu asculți?, organizează lecțiile de zbor: Una, două, trei!, iar când puiul este rănit, în inima bietei prepelițe era o luptă sfâșietoare. Sunt apreciate acele compoziții care au reușit să redea tocmai aceste ,,sentimente” transpuse din universul uman în cel al păsărilor. Oferim ca model o compoziție pe baza textului Puiul, de I.Al.Brătescu-Voinești care avut ca sarcină suplimentară transpunerea în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
silindu-mă să nu plâng. Curând, vremea a început să se răcească. Frunzele copacilor părăseau una câte una ramurile, formând un lăicer gros, multicolor. Zarea se înnora și suratele mele treceau stoluri-stoluri către apus. În inima mea, era o luptă sfâșietoare. Dacă aș fi putut, m-aș fi rupt în două: o jumătate ar fi rămas cu puiul schilod care suferea de frig, iar jumătate ar fi plecat cu puii sănătoși către îndepărtatele ținuturi călduroase. Vântul se întețea zi de zi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
inima neagră a acesteia, pe sub bolți arcuite de frunze. Dar, când ajung în luminiș, de sub o cetină, se aprind ochii lacomi ai lupului. Dintr-un singur salt, bietul ied ar fi putut fi sfâșiat. Atunci, căprioara scoate un zbieret adânc, sfâșietor și se aruncă în mijlocul luminișului. Lupul se și repede la ea, gata să o ucidă. Iedul își continuă drumul, iar viața căprioarei se stinge treptat, în timp ce ochii ei umeziți de apa morții îl urmăresc tăcuți, cu aceeași nespusă dragoste... Oliver
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și-mi place și școala. Dar, cu toate acestea, nu mă simt bine. Și știi tu de ce, iubita mea mamă. Pentru că dorul față de tine mă apasă, mă urmărește orișiunde. Mă gândesc la tine cu drag și cu respect și cu sfâșietorul dor de tine, regretând că nu-ți sunt în preajmă. Să știi însă, că amintirile și dorul de tine mă ajută oricând și sper să ajung în curând în satul meu, la casa noastră, să sărut cât mai curând mâna
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nimic, ci doar ți s-a părut așa, ai avut o vedenie... Și apoi jalea te răpune, iar vorbele tale sunt ca un plâns de îngropăciune. Lumina dispare imediat, iar sufletul îți este iar umbrit de norii așteptării și dorului sfâșietor. Parcă te văd că într-un târziu, neridicând de jos a ta privire, cum îți este obiceiul, atunci când îți este greu să mărturisești cuiva ce ai pe suflet, le spui fetelor, plină de îndurare, niște cuvinte triste. Le spui că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
surprizele rămân mereu aceleași, și ce n-a avut loc nu Încetează de a nu mai avea loc. mormintele Își schimbă morții, veșnicia durează două, trei decenii.” La un moment dat, pentru că nu se auzea nimic altceva decât un hohot sfâșietor de plâns, telefonul hotărî cu de la sine putere că e cazul să Întrerupă convorbirea. Era doar Anul Nou și câte mesaje și urări de bine nu-și așteptau rândul? X. Epilog: The Brave New World Motto: „Erau adânci ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aici? Nu știu, răspunse Fidorous. Poate. — Poate? — Probabil. Eric, o să-mi trebuiască alt fir și altă momeală. Vreau să... Bum. Toată puntea se cutremură, iar eu am fost aruncat în față, lovindu-mă cu genunchiul de spatele imprimantei. O durere sfâșietoare și greutatea mea desprinse aparatul din strânsoare, aruncându-mă împreună cu el peste bord. Eu în aer, căzând cu capul înainte. Oceanul gonind în sus și lovindu-mă în ceafă cu un pleoscăit puternic și apoi... Sfârâind și făcând bulbuci, suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apucă-te de ceva. Eu m-am prins de marginea punții de control. — Dumnezeule, strigă doctorul. Țineți-vă bine. Vup. Harponul nimeri rechinul în înotătoare, dar ludovicianul nu încetini deloc, înaintă mai repede, ajunse mai aproape, tot mai aproape... Zgomotul sfâșietor de lemn zdrobit și Orpheus înclinat tare la babord. M-am prins de micul parbriz al ambarcațiunii, împingându-mă cu picioarele în peretele punții superioare; Fidorous se agăță de balustradă în vreme ce găleți, cutii, frânghii și toate celelalte se rostogoliră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și-a făcut loc speranța, jumătatea despărțită a devenit ființa mea. Printr-o eroare metafizică, dublurile pot trăi în același timp și spațiu. Apoi m-am așezat pe un bolovan pe măsura mea și m-am pornit pe un plâns sfâșietor și nostalgic, din care nu m-am putut opri nici după ce am adormit. Când m-am trezit, lacrimile continuau să se adune în jurul meu și făceau să crească apele spre un al doilea potop. Desigur, apele unindu-se îmi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
foarte lungă, în cele în care timpul curge pentru o vreme ireversibil. În fapt, orice aș visa, un "eu" îngrozitor de pregnant și apăsător, chiar dacă imponderabil, îmi guvernează toate visele. Când visez un pom singular într-o câmpie nesfârșită, mă descopăr sfâșietor de prezent, ascuns în ramurile acelui arbore sau zburând printre norii de deasupra lui. Prezența eului în vise este covârșitoare ca aceea a unui zeu ce ne apare într-o epifanie continuă, fără chip, printr-o serie infinită de semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
despuierea de veșminte, bucuroase că aveau cu cine concura întru goliciune. Suratele întunecate se adunară în grupuri răzlețe, începând să șușotească. După ce termină, spre seară, treaba, Mioara simți în aerul stătut miros de răzmeriță. La radio, se derula un swing sfâșietor. Umbrele șușoteau și fiecare dintre ele venea în fugă și șoptea ceva, apoi mai multe, după care se retrăgeau în grup compact. Noi suntem tu, păreau să spună, aceasta vedea și ea, nu era nici înfricoșată, nici bucuroasă că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
răspunsul? Nemernicul de Gustav îmi spunea: Întotdeauna tu vezi deja sfârșitul. O clipă am avut senzația că mă văd pe mine în viitor. Nu știu de ce priveam trecutul, prezentul de acum, ca pe ceva de care mă leagă un dor sfâșietor când, de fapt, uram din toată ființa fiecare ceas care mă apropia de școală. D a spuse Satelitu le schingiuiau pe femei la două zile, pe copii la trei și pe bărbați în fiecare zi. Vreți să fiți români? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un purice pe holurile porumbului, pe holurile ferate ale gării din Brăila, pe holurile de beton ale școlii, pe holurile largi ale tinereții, cu ferestre uriașe, dincolo de ele foșnind, înspăimântător, porumbul. Cât uram această simfonie verde, cu partitura foșnetului moale, sfâșietoare, înfrigurată, uscată, seacă, plasticizată osmotic cu croncănitul ciorilor avide de a distruge această imensitate nestatornică, străbătută de acea sperietoare vie cu o șapcă de elev pe creștetul pleșuv, gonind nu se știe de ce printre cocenii drepți, încărcați cu știuleți galbeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nici oleacă! N-ai spus tu minciuni că ai fost cu fete! Băiatul a trebuit să recunoască și rămas fără argumente a crezut că tot cerul s-a prăbușit peste el! A privit-o lung, chiar cu o primă dragoste sfâșietoare, și-a coborât privirea arzândă către picioarele frumoase ale fetei, le-a dezgolit În gând și făcând din cap o mișcare de motănelcerșetor, pe care fata o cunoștea și la care răspunsese de câteva ori În trecut, lăsând ca pentru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și a lui Bacovia sau Marin Sorescu.“ Răsuflăm ușurați, pentru că trăiam de multă vreme cu teama că opera porumboiană nu poate fi tradusă... În general, lectura cărții lui Ion Roșioru este de un haz nebun (dar și de o tristețe sfâșietoare). Celui care o comentează nu-i rămâne decât să exclame, parafrazându-l pe Eminescu: Nu credeam să-nvăț a citi vreodată o asemenea carte... Cu mana in ghips... Aflat la al cincilea volum de versuri (La poarta sinelui, prefață de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
țesălă și întorcea capul spre ușa grajdului... Așteaptă și el pe stăpân își zise. Câinele rămăsese toată ziua la marginea stâncilor, acolo unde începea poteca spre mare... sau unde se sfârșea, pentru cei care urcau de pe mal... Urlase lung și sfâșietor de vreo două ori... Acum intrase în casă și se cuibărise lângă foc, scuturându-se din când în când, cu blana udă, mirosind a frig și ceață și alge ca orice câine care-și făcea veacul mai mult prin fiord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lui învățător a mai spus câteva cuvinte despre prietenia care îl lega de străinul care îl însoțea, domnul Simion, cu care fusese camarad în lagăr la ruși și a tăcut iar. Apoi, domnul Simion rostise și el, pe un ton sfâșietor vorbe care i-au mers la inimă : Micuța este copilul meu; mama ei, Teodora, era studentă la Cernăuți când am cunoscut-o și îndrăgit-o, în vara anului în care Armata Română a eliberat Bucovina de Nord. Așa cum spunea adineaori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
oprit din citit, întrerupt fiind de o cerșetoare sărmană, care se apropiase pe nesimțite de mine. Avea hainele numai zdrențe și o față chinuită. Se vedea limpede 76 Rareș Tiron că era decăzută moral, căci avea în privire acel licăr sfâșietor de tristețe și de suferință, care știe să înmoaie inima omului îndată, iar asta m a mișcat cu tărie și m-a înduioșat. Mi-a întins mâna spre a-i da ceva, iar eu n-am tut să-mi întorc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și indiferență neclintite? Niciodată! Să-ți plăsmuiești fiul direct în seraiul oamenilor de vază ai lumii întregi, ca apoi să-l vezi dintr-odată cum se îndreaptă, în cădere liberă, spre mocirla de temut a celor săraci și anonimi, este sfâșietor. Mamă fiind, vezi cum se zbate în ea, parcă dorind să nu se înece, dar, totodată, îți refuză mâna pe care i-ai întins-o spre a-l salva, într-o dovadă a ta de supremă compasiune. Strigi Istorisiri nesănătoase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
face o simplă slujbă, atunci când angajatul care lucrează acolo nu se mai poate acomoda deloc cu regulile ei și, chiar și de resemnat cu ea, refuză categoric să se resemneze. Pentru acest angajat, acest tip de loc de muncă știe sfâșietor de bine să semneze, în timp, sentința clară a unui condamnat la moarte, fără proces! Mă întreb: cine poate să cunoască toate îndoielile îngrozitoare ale sufletului omenesc și toți fiorii, ce îl scutură? Această întrebare este sortită să rămână fără
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bună dovadă de inteligență la om. Acum, sunt întru totul convinsă că doar... 188 Rareș Tiron Dar vocea i se frânse. Subit, rămânând cu ideea neîncheiată, se prăbuși ca secerată la pământ, scoțând neputincioasă un ultim zgomot gâfâit. Sunetul fu sfâșietor. În sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub picioare. Un întreg iureș de emoții teribile îi trecură prin inimă atunci, ca un ghimpe înțepându-l și făcându-l
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cei mai admirați nebuni din istorie, despre care un alt maniac (același care avea să-i îndemne pe universitarii germani, în a sa Rektoratsrede, să îmbrățișeze doctrina lui Hitler) scria că întrupează esența poeziei, se mira, într-o dezlânată, dar sfâșietor de frumoasă elegie, de rostul poeților în vremuri de restriște. A trăi cu perspectiva morții iminente și a-ți bate capul să însăilezi nebunii în metru alcaic sau asclepiadic demonstrează clar diagnosticul pe care i l-am pus, fără rezerve
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
câteva priviri de o iubire nedescriptibilă, șezură pe o sofa de postav roșu cu ciucuri albi de Veneția [...]". Pe cât de mult își iubește părintele fata, pe atât de mult îl urăște pe Dinu Păturică. De ce oare? Mândra ne mărturisește, cu sfâșietoare candoare, că "ura cea neîmpăcată" pe care o nutrește față de postelnic îi vine "mai mult din prevedere". Ne amintim, firește, ce ne învață imbatabila zestre paremiologică autohtonă, anume că "prevederea este mama înțelepciunii". Abia acum înțelegem că aluziile lui Filimon
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
citeau. Și semnele s-au săpat în mine cu o asemenea forță, că ele au rămas acolo pentru vecie. N-aș fi crezut niciodată că lectura imediată și simplă, cititul la prima mână, poate fi atât de cutremurătoare și de sfâșietoare. în clipa aceea am hotărât să nu mai gust niciodată băuturi tari. Dacă literele nu și-ar fi regăsit acum, când sunt treaz, vechea lor agresivitate, le-aș putea desena una după alta. Nu descoperisem doar atacul mortal la adresa înzestrării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]