494 matches
-
Frankfurterii de la Ball Park se umflau când fierbeau, dar Hercules Hot Dogs făceau ceva și mai și. Ieșeau din pachet arătând ca niște ca niște crenvurști normali, rozalii ca un uger, dar când se Încingeau se petrecea o transformare uimitoare. Sfârâind pe grătar, crenvurștii se bombau În mijloc, se Îngroșau și, da, se Încovoiau. Aceasta era contribuția Capitolului Unsprezece. Într-o noapte, fratele meu, care pe atunci avea șaptesprezece ani, se dusese jos, În bucătărie, ca să-și pregătească În toiul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
femeia grasă, rozalie ca o halcă de șuncă de Canada; jos, la bază, Tessie și cu mine, Îngrămădite precum cartofii prăjiți; mai Încolo, pe stânga, fetele care se epilaupentru bikini, stând Întinse pe spate. Helga ne ținea pe toate acolo sfârâind. Cu tava de aluminiu În mână, se plimba de la un corp la altul, aplicând cu o spatulă de lemn ceara de culoarea siropului de arțar oriunde era nevoie și apăsând Înăuntru bucăți de tifon Înainte ca pasta lichidă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe trepte o copilă ca un înger; Pe-a altarului icoană în de raze roșii frângeri, Palidă și mohorâtă maica Domnului se vede. O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură; Lucii picături de smoală la pământ cad sfârâind Și cununi de flori uscate fîșîesc amirosind Ș-a copilei rugăciune tainic șopotit murmură. Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită, Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghiază, Coatele pe brațul crucii le destinde și le-așază, Ochii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-nfășoară În stindardul roș și fruntea-i aspră-adîncă, încrețită, Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită, Ochii fulgerau și vorba-i trezea furia vulgară. Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfârâind în aer bolnav. - Nimeni nu-i știe de știre, Nimeni soarta-i n-o-mblînzește, nimeni fruntea nu-i mângâie. Ah! acele gânduri toate îndreptate contra lumei, Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbrăcate Cu-a lui Dumnezeu numire - astăzi toate-s
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ai auzit, Bugs? Păi, de obicei aud cam tot ce se spune. Nu asta te-am Întrebat. — Da. Am auzit ce-a spus domnul. Punea felii de șuncă Într-o tigaie mică. Când tigaia se-ncălzi și untura Începu să sfârâie, Bugs se așeză pe vine pe picioarele lui lungi de negru, Întoarse șunca și sparse câteva ouă deasupra, aplecând tigaia Într-o parte și-n cealaltă pentru ca ouăle să fie stropite cu untură. — Domnu’ Adams, sunteți drăguț să tăiați niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bolborosi până deveni poroasă. Nick băgă o așchie curată de pin sub turtă. Scutură puțin tigaia și turta Începu să se desprindă. „N-o să Încerc s-o arunc peste cap“, se gândi. Băgă așchia pe sub toată turta și o Întoarse. Sfârâia. După ce se făcu, Nick unse din nou tigaia. Folosi tot amestcul care-i mai rămăsese. Mai făcu o clătită mare și una mai mică. Mâncă o clătită mare și o clătită mai mică cu gem de mere. O unse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rochiță a ei. După ce a îmbrăcat-o, s-a privit, un timp, în oglindă, apoi s-a îndreptat către bucătărie, unde robotea bunica. Ce spui, îți place? Ce să-mi placă? Așa, cum arăt. Bunica, preocupată mai mult de ceea ce sfârâia pe aragaz decât de felul cum se îmbrăcase Sorina, n-o privi la început. Dar fetița nu se lăsă. Ei? Da, e bine. De ce-o fi răspuns bunica așa de morocănos la o întrebare atât de importantă. „Nu-i
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ce gust minunat au!... Apoi, poznașul s-a dus pe cuptor și în curând a adormit. Bunică, ce se aude? De unde vine zgomotul ăsta? Parcă ar fi un ferăstrău! spune Sorina. E Țâncul nostru, toarce! Cum așa! Dar toarce, adică sfârâie prin somn precum un fus. Sorin a scos, între timp, un fulg dintr-o pernă. Cu el gâdilă nasul motanului. Acesta-și mișcă mustățile, deschide ochii și, văzând cine nu-l lasă să doarmă, întinde lăbuțele și apucă fulgul. Îi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în alta, roată și cu capetele aplecate la mijloc, ca și cum ar fi ascultat freamătul cuptoarelor din mijlocul pământului. Stăteau neclintite subt soarele de iulie și primeau la boturi răsufletul ierburilor. Miliardele de cosași, specii mărunte de lăcuste de toate colorile, sfârâiau asurzitor în întinderile caste; zvonul lor tindea să se statornicească în tâmplele lui Lupu ca un cântec propriu al urechii interne. Când și când, la cotiturile drumșorului printre lanuri, ori la o coborâre într-o vâlcică, dădea peste pâlcuri de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
paie și cârpe unse cu rășină, roțile se rostogoleau în hopuri mari, aprindeau iarba uscată de pe dealuri, lăsând dâre de foc în urma lor. Luminând violent chipurile trase ale oamenilor, roțile de foc erau supte de hăul văilor și se opreau sfârâind în apa râului, ademenind magic stingerea focului solar în apele ploilor dorite. Câinii speriați și întărâtați de zgomote și vrăji rupeau hămăind lanțurile prin ogrăzi. Procesiunea porni spre râu ca și roțile în flăcări. Bătrânul nu mai avea încotro. Trebuia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și tăioase ca cioburile de sticlă. Alerg. Cad. Mă târăsc. Mi-e frică. Mă ridic. Alerg. Mă împiedic. Nu mai pot. Soarele alb ca o roată cu spițe de nichel. Coboară. Spițe incandescente de nichel în omoplați, în pulpe. Carnea sfârâie cu miros greu și înecăcios. Sap nisipul cu unghiile. Puțină umezeală m-ar alina. M-aș putea ascunde. Sap. Firele de nisip se mișcă sub mâinile mele. Nu e nisip. Furnici roșii, mari cât unghia, îmi îmbracă trupul. Harnice, rup
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
apă. Deșert de apă după deșert de nisip. Arată la fel, dar știu că e altceva. De unde știu? E prima oară când văd marea, dar o recunosc. Răcoarea și aromele ei de alge putrede nu mi sunt străine. Mă primește sfârâind. Apa sărată îmi alină durerea și-mi cicatrizează rănile ca un balsam. Pești lucioși, mari cât bivolii, mă întâmpină și mă conduc în adâncuri..." Prima oară nu pricepu nimic. Și apoi nu înțelese prea bine cuvântul de pe copertă: vis. Definea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
paie și cârpe unse cu rășină, roțile se rostogoleau în hopuri mari, aprindeau iarba uscată de pe dealuri, lăsând dâre de foc în urma lor. Luminând violent chipurile trase ale oamenilor, roțile de foc erau supte de hăul văilor și se opreau sfârâind în apa râului, ademenind magic stingerea focului solar în apele ploilor dorite. Câinii speriați și întărâtați de zgomote și vrăji rupeau hămăind lanțurile prin ogrăzi. Procesiunea porni spre râu ca și roțile în flăcări. Bătrânul nu mai avea încotro. Trebuia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și tăioase ca cioburile de sticlă. Alerg. Cad. Mă târăsc. Mi-e frică. Mă ridic. Alerg. Mă împiedic. Nu mai pot. Soarele alb ca o roată cu spițe de nichel. Coboară. Spițe incandescente de nichel în omoplați, în pulpe. Carnea sfârâie cu miros greu și înecăcios. Sap nisipul cu unghiile. Puțină umezeală m-ar alina. M-aș putea ascunde. Sap. Firele de nisip se mișcă sub mâinile mele. Nu e nisip. Furnici roșii, mari cât unghia, îmi îmbracă trupul. Harnice, rup
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
apă. Deșert de apă după deșert de nisip. Arată la fel, dar știu că e altceva. De unde știu? E prima oară când văd marea, dar o recunosc. Răcoarea și aromele ei de alge putrede nu mi sunt străine. Mă primește sfârâind. Apa sărată îmi alină durerea și-mi cicatrizează rănile ca un balsam. Pești lucioși, mari cât bivolii, mă întâmpină și mă conduc în adâncuri..." Prima oară nu pricepu nimic. Și apoi nu înțelese prea bine cuvântul de pe copertă: vis. Definea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai mare dintre cele două surori ale mele, după toate aparențele o mamă serioasă a trei copii, statornicită într-o suburbie, coproprietară a unui garaj și a două mașini, e gata, în orice moment de veselie, să danseze până-i sfârâie tălpile; am văzut-o, cu groază, lansându-se într-un balet pasabil, cu o nepoțică de-a mea în vârstă de cinci zile în brațe. Walt, răposatul meu frate mai mic, care a fost omorât într-un accident postbelic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ca un papagal, adăugând: „Las’ să mai aștepte, nu fug nicăieri...“ „A dracului cotoroanță, șoptiră petrecăreții, face pe nebuna și ne ia și peste picior... Poate că n-ar fi rău să-i punem niște poște, ca să vedem cum Îi sfârâie călcâile“, propuse un muzicant. „Eu zic să-i mai suflăm În ureche, poate se trezește!“ Și, zicând aceasta, se puseră cu toții pe urlat... Acum, bătrâna se trezi de-a binelea. Deschizându-și, În sfârșit, ochii, Tatiana rămase Înmărmurită. În preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dar puterile o părăseau. Mâinile Îi deveneau tot mai grele, ca niște bucăți de piatră. Pleoapele inerte. Iar buzele parcă se transformaseră În două suluri de pâslă zgrunțuroasă, care atunci când se mișcau scoteau un foșnet tare neplăcut. - În trup, sufletele sfârâie ca niște clătite-ntr-o tigaie, adăugă pe un ton ce se voia voios vizitatorul. O mână nevăzută le aruncă În aer și le Întoarce când pe față, când pe dos, ca să se rumenească bine. Urli, țipi ca apucatul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lumina lămpii, camera lui personală. Adunase aici, În jurul său un soi de intimitate foarte plăcută. Dar se ridică. Nu se odihnea, așa că putea foarte bine să se ducă la spital. Nepotul său Gruner avea nevoie de el. Acel lucru Îi sfârâia În creier. Țărâna era presărată pe fața lui. Privește atent. Trebuie că vezi niște fire de pământ. Așa că, ridicându-se, Sammler netezi așternutul, cuvertura. Niciodată nu lăsa patul nefăcut. Își trase ciorapi curați. Până la genunchi. Păcat! Păcat, adică, să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era la fel de banal și de monocrom ca și garderoba lui Mary. Dealuri maro zbârcite, câmpuri uscate, movile nisipoase. Singura pată de verde era în ceea ce localnici numeau Orașul Copacilor. Acesta într-adevăr ieșea în evidență. Când au aterizat, pista a sfârâit; avionul a rulat până la poartă ca printr-un miraj sclipitor. Toate chipurile lipite de ferestrele terminalului erau albe. Lui Irene locul i-a displăcut instantaneu. Și-a luat singură poșeta și geanta de mână. Naji n-a ajutat-o deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
soare vârcolacii aruncă limbi de jeratic în goliciunea seninului din gropi săpate-n văzduh cu fața pârjolită ulcioarele neîncepute își cască gurile prin care își plâng secunda rădăcinile însetate pe obrajii dogoriți de muncă lacrimi fierbinți lunecă în țărâna care sfârâie de durerea neputinței n-o să mai fie nimic nimic nici hrană pentru ochi doar căderea în genunchi... Crengile curiozității mi-am ascuns mugurii în buzunarul sufletului ca să-i feresc de nostalgii ca orice copil mai evadează din trunchiul ce pălește
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mă îmbrac încet ca un toreador la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne o iubire este ca o vertebră ieșită din rând apăsând nervul luciferic te doare prezența dar și absența ei suferința poate fi cool uneori pucioasa a început să sfârâie în aerul gomorei o pasăre ciugulește cerul trebuie să ies ca o mână prin piatră ca o plantă prin asfalt până atunci nu-mi pot purta numele cum se retrage viața aidoma unei răni supurânde care se vindecă până pielea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
supurânde care se vindecă până pielea vibrează în stringuri! o să râzi dar mâine trebuie să merg la trezorerie să mut banii rămași în bancă o să mă țin de promisiune și nu voi arăta nimănui acea hârtie cu antet fulgere globulare sfârâie prin iarbă înaltă maimuța cheetah a murit visându-l pe johnny weissmuller asta nu are nicio legătura cu iubirea lombrosiană de la bamboo orașul este un vasilisc te face să te simți atât de viu în prezența morții! gemete spârcâieli horcăitul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
știut că și florile dor ca atunci în fereastra prispei sub umbra viței de vie se leagănă fața lui Dumnezeu venit la întâmpinare ce-ai face tu în locul meu, Doamne? uneori iubirea își închide ochii a temniță în oase durerea sfârâie precum în candelă uleiul ajuns la ultima suflare griji descălțate de nădejde umblă cu sandalele în mână pe cruce n-a stat pe jumătate aud când cresc aripile de înger dor băierile timpului se rup iar pe pământ veșnicie sunt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să stric totul de dragul unui capriciu. Poate că ar fi trebuit să merg în sala radio, să-i dedic și eu o melodie, dar nu aveam atâta curaj. Am preferat să rămân cu ochii în tavan și să ascult muzica sfârâită în difuzor până ce somnul m-a condus iar spre visele mele. Pricepi urâtule? Când nu sunt griji timpul trece în goană, dar când iubești în secret atunci secundele se scurg foarte greu și te apasă continuu. Uitasem de certurile zilnice
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]