502 matches
-
Efectul este de seducere a cumpărătorului. Cînd își anunță crrapuuu, pescarul-negustor "se înnoadă în cuvînt, îl zbîrnîie, îl răsucește, îl sfredelește și-l azvîrle" de parcă vezi cuvîntul, și, simultan și crapul, "înotînd într-o dungă prin aer, pătrunzînd în bucătărie, sfîrîind în cratiță". Pe strada Halelor stau o mulțime de negustori ambulanți, tinichigii, tocilari ale căror roți legate de rotițe par un perpetuum mobile. La apropierea lamei de oțel sar scîntei și se aude un sîsîit șerpesc. Pe strada Carol alți
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
iei c-un puf De păpădie-n aprigul văzduh? Mai știi de melci cleioși trupul să-ți aperi, Cînd stai pe-o rînă-n dosul casei vechi Ca să pîndești cum cad în cărămida Adîncii magazii, perechi-perechi, Razele-amiezii, pîrjolind omida Și-și sfîrîie pe-o plită roua grea Umbrită de tandrețea unui brustur? Mai ai curajul blînd cu o andrea Să-nțepi șopîrle, c-un chibrit să-l usturi La tălpi pe Domnul care s-a lungit Din iarba groasă pîn'la infinit
Sînt întrebat de îngeri: mai ai aripi? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7103_a_8428]
-
viziuni de o sălbatică expresivitate, sub imperiul unei spaime elementare și contagioase: ŤScutul lui cît o cîmpie de pe care s-au retras apele/ și au lăsat în urmă stîrvuri de animale de oameni și pești/ face umbră// pe plitele încinse sfîrîie prada înăbușită în mirodenii/ cu toții suflăm în jar/ și gîturile noastre cresc ca niște corăbii/ ce se apropie direct de globii ieșiți din orbite// pînzele lor au fost coborîte cu iuțeală/ tăiate pe lung de la un capăt la altul/ pentru
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]
-
adună pe cerul orb al coalei un nor vinețiu. Ce s-a condensat acolo din sufletul tău neîmpăcat cu sine? Vin valuri spre mine parcă-ntr-adins Dar nu le iau în seamă Fierbe spuma-n pietrișul sărat dar n-o aud sfîrîind Explodează soarele pe-o cărare spre linia ferată, dar ochii mei sunt orbi mai demult Scoici putrezite, iod, aerosoli - nu-mi spun nimic nimic De data asta, slavă Domnului, nu am de scris nici un poem Îl scrie marea la nesfîrșit
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
dai Pe mijlocul tău subțirel Am pus în joacă un inel Să-ți poarte sîmbetele-n el Dacă visezi vînjuri de cai Iubita mea cu ochi mari verzi Cînd eu te cert tu mă dezmierzi Focul din noi e-n pălălăi Sfîrîie roua-n aspre clăi Asmute-mă cu sînii tăi Cei ascuțiți viața să-mi pierzi Iubita mea surîsul tău Șăgalnic rău și derbedeu Mă leagă-n minți rostu' mi-l strînge În frînghioare moi de sînge De ce alături trist ne
Iubita mea cu gura-n rai by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/12085_a_13410]
-
meu, depășește Orice altă fericire. Mă îmbăt de mine, de mirosul meu, de sîngele meu Ca un bețiv care stă cu luna plină în față Și dorința de a urina pe tinicheaua galbenă, în flăcări poate, Este suprema libertate: Să sfîrîie luna Ca o inimă de cîine Aruncată în lava unui vulcan Care s-a trezit numai pentru tine...! Ay!
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
aceea nu se pot suferi reciproc. Întotdeauna când urmăresc emisiunea Cap și pajură afinitățile mele se îndreaptă fără echivoc spre Emil Hurezeanu. El este chipul luminos, vocea rațiunii, omul soluțiilor și interpretărilor limpezi, impecabil argumentate. Intervențiile tenebrosului Cristian Tudor Popescu sfârâie ca un fier înroșit introdus în apă rece, clocotesc de pasiune sunt, nu mai încape discuție, vocea inimii. Jurnalistul își etalează cu ostentație simpatiile și idiosincraziile, se agită continuu, nu face niciun pas în spate în fața puhoiului de contraargumente. Atitudinea
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]
-
obrazul ei fără ochi și mă încuraja să rezist în picioarele ei saboții albaștri scînteiau de-a dreptul divin și pe trupul ei la distanțe egale de plexul solar sediul peștera străveche ale sufletului creșteau două ceasuri imense cu timpul sfîrîind cum fierul încins azvîrlit în delir peste trupul de carne * ea a venit plutind pe saboți de sticlă albastră strălucind ca o bijuterie de mare finețe ochii nu-i avea cu ea și nici sînii și fără ochi și fără
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
retina copilăriei. Dar părul meu e lung și rărit, chipul brăzdat de trecerea vremii. Am o pelerină uzată. În mînă, sticla farmaceutică arămie. Scot dopul torn soluția pe față aprind bricheta. Părul arde și se stinge primul, fără să doară. Sfîrîind, scoate zgomote de catran. Mi se topește lobul urechii drepte. Pielea deasupra sprîncenei, pleoapa. Prin fantele create iese-ntunericul ca dintr-un android. Am părul scurt, revigorat, rănile se mai estompează. Îndărătul frunții, junglă. Peste jungla dendritelor, țipete. Prins în
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
și îngândurat, mic și subțire și drept ca un sfredel și țanțoș, iar lui Ștefan îi păru că el umblă aidoma unui fus pe care l-ai așezat cu vârful pe masă și i-ai dat vânt să se rotească sfârâind... Ai privit vreodată, Ștefane, punctul de fugă al unui sat de case mici și cărămizii, acoperite cu țiglă, acele linii imaginare ce pornesc din cornișe și streșini și crestele acoperișurilor și hornuri și lucarne, pentru a se întâlni undeva, foarte
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
pe paturi supraetajate ocupate de o sută cincizeci de bărbați și femei de toate națiile. Ana Maria, draga mamei, să ne izbăvească Domnul de prăpădul Lui din jungla aia a unui turn Babel, unde s-au încurcat limbile colcăind și sfîrîind într-o putoare de hală de sortat gunoaie. Coborî în adîncuri, spre fundul pămîntului și mai departe, printre figuri duse, de toate neamurile, culorile și rasele, supte, întunecate, îndîrjite, sălbăticite în acel iad unde nu era milă, iertare și împăcare
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
săteni. Ne lătrau cîinii ca pe urs. Dacă vedeam vreun om în ogradă, îl întrebam cum ajungem la stînă și el ne spunea părerea lui. Pe urmă am trecut pe sub o linie electrică de înaltă tensiune și am auzit cablurile sfîrîind, din cauza umezelii aerului. Le-a auzit și Florin. Ne întrebam unul pe altul care ar putea fi cauza acelui fenomen. În fine. Stîna nu era propriu-zis în afara satului, ci la marginea lui. De fapt, nu era propriu-zis stînă, ci gospodăria
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
singur în pagină rânjetul lui triumfător ar fi de nesuportat cu cerneluri și paste nu-l voi putea șterge dar stai puțin de unde vin toate astea al cui e gândul în care mă zbat înainte de a fi aruncat în tigaia sfârâind din bucătăria infernului? noi nouții lumea a început cu noi și sunt sigur cu noi se va și sfârși de mai multe ori o dată cu fiecare o dată pentru fiecare oricât de puțin ne-am uita înapoi chiar cu ochii mereu înainte
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
mai complex suflet al nostru de azi”, afirmă că este “singurul dintre naționaliștii noștri, care atinge patetismul eminescian al ideii de națiune”. Și: “De când scrie el, limba noastră a fost trecută prin cuptoare de simțiri, care au făcut-o să sfârâie și să frigă”. Această inspirată metaforă spune aproape totul despre marele memorialist, cel din Oameni care am fost. În romanul Adela al lui G. Ibrăileanu, criticul identifică o variantă narativă a cugetărilor cuprinse în volumul Privind viața, o disimulare romantică
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
extazul dăruirii devastatoare: „Aș vrea să mă doară, să nu pot țipa./ Iubirea cu mersul de fulger/ Aș vrea să mă muște cînd clipa o vrea/ O gură ca fructul de sânger// Să cadă jăratec pe locul cel supt/ Să sfârâie carnea dorită/ și sufletul palid în casa-i de melc/ Să-și ducă povara strivită.// La ușa iubirii eu n-am așezat/ Un cer cu parfumuri de seară./ Din cupa plăcerii se-nalță senzual/ Mireasma durerii, amară...“ Tonul patetic, accentele
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
se jenează de tovarășii săi de altădată și că se află cu ei în „criminală cîrdășie” (aluzie la extrema dreaptă), vorbește despre „Virgilică de la Paris” (aluzie la Virgil Ierunca), îi numește pe toți „javre, pleavă, fasciști, legionari cărora le-au sfîrîit picioarele de mînia poporului”. Zaharia Stancu este cel care enunță la un moment dat, în paginile revistei, legea cea mai importantă a funcționării regimului, dovadă că îi înțelesese perfect mecanismul: „Nu am confundat, nu confund și nu voi confunda niciodată
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
--- Război și Pace sfârșit de ianuarie pe-nserat scăpate de zi în lupta cu noaptea primele picături de ploaie plonjează înfundat în zăpadă ca niște torțe care se sting sfârâind la impactul cu apa: ți se umple paharul pentru că din cauza mea nu ai tu umbrela la tine și numai s-aștept c-o să văd eu ce-o să pățesc când ajungem acasă: te-apropii somnoroasă-n întuneric de mine și-
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
se netezesc/ cum ar fi cel dintre ființă și neființă/ dintre lumină și umbră, cuvânt și tăcere/ dintre zîmbet și melancolie/ dintre somn și trezie./ Tu abur și ceață și fum, tu iarbă a fiarelor/ prelinsă/ răcoare a lacrimii care sfîrîie pe obraz/ ca pe o plită încinsă/ apropiete cu talpa veșnic desculță și desperecheată/ a zeului-negură, a păsării zeu;/ o ceață subțire/ răspîndește lumea, nepregătită încă/ pentru căldura trupului tău”. Una dintre figurile privilegiate ale poeziei lui Varujan Vosganian este
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
adună în juru-i deopotrivă hămesiți și îmbuibați, pofticioși și inapetenți, hulpavi și simandicoși. Așa se face că muzica este ascultată de unii ca și cum ar lua un mic dejun englezesc, la care se servesc produse condimentate, prăjite în sosuri grase, ce sfârâie în ritmuri rock și răspândesc damfuri de melodii electrocutante. Alții întâlnesc muzica de parcă ar face o incursiune la un fast-food, unde mușcând dintr-un burger, vorbesc la mobil, frunzăresc ziarul și flirtează cu televizorul, înconjurați de sonorități ethno (agresiv maneliste
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
astfel de situații. Aruncă o privire în frigider unde găsi o bucată uscată de cașcaval, o cutie de pateu, unt și două ouă. La vederea mâncării stomacul preluă puterea asupra sistemului nervos al profesorului Andrews. O clipă mai târziu omleta sfârâia vesel; cel mai mare cadou pe care profesorul Andrews l-a primit de la viață în acea zi ciudată a fost sticla de Johnny Walker, pe care o cumpărase la Heatrow. Își turnă încă jumătate de pahar și îl bău aproape
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
mai ales cititoarele, continuă Galateia pe același ton. Nimeni n-o să vrea să-ți publice cartea. - Zorbas o să rupă inimi, te asigur. Femeile o să-l iubească. Îl înfățișez ca pe un șmecher fără pereche, descurcăreț, înțelepciunea pământului, dansator de-i sfârâie călcâiele, viteaz. - Foarte viteaz, repetă Pantelis Prevelakis. Ascultând toată discuția, Zorbas, mustăcea încântat, aruncă tuturor o privire triumfătoare, se ridică și intră în casă. Când se-ntoarse cu buzuki, începu să îngâne un cântec: Fost-am șmecher cu vână de
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
o rochie de casă, veche, năpădită de iarbă Și spăla niște cazane uriașe Și-acolo robotea biata bunică-mea Pe lângă ea plângea o Sfântă tinerică Lacrimile i se prefăceau în peștișori de aur Bunica pusese pe foc o tigaie Uleiul sfârâia Ea apuca peștișorii, îi da prin făină Și-i arunca în untdelemnul încins Aceia la-nceput gemeau Apoi, mai potolindu-se, Prindeau a-i vorbi cu vocile noastre. - Ce faci tălică, bre mamaie, colo-n cer? - Ia, ziulica-ntreagă tot
Poeți contemporani din Salonic by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/5085_a_6410]
-
contând pe reacția să de panică. Omul provocat reacționează așa cum se așteaptă vrăjitoarea: Mihnea încalecă, tresare, calul sau cade și el are reflexul de a sări la timp din șea, apoi "iară încalecă" și se apără frenetic cu sabia ("sabia sfârâie", zice Bolintineanu, de parcă ar vorbi despre o frigare într-un ospăț haiducesc), și-și continuă galopul până când, cu sau fără vină, e salvat de zorii zilei. Marile poeme îngăduie și părți alandala, tirade, etc. Mihnea și babă zdrobește în copitele
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
cavalele,/ Luna dispare;/ Cerul se-ntunecă, munții se cleatină -/ Mihnea tresare./ Fulgerul scânteie, tunetul bubuie,/ Calul sau cade;/ Demonii raseră; o, ce de hohote!/ Mihnea jos sare./ Însă el repede iară încalecă,/ Fuge mai tare;/ Fuge că crivatul, sabia-i sfârâie/ În apărare./ Aripi fantastice simte pe umere,/ Însă el fuge,/ Pare că-l sfâșie guri însetabile,/ Hainele-i suge;/ Babă pe-o cavală iute că fulgerul/ Trece-nainte,/ Slabă și palida, pletele-i fâlfâie/ Pe osăminte;/ Barbă îi tremura, dinții
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
umorile emoției intime: "secretul e să fii un soft de femeie hipnotică / o moară vizuală care înoată prin aer cu elitre de aur / în jurul căreia milioane de chipuri înfloresc flou gaussien / (Ťe o concentrație mortală de sînge / în vinul ce sfîrîie și nu îmbătrînește singur, / cum o fotografie de epocă în memorialul compulsiilor omeneștiť) / mai departe e lagărul de concentrare a frumuseții / ce moare devreme în femeia cu elice și linkuri...ť " (înghițituri mici de beatitutine cînd dai click pe femeia
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]