1,822 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 2260 din 09 martie 2017 Toate Articolele Autorului Cu pași ușori Trăiam în umbra tristului trecut Și-acum în cea incertă a timpului prezent, Mă număr printre stelele ce-au căzut Și printre navele, ce se sfărâmă în torent. Și cu tristețe mă-ntreb cine sunt, Nimic din ceea ce-aș fi vrut să fiu, M-am rătăcit de mine-n labirint, Iar unica ieșire, n-o mai știu. Și dacă lacrima nu aș opri-o, Când
CU PAȘI UȘORI de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385109_a_386438]
-
fața spre viață, De un gând rătăcit se agață. Ca un nor necreat să răsfire Adieri din fioruri de mire. Dimineața Turturea de la fereastră, Rupi lumina mea măiastră În petale evantai, Dimineții îi dai grai. Nopțile de-argint stropite Le sfărâmi, le culci topite De o boare de salcâm, Ce venea din alt tărâm. Zorii bucuroși ridică Glasuri pure, ce despică Oxigenul cristalin Din văzduhul cu voal fin. Ploaie tristă și mocnită La fereastra mea se-agită, Parcă nu e primăvară
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
doar pentru sine - ci ca într-o spovedanie, dar nu doar față de preot ci face public Crezul său de creștimă: Împăratul veșniciei, Domnul, e tăria mea, Stânca mea de adăpost. Iar când valul încercării Mă lovește fără milă și-mi sfărâmă inima, Atunci Domnul îmi întinde, blând, toiagul îndurării, Nicidecum să nu mă clatin, ci să pot mai sus urca. (Împăratul veșniciei) Aceste versuri ne trimit șă ne amintim totodată și de spusele lui Iisus , care îndeamnă la recunoașterea pe față
E(C)LIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALĂRII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384482_a_385811]
-
istoriei românești, în sensul temeiniciei, este educația estetică și creștină, prin cântece asociative, datorită temelor și liniei melodice lirice și liniștitoare, cu ruga. Tot torentul de farse culturale, caruselul de kitsch-uri, opulența, snobismul, obediența în măsură de parvenire, se sfărâmă ca de stâncă de soliditatea versurilor cu verb blând critic și de linul melodiilor cântate de interpretul Cristian Pomohaci. Sobru, cu surâs lipit de gură și de lumina ochilor, incisiv, cu glas cald și omenos, menține în prim planul cântecelor
CRISTIAN POMOHACI. UNIFORMITATE ÎN RELAŢIA OM, CÂNTEC, RUGĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384512_a_385841]
-
acestei probleme: - acela de deasă împărtășanie, rară împărtășanie, cu vrednicie, fără, cu pregătire sau fără, ori continuă împărtășanie?!... Care este, cu alte cuvinte, poziția Sfinților Părinți cu privire la această problemă?!... - Răspunsul meu este: Continuă Împărtășanie, iar cât privește vrednicia, noi preoții sfărâmăm Sfintele Sfintele, după cum citim în rugăciunea de după Epicleza Euharistică ce zice: „Se sfărâmă și se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă și nu se desparte, Cel ce se mănâncă și niciodată nu se sfârșește, ci pe cei ce
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROFESOR ILIE MOLDOVAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382315_a_383644]
-
sau fără, ori continuă împărtășanie?!... Care este, cu alte cuvinte, poziția Sfinților Părinți cu privire la această problemă?!... - Răspunsul meu este: Continuă Împărtășanie, iar cât privește vrednicia, noi preoții sfărâmăm Sfintele Sfintele, după cum citim în rugăciunea de după Epicleza Euharistică ce zice: „Se sfărâmă și se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă și nu se desparte, Cel ce se mănâncă și niciodată nu se sfârșește, ci pe cei ce se împărtășesc îi sfințește” - argument pentru continua împărtășanie. În ce privește vrednicia, aceasta este un
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROFESOR ILIE MOLDOVAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382315_a_383644]
-
poziția Sfinților Părinți cu privire la această problemă?!... - Răspunsul meu este: Continuă Împărtășanie, iar cât privește vrednicia, noi preoții sfărâmăm Sfintele Sfintele, după cum citim în rugăciunea de după Epicleza Euharistică ce zice: „Se sfărâmă și se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă și nu se desparte, Cel ce se mănâncă și niciodată nu se sfârșește, ci pe cei ce se împărtășesc îi sfințește” - argument pentru continua împărtășanie. În ce privește vrednicia, aceasta este un dar de la Dumnezeu și nicidecum meritul nostru!... Motivele invocării nevredniciei
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROFESOR ILIE MOLDOVAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382315_a_383644]
-
gură din conținutul sticlei de care avea mare grijă când cădea.) X: Apune soarele. Când eram copil și doream o clipă de liniște fugeam la cimitir. Era atâta liniște în acel loc, încât verdeața părea să prindă grai pentru a sfărâma cercul muțeniei. Atunci o pasăre se auzea printre crengile dese ca un ecou al unei vieți apuse. Acum e haos peste tot, e atâta zgomot artificial, de parcă natura s-a ascuns în spatele unei cortine și nu mai este vizibilă pentru
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
nu își mai aduce aminte, căci s-a pierdut pe drum, în timp ce contrastele din mintea lui se frâng. OMUL DE PAIE CU TERMINAȚII NERVOASE ALBASTRE Omul de paie cu terminații nervoase albastre dă pe gât gâlgâind amintiri pixelate, călătorind se sfărâmă de astre pe cărări de la cele mai înguste la cele mai late. Cele mai late cresc mai sus înconjurate de aurie lumină. „Cine sunt?” Se întreabă căci nu stie unde s-a pus, „Și ce fac?” El nu își mai
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
oceanele de vieți, Numai timpul ca o hidră Duce traiul prin scaieți! Trec fantasme-n umbra nopții Și tresar printre ciulini, Plâng în raza dimineții Vise ce-au dormit prin spini. În furtunile din ceruri Stelele se nasc și mor, Sfărâmate-n zeci de cioburi Zilele se duc în zbor. Doar netrebnice ființe Sub ardoarea soarelui, Plini de jalnice dorințe Stau în calea timpului Crezând că în astă lume Poart’-un nume și un chip. Dar oricine-ți poate spune: Ești
FIR DE NISIP de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383981_a_385310]
-
le-a dat 2 fii în curată căsnicie Că o răsplată a Credinței : Ioan și Arcadie ! Pe care în Fenicia, la Școlile din Berit Să capete înțelepciune, cu râvna dar și smerit. Dar o furtună pe Mare, corabia le-a sfărâmat Și nimeni n-avea cunoștință dacă vre-un suflet a scăpat... Maria și Xenofont, îndurerați i-au căutat Și găsindu-i la Călugări, tare mult s-au bucurat ! Erau la Ierusalim într-o Sfântă Mănăstire Unde toți 4 Monahismul, primeau
SFANTUL APOSTOL ȘI EVANGHELIST LUCA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383980_a_385309]
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > BUCĂȚI DE SUFLET Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1195 din 09 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Am incercat să-ți sfărâm sufletul în bucăți, Având pe moment un zâmbet trist și sadic, Apoi pe urme de ruj și gânduri nespuse, m-am așezat... Și-am reușit ca să filtrez din pulberea ce a ieșit...nu toată, Păstrând pe mai tarziu din ea
BUCĂȚI DE SUFLET de COSTI POP în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383439_a_384768]
-
este Același cu Dumnezeu - Omul înviat. Crucea face să irumpă în inima creatului, în inima existenței noastre o forță dumnezeiască, o viață mai puternică decât moartea. Dumnezeu se răstignește pe tot răul lumii pentru a ne deschide căile Învierii. El sfărâmă porțile morții și ale iadului, sfărâmă veșmântul răutății acestei lumi, dăruindu-ne prin Jertfă și Înviere lumina și bucuria vieții celei veșnice. Crucea este, potrivit lui Nichifor Calist, îndulcirea amărăciunii și a plictiselii care ne încearcă în mijlocul luptelor. "Crucea este înscrisă
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
Crucea face să irumpă în inima creatului, în inima existenței noastre o forță dumnezeiască, o viață mai puternică decât moartea. Dumnezeu se răstignește pe tot răul lumii pentru a ne deschide căile Învierii. El sfărâmă porțile morții și ale iadului, sfărâmă veșmântul răutății acestei lumi, dăruindu-ne prin Jertfă și Înviere lumina și bucuria vieții celei veșnice. Crucea este, potrivit lui Nichifor Calist, îndulcirea amărăciunii și a plictiselii care ne încearcă în mijlocul luptelor. "Crucea este înscrisă în inima lui Dumnezeu. De aceea
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
pe voi , bunicii mei, Cum m-așteptați la poartă. Cu dosul mâinii , lacrimi șterg, Și tristă îmi dau seama. C-oricât de mult aș vrea să merg Spre voi, totu-i degeaba... Urc prispa casei voastre dragi Și lutul se sfărâmă, Privesc pereții scorojiți, Mânjiți cu var și humă. Ferestrele ca doi ochi triști, Mă tot privesc cu lacrimi, S-au tot uscat de dorul meu Pe ei și ploi, și patimi. Ușița se deschide greu, Și-ncet pătrund în casă
VISURI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382833_a_384162]
-
e un început de dimineață pe care nu și-ar fi dorit-o astfel. Zărește în iarba crudă o figurină de monarh chinez,cu mustăți subțiri, orientale. E trist, fiindcă doar capul i-a mai rămas întreg,corpul zăcându-i sfărâmat în mii de cioburi colorate ...Iar de sub ele, un praf extrem de alb, s-a revărsat ca o zăpadă ce nu se dă bătută în fața primăverii înflorite. Curiozitatea îl îndeamnă de la spate să îl guște ,iar intuiția îi dă pe loc
VIATA LA PLUS INFINIT (4) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382911_a_384240]
-
literatura #poezie #poezii... XXVI. ÎMBĂTRÂNINDU-MĂ, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. Am auzit că bolta-i mai aproape, Am auzit că muntele-i pustiu, Am auzit că podul peste ape S-a sfărâmat sub pasul tău târziu Și muntele așteaptă să se crape. Nu știu dacă dorința mea-i absurdă, Nu știu dacă pământu-i din pământ, Nu știu dacă aleargă sau doar zburdă Tomnaticele frunze, care sunt Pe buzele-mi și pe urechea
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
de lut, Săpând în liniștirea ghemuită. Sunt întrebări ce nu mai au răspuns, Sunt forfote și glasuri ... Citește mai mult Am auzit că bolta-i mai aproape,Am auzit că muntele-i pustiu,Am auzit că podul peste apeS-a sfărâmat sub pasul tău târziuși muntele așteaptă să se crape.Nu știu dacă dorința mea-i absurdă,Nu știu dacă pământu-i din pământ,Nu știu dacă aleargă sau doar zburdăTomnaticele frunze, care suntPe buzele-mi și pe urechea-mi surdă.Nu
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
În stânga, la marginea unei banchize, o focă se pregătea să plonjeze în ocean. La scenă asista curioasă o cămilă cu cocoașele inegale. În planul îndepărtat, un vehicul tout-terrain escalada o pantă extrem de înclinată. În caz că s-ar fi prăbușit, ar fi sfărâmat în cădere bulbul turlei unei biserici rusești... Fusesem la un pas s-o conduc pe Angela în debaraua mea. Mă hotărâsem să o fac prin trimestrul al doilea, în timpul unei ore de fizică. Ni se dăduse lucrare de control și
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
Întoarse și el privirea În jos și se Îngrozi. Se afla pe buza unei prăpăstii. Nivelul naosului era despicat dintr-o parte În cealaltă. Un abis se căsca În mijlocul pardoselii, ca și când o greutate enormă s-ar fi precipitat de sus, sfărâmând dalele de piatră pentru a-și deschide calea spre măruntaiele pământului. Lucifer căzut din cer. Numai două scurte pasaje, de-a lungul pereților laterali, de nici măcar un braț lățime, rămăseseră intacte. Încă un pas și s-ar fi prăbușit violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vei Întoarce la noi, În cele din urmă, și numai de domnia ta atârnă să hotărăști dacă o vei face ca un fiu risipitor, ori În lanțuri. Ești făcut din țărână, ca toată lumea. Navighezi În cerurile muzelor, Însă corăbioara dumitale se sfărâmă pe valul câtorva florini. Priorul sări ca ars. — Numai Dumnezeu e păzitorul destinului meu! Nici măcar Bonifaciu nu are putere asupra lui, câtă vreme Florența Îl va Înfrunta cu fruntea sus. Cât despre mine, Îmi voi continua cercetările, iar glasul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu niște dușmani puternici era să mențină perfect ascunsă „Peștera gazelei“. Din cauza asta, drumul de întoarcere a fost unul dintre cele mai lente, neplăcute și greoaie călătorii de care își aminteau cei doi frați. Se știa că un cal putea sfărâma pietrele cu copitele, lăsând urme de neșters, pe când copitele dromaderilor, ca niște pernuțe, ridicau doar pietrele, ce reveneau îndată la locul lor, și rareori reușeau să le spargă. Ca să nu lași nici o urmă trebuia să fii foarte atent la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
înghețat tun, lucind ca un diamant în lumina rece. În gheața transparentă ca sticla groasă în care cineva suflase lăsând bășici de aer, se vedeau acum pești, plante, păsări și ciudate bucăți de lemn ce aminteau de carcasa unei bărci sfărâmate de stânci într-o furtună. Totul era înțepenit în lumea gheții - cineva oprise puțin timpul, până la viitoarea suflare de vânt cald. O lume fantastică povestea în imagini despre frumusețea clipei în repaus. Deasupra gheții se băteau tobele, chimvalele de alamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu niște dinți de cel puțin treizeci de centimetri lungime (fără nici o exagerare), tocmai își înfipsese dantura în brațul meu, rupând din el o bucată îngrijorător de mare și încă se mai zbătea, mârâind nervos, în încercarea de a-mi sfărâma și osul. Vă rog să credeți că nu am înțeles flacăra ce m-a aprins apoi. Nu, nu am înțeles-o. Nu puteam fi eu acel personaj luminat de o extraordinară și riguroasă claritate a gândurilor, de o cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
când în când mai împingea pârghia înăuntrul găurii făcute, după care relua asaltul asupra peretelui de piatră. Bucata se desprinse la un moment dat de la locul ei și îi căzu la picioare. Era destul de mare așa încât se apucă să o sfărâme cu ciocanul. Lângă el, se adunase o grămadă bunicică de minereu care de acum începea să-l încurce. Se opri puțin, numai cât să-și șteargă cu dosul palmei fruntea brobonită de sudoare. Lăsă apoi să-i cadă din mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]