333 matches
-
ca mine, peste un metru și optzeci, cu fața prelungă și ochi albaștri. Acum era îmbrăcat cam cum se îmbracă toți pescarii, cu cizme, pantaloni din stofă gri, cămașă de in, dar m-a frapat la el vorba-i blajină, sfătoasă și retrasă oarecum, în interiorul său. Mi-am zis de prima dată că este un om deosebit și am dorit să-l cunosc mai bine. - Da? - Da, este o mreană frumușică, i-am răspuns. Avea peste un kilogram. Apoi mi-a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de la cișmea. D-apoi când or veni niște boli, sau secetă sau vreo inundație, să-i văd eu atunci ce-o să facă ai noștri consăteni. Că mintea lor, ehei, a rămas tot ca pe timpul lui Cuza. I-am lăsat pe sfătoșii moșnegi să continue, sau să plece acasă, mi-am dat seama că radio-șanț funcționa de minune. Deja se făcuse târziu. Tot ce aflasem era amuzant și în același timp și trist. Eram mulțumit că am reușit să surprind câteva mici
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
avea acum parte mai mult de cotcodăceli și fluierături. Atunci apelă la Borilă de la Bariera Vergului. Tâlharul, cu un canin de aur și înțolit cu vestă cadrilată cum nu mai dădea voie nimănui să poarte, îl ascultă și-i explică sfătos că nu-l poate omorî pe Cristian Vasile. "Nu de alta, da-mi place și mie cum îi zice și-ar fi păcat de Dumnezeu." Și banditul, făcîndu-i cu ochiul lui Zavaidoc, care se înnegrise de invidie, începu și el
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
am gândit la asta. Trebuie să fie și aici o socoteală. Eu, unde am citit, am aflat că filozofia asta se cheamă panteism. Atunci se hotărâră cu toții să întrebe pe profesorul Dumbravă, în care aveau mai multă încredere, fiindcă era sfătos, blând și dispus la problemă. Era un bătrân cu părul tare și negru, cu bărbuța maioresciană și care vorbea cu accent moldovenesc excesiv. - Domnule Dumbravă, se ridicase unul din ei (era în clasaa VI-a), colegii mei vă roagă, prin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cunoaștere și evoluție, de cultură și civilizație. Eu cred că 60 este apogeul vieții și că mai pot urma niște ani buni de activitate intensă care să-l mențină tânăr și În formă. Iar, după aceea, un bunic cult și sfătos, care poate să atragă atenția asupra sa și să facă să vibreze tinerele suflete este la fel de important ca un tânăr vulcanic. Eu cred că nu mai este cazul să explic de ce este așa de important cenaclul „Flacăra” acum, tocmai acum
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
îți cos un frac prima-ntâia, o jiletcă albă ori cum o să vrei, buzunarele o să ți le umplu cu bani și... mergem amândoi la Nastasia Filippovna! Ce zici: vii sau nu? Ascultați-l, prințe Lev Nicolaevici! se băgă în discuție, sfătos și solemn, Lebedev. Ah, nu scăpați prilejul! Ah, nu-l lăsați să vă scape!... Prințul Mâșkin se săltă puțin pe banchetă, îi întinse politicos mâna lui Rogojin și îi spuse cu amabilitate: — Voi veni cu cea mai mare plăcere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bucătărie, unde avea de gând să pregătească masa de prânz, Thom mormăi drept răspuns: - Lasă-i în pace, Lincoln. Nici că se putea să îți pese mai puțin de lemnărie. - E o chestiune de principii, îi replică pe un ton sfătos criminalistul. E lemnăria mea și neîndemânarea lor. - Mereu se poartă așa după ce termină un caz, îi spuse asistentul lui Sellitto. Ai vreun jaf complicat sau vreun asasinat pentru el? Ceva care să reușească într-adevăr să îl calmeze? - Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
volum, tu vei avea mai multe cuvinte decât mine. Mă enervează psihoza asta generalizată a vlahilor, cheful lor nebun de ceartă. Nu există multe popoare care să aibă aceeași predispoziție către ceartă. Suntem un neam de țațe curioase, certărețe, volubile, sfătoase, pupincuriste, curioase, voyeuriste. Persoanele care scapă acestei tendințe generale sunt de-a dreptul nobile. Un nobil scrie unui alt nobil. Chiar dacă suntem scăpătați. Vremea asta friguroasă mă comprimă, îmi îngheață privirea, îmi blochează creierul, îmi animalizează instinctele care țipă întruna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
să nu-l mai salute. În cele din urmă, edificat, Maniu și-a reluat vizitele în casa din strada dr Staicovici, în măsură să-și amintească cu venerație mai târziu despre cum muncea prietenului său: „Pot afirma că între multe sfătoase nulități trăncănitoare, prelegerile cu miez ce ținea (Voiculescu n.n.), pentru combaterea bolilor erau o revelație. Urmărite de zeci de mii de oameni din toată țara, erau adevărate lecții populare de igienă socială, întemeiate pe o valoroasă pregătire, de real folos
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Havre, poluat cu ulei. Pronunță numele orașului În franceză. — Pe care tu Îl cunoști, desigur. Iritat, mă chinuiam să netezesc buclele de pe căpățână, dar continuau să se stea crețe, ca niște arcuri. — Poți să știi? N-ai de unde să știi. Sfătos ca un bătrân, Anton Își vârî cutia cu brilliantine În buzunar și-mi povesti ce s-a mai Întâmplat pe la vecini. În caz că nu știam - „și chiar nu știi, Sascha, doar domnii știu așa ceva“ - brutarul avea probleme din cauza impotenței și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
convorbirile nostre. Caut nedescoperitul. Și mie mi-ar plăcea să mă aventurez în această căutare, asta i-aș spune Umbrei. V.P.: Vă mulțumesc mult. A fost o încântare să dialoghez cu Domnia Voastră. Și nu ascund un gând: vă consideram mai sfătoasă. Comentarii critice "... în fapt, între cărțile citite, teatru, jurnalistică, proză și viață e un transfer continuu de energie, o geneză reciprocă...Carmen Mihalache regăsind ceea ce aș numi declanșatorul textual într-o frază shakespeariană, în viața unui jurnalist, în evocarea unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
bine, de nemți trebuie să fie, numai pe ei îi interesează calculele, numărătoarea, ei sînt și cu recensămîntul în cap, sigur de nemți deci..." L-a întrerupt, poate nepoliticos, dar îl călca pe nervi că brusc trecuse de la tonul pseudoțărănesc, sfătos, la unul doctoral, ușor disprețuitor, exact cum vorbeau toți aristocrații cînd aveau de-a face cu "lumea proastă". Toți în afară de Pangratty, dar el era altceva decît un aristocrat, el era un aristocrat de o culoare specială, roșie, și reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
au pornit de la numărul declarat, atunci, de moșneag. «A fi, sau a nu fi, aceasta-i întrebarea!» Dar, ce importanță mai au câțiva ani în plus sau în minus? Omul a existat, există, încă, în memoria multor locuitori ai satului: sfătos, hâtru câteodată, însă vânjos și harnic, generos, dar și cumpătat... Crunt lovit de soartă. Scăpat din două războaie, deși nu s-ar spune că moartea l-a cam ocolit, și, revenit acasă ca să-și îngroape fiii, nepoții și doi strănepoți
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
urăsc. Mi-am făcut prieteni și încă îi mai am. Mi-am făcut dușmani și încă îi mai am... Pe unde am umblat, să știi, că numa' de tinerețe am dat. Tinerețea-i șturlubatică! Bătrânețea nu-mi place! Prea-i sfătoasă! Viața mea de până acum nu are nimic spectaculos. După cum nici de acum mai încolo nu văd cum s-ar putea strecura/ ivi spectaculosul. Așadar am fost un copil normal, căruia îi plăcea să se joace, să facă sport (am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
preambul, autoarea ne introduce în cadrul poveștii de viață. La fiecare pasaj, autoarea își trădează firea poetică, sensibilitatea, sufletul cald, neasemuit. Și vocea auctorială intervine de câte ori este nevoie, în limbajul atât de cunoscut al basmelor de altădată. Tonul, când liric, când sfătos, când melancolic, te introduce în starea, nu numai a autoarei, dar și a micuțului personaj, care nu s-a desprins încă de copilărie: fetița orfană de șase ani, care bate sfios la ușa bunicuței Dobrița. Ușurința portretizării narative este un
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
ar fi Clujul dacă ar avea gherete, tejghele și tarabe cu opuri vechi, afișe matusalemice și alte chestiuni livrești de odinioară, înșirate pe malul Someșului. Pentru că anticariatele nu mai sunt astăzi niște pivnițe ale lui Auerbach, nu mai au farmecul sfătos și exotic din vremea comunismului, când cartea era obiect ultraprețios de contrabandă. Anticariatele de astăzi sunt niște magazine ca oricare de cărți. Ceva le lipsește: nu știu ce, probabil o aromă, un aer tămâios și tare de vin-marmeladă. Sau le lipsesc, poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
am avut rezervată pe vremuri o consultație." ― Mă întorc în zece minute ― zise Prescott. Gosseyn îi replică, fără să se arate în vreun fel supărat: ― Ba n-ai să revii de nicăieri în zece minute. Apoi reluă cu un ton sfătos: ― Suntem amândoi în aceeași barcă și ne păzim unul pe celălalt. Eu am să intru în magazin după tine și, în timp ce tu cumperi planul, eu voi căuta adresa. Casa dr. Kair se întrezărea vag alburie, în lumina palidă răspâdită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
căsătoria de probă; intrajutorări prin gardul pușcăriei; baruri În preajma cimitirelor, după deviza Banul contează. Autorul are câteva motive recurente: petrecerile atroce În mijlocul naturii, cu vânat și băutură multă; femeia În multiple ipostaze; abuzurile unora În antiteză cu puritatea altora; dialogul sfătos al personajelor ; rememorările pitorești. Această materie epică păstoasă nu se poate rezuma ușor, rămâne compactă și egală cu sine. Constantin Slavic Își continuă cursa narativă cu el Însuși și cu timpul, imperturbabil, convins că va reuși, de fiecare dată. Teodor
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
în urmă, să aflu care-i adevărul...Și gândul mă duce la acea seară ca în povești, când, acolo în poiana luminată de soarele chindiei, m-am despărțit de un bătrân călugăr și de o țigancă...Parcă aud aevea glasul sfătos și ademenitor al bătrânului. „Să mai treci pe la mine, fiule!” Nici bine nu-și iau zborul vorbele călugărului, că aud glasul cântat al țigăncii: „Să știi că am să te mai caut, conașule! Să nu fii supărat pe mine păcătoasa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
manuscrisele colbăite și constat că vremea blândului voievod Petru Șchiopu s-a sfârșit și mă tem că trebuie sămi iau rămas bun și de la ajutorul neprețuit al bătrânului călugăr. Din această desnădejde, însă, m-a scos tot glasul limpede și sfătos al călugărului: „Nu te întrista, fiule, pentru că eu voi fi mereu lângă tine când vei avea nevoie.” Apoi eu am nevoie de ajutor tot timpul, sfințite părinte... „Nu-ți fie teamă, că n-ai să rămâi singur, fiule.” Simt cum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
noștri călugări de la sfânta mănăstire de la Sfântul Sava, din târgul Iași... Așa să știți și mai multă jalobă să nu vină. Altfel să nu faceți. Scris la Iași, anul 7115 (1606), octombrie 30. Ionașco a scris.” Din nou răsună glasul sfătos al călugărului: „ Să nu te miri, fiule, că în șirul domniilor vei întâlni mulți din neamul Movileștilor. Așa s-au petrecut însă faptele.” Până să mă bucur că aud iarăși glasul bătrânului, am găsit un nou înscris, care îmi adeverește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
I-auzi dumneata! Cică dacă stă el bine și se gândește, suntem și un pic de prieteni. De unde până unde?” Am stat mult pe gânduri, numai că n-am reușit să-mi dau seama cine-i cu adevărat acest bătrân sfătos și plin de gânduri bune față de mine. Din acest hățiș de gânduri m-a trezit tot glasul bătrânului: „Și acum ce ai rămas așa pierdut? Mergi mai departe!” Am tresărit și mi-am amintit că tocmai citisem un „suret de pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de prin reviste și avertismentele terifiante de la televizor rostite cu o voce gravă de oameni care suferiseră o traheotomie. Dinții galbeni, ridurile, părul afumat și pata maronie de pe degetul mijlociu. Pisălogeala maică-sii. Previziunile sumbre ale doctorului. Tonul enervant de sfătos de genul în-caz-că-n-ai-auzit cu care o abordau diverși necunoscuți în fața clădirii pentru a-i enumera nenumăratele riscuri legate de fumat. Și mai era și Russell! Domnul Corpul-meu-e-un-templu nu s-ar întâlni niciodată, dar niciodată, cu o fumătoare și o spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o lungă experiență a adaptării. De la ea se putea obține un sfat util, nu-i așa... Într-adevăr, colega nu părea mirată de neverosimila transformare a bufonului, nimic nu o mira. Acceptase, instantaneu, noul rol în care o plasase, confidentă sfătoasă într-o poveste tulbure și trăsnită. Păreau, dintr-odată, un cuplu dintr-o sectă suspectă. Șopteau, susurau toatăziua,mai mare dragul... dulcissima, țiparul unduind cu degetele lungi, albăstrii în jurul nasturelui, pe halatul închis-deschis și frater pedagogul, scoțând din buzunar mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
televizorul, să-l privească pe Bâlbâit urlând despre fericirea poporului-model și amenințând dușmanii poporului-model. Apoi, Tolea relua monologul, pățanii, parabole, proverbe, ar fi explodat până și un hipopotam. Simțea că va ceda, curând, se hotărâse deja să cedeze. Continua, totuși, sfătos, perorația, fără a mai aștepta încuviințare decât din partea tenebrosului Tavi. Lui i se adresa, de fapt, cu tot mai iritată nerăbdare. Vorbea, privind doar în ochii acestui serv protector, încolăcit la picioarele Venerei. Tavi asculta calm, fără reacții, noutăți, urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]