1,322 matches
-
exemplificate. Un cititor care nu i-a cunoscut pe Tita Chiper, pe profesorul Cajal, pe Marin Tarangul sau pe Toto Enescu nu-și poate face nici o reprezentare despre ei, pus fiind în fața unui set de determinații suspendate în eter: discreție, sfială, anvergură culturală, bun-simț etc. În aceste cazuri nu de portrete e vorba, ci de miniaturi conceptuale în care autorul pleacă de la niște ființe reale pentru a-și construi un mini-eseu abstract în care persoana vitală e lăsată deoparte. Andrei Pleșu
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
vag depreciativ, alteori chiar afectuos. Etapa intermediară de evoluție e foarte bine atestată în teatrul lui Alecsandri, în care pușchi (varianta în pronunție moldovenească, palatalizată) apare de mai multe ori: „Auzi, pușchiu, pe unde-i bat gândurile!”; „Dar acum, fără sfială,/ Ne fac pușchii de dârvală!” etc. De parcă n-ar fi fost suficient puști , o evoluție semantică asemănătoare s-a petrecut cu un alt termen colocvial de desemnare a copilului: pici. Și acesta este de origine turcească - din piç, „bastard”, dar
Puști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5946_a_7271]
-
greu de digerat însă e reacția lui Vladimir Streinu, care, recunoscător, publică un articol cu titlul Arghezi, Beniuc, Bănuță! Sau, vai, a lui Arghezi, care se oferă să scrie despre poezia proaspătului nomenclaturist nu opt, cum i se solicitase cu sfială, ci direct cincisprezece rânduri! Datorită farmecului cu care le povestește Gheran, chiar și gesturile acestea de cedare au un umor al lor. Nu verdictul etic îl preocupă. Și n-ar trebui să ne preocupe nici pe noi. Remarcabilă observație: „Pe
Oborul pentru totdeauna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5722_a_7047]
-
atît mai atracțioase cu cît Călinescu, luîndu-le ca pretext pentru înfățișarea propriei interpretări, le supune unei nemiloase critici în eseul Istoria ca știință inefabilă și sinteză epică. Din contenciosul pe care Călinescu i-l provoacă neamțului (al cărui tată, din sfială pentru numele anglosaxon al familiei - Brunswik -, alesese să-și schimbe numele în Xenopol, care în greacă înseamnă „copilul străinului“), din contenciosul de idei ne putem face o imagine despre istoria contemporană. În fond o temă care nu stîrnește controverse și-
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
bucuria de a te desfăta citind paginile altora despre tine, și nu oriunde, ci chiar în cartea al cărei autor te pretinzi a fi, e semn de imbold clar întru slavă deșartă. E de neînțeles cum de un om cu sfiala lui Horea Paștina s-a lăsat îmbrobodit de șoapta diavolului de sub catapeteasma picturii, ridicîndu-și singur un procov de laude pe care l-a lăsat apoi să plutească editorial peste masa cititorilor, sub pretextul editării unei teze de doctorat. Dar Ascult
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
infim de natură. în sensul acesta, bulele de apă, care sunt un element ultim în prospecția științifică, sunt și ele niște grăunțe ale unui plan vast al inumerabilului, al zămislirii care ne uimește și ne umple de o sfioasă recunoștință. Sfiala, Flondor și-o declară de multe ori în ultima vreme, dar eu îl împing de câte ori pot la un fel de rebeliune, el este mai mult decât un exponent într-un grup. Niciodată, chiar în disciplina constrângătoare din grupul Sigma, el
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
și totodată mai puțin dependent de împrumuturi din tezaurul literelor germane decât acela al lui Paul Celan și nici nu putem ști, de fapt, dacă scriitoarea a ținut să meargă pe drumul deschis de el. Amândoi se apropie însă cu sfială de ceea ce mintea lor refuză să asimileze ca posibil și, în loc să descrie realist, preferă să transfigureze, să transforme în ziceri poetice fărădelegi monstruoase care desfid rațiunea - înrobirea, înfometarea și alte forme de degradare programatică a oamenilor (ea), toate acestea plus
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
greoi, ca pasagerii de pe o vale pe alta. „A fost o dată o minune/ Și a rămas minune", distihul final din Agresiunea neliniștilore un bine găsit epilog pentru o întreagă derulare de îndoieli, în porții mici, atingând, cu pripeală și cu sfială, deopotrivă, și lumea, și poezia, și propriul meșteșug de-a o înțelege pe prima și de-a o face pe cealaltă. O anume dezertare de la bunele maniere lirice, pusă totuși în pagină nu cu insurgență, ci cu nostalgie, e acest
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
poate să-și facă regulile sale. UPDATE: Victor Ciutacu a declarat pentru DC News că nu ia partea DIGI 24 în scandalul concedierilor. "Îmi pare rău, nu iau partea nimănui. Ca s-o pot face (și n-aș avea nici o sfială), ar trebui să fiu în posesia contractelor proaspăt reziliate, a regulilor interne din Digi 24 și, în general, a tuturor informațiilor relevante în context legal. Dar nu le am... Am opinat (și o s-o fac oricând) că respectarea regulilor, dacă
UPDATE: Ciutacu: Nu iau partea nimănui! Victor Ciutacu ia partea DIGI 24 în scandalul concedierilor by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/61622_a_62947]
-
a prisosit a fost discreția. Nici una, nici alta însă într-o asemenea măsură încât să-l determine a urma exemplul lui Vianu, care a renunțat pur și simplu douăzeci de ani să scrie cronică literară. Este la Gabriel Dimisianu o sfială asemănătoare în a da judecăți, din prea mult respect față de strădania celuilalt. Sfială înfrântă totuși de o vocație care s-a dovedit mai vie decât acel scrupul moral care a funcționat la Vianu până la capăt. Cronica implică oarecare cruzime, fiindcă
Lumea criticului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6286_a_7611]
-
încât să-l determine a urma exemplul lui Vianu, care a renunțat pur și simplu douăzeci de ani să scrie cronică literară. Este la Gabriel Dimisianu o sfială asemănătoare în a da judecăți, din prea mult respect față de strădania celuilalt. Sfială înfrântă totuși de o vocație care s-a dovedit mai vie decât acel scrupul moral care a funcționat la Vianu până la capăt. Cronica implică oarecare cruzime, fiindcă nu urmărește să așeze opera sub lupă, ci să-i spună, vorba lui
Lumea criticului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6286_a_7611]
-
Despre el însuși, artistul se ferea să livreze confesiuni explicite, să alunece în ispita dezinvoltă a vreunui narcisism. Chiar exclamativ, clocotind în sinea lui, de o dreptate pe care și-o cunoștea legitimă, inatacabilă, Constantin Blendea nu-și abandona o sfială tenace, o cuviință majoră, mai presus de virulențe. În materii unde se vădise magistral, ca un vraci miraculos știind să asculte salvator respirația secretă ce anima trupul rece al zidurilor uitate, Constantin Blendea nu contenea să-și reprime orice aplecare
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]
-
nu neprietenoasă, dar nici disponibilă, fata pe care o aștepta mereu un băiat mai mare cu mașina. Julie era mai puțin izbitoare, dar mai abordabilă, fata de gașcă, gălăgioasă și amuzantă, campioană la gimnastică și cu o sexualitate lipsită de sfială. Și mai era Rebecca, născută celebră datorită surorilor mai mari, Rebecca, plăpîndă și palidă, un spiriduș de fată, cea mai puțin frumoasă, dar cea mai deșteaptă; care avea același prieten retras și cîntăreț la chitară din clasa a opta; al
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
primii în poezia românească. Iată și o dovadă: „Sînt zile/ în care orașul/ lunecă pe lângă mine - lent/ ca măruntaiele une tăceri// mîini/ cu memoria lor chimică/ veșnicia/ în cămașa ei de piatră/ încheiată la gît/ roșii crăpături/ în peretele de sfială al zilei/ domni cu vârsta matură/ ca niște pești - amintind/ amețitoarea viteză a nepăsării/ în spinarea coralilor/ melancolia unei străzi/ pe care o pisică/ o înșfacă din zbor/ întocmai ca pe o vrabie/ cîte un cuvînt de neclintit/ pe lîngă
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
moment dat de holeră). Numai că ceea ce dăunează textului făcîndu-l sîcîitor este înclinația autorului spre lamentare. E o pornire vădită spre văicăreală la acest călugăr cu umori melancolice și tente răzbunătoare. De aceea, Eufrosin Poteca este un duios iremediabil fără sfieli morale și fără ținută dogmatică. E un nostalgic cu recidive dese de furie pedepsitoare, dar un nostalgic căruia neputința de a se elibera de constrîngerile tagmei îi strecoară în vine resemnarea. În rest, în spatele lamentațiilor ghicești un spirit focos și
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică, fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă, în așteptarea privirii fecundatoare, fie că provoacă nemijlocit, combinînd savant impertinența cu sfiala, fie că sugerează austeritatea formei și transparența materiei, într-o stilistică palladiano-postbizantină, fie că este desenat aproximativ și mecanic, doar cu o singură mînă, de preferință stînga, pentru că dreapta este ocupată, Nudul reprezintă, imperturbabil, o temă copleșitoare pentru artistul din
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
care o lasă cadavrele. Soțul apare și se așază pe marginea patului, nu vedem nici chipul moartei și nici pe al lui, umerii i se zguduie de plâns, dar plânsul nu se aude. Această durere amortizată, această nefericire în surdină, sfielile de umbre ale copiilor în fața adulților, dar și expresia unei încăpățânări aparent fără obiect care li se citește pe chip constituie diapazonul unor latențe virtual punitive. Haneke realizează astfel de decupaje care întrețin o notă de tablou naturalist, de o
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
pretext, ci un eveniment; Astfel încât uimirea, încântarea În fața celui dintâi brad pe care ți-l aduci aminte, Astfel încât surprizele, plăcerea de a primi cadouri ( Fiecare cu-aroma lui aparte, care emoționează), Așteptând fripturile de gâscă sau de curcan, Și previzibila sfială la apariția lor pe masă, - Astfel încât venerația și bucuria pură Să nu fie uitate mai târziu, În rutina zilnică, în oboseală și-n plictiseală, În conștiința morții, gustul eșecului Sau pioșenia novicelui, Ce poate fi pătată, prefăcută de-o vanitate
T.S. ELIOT - Pomul de Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/5029_a_6354]
-
a fost întotdeauna timid cu femeile, neîncrezător și neîndemânatic. „Chiar Marta, și chiar după ce s-au logodit, îl încurca de multe ori de se roșea ca o fecioară. De-abia uniforma și războiul l-au dezmorțit și i-au șters sfiala.” Precizarea e importantă, în măsura în care cariera militară și cea sentimentală nu numai că se suprapun, dar se pun în valoare reciproc: la doar trei zile după ce îmbrăca uniforma, Apostol și cucerea o casieriță sentimentală, „jurându-i credință veșnică și uitând-o
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
în textele d-sale generoase gravitatea și ludicul, meditația și persiflarea, poetul le infuzează o vitalitate temperamentală, o decizie care le îngăduie a se revărsa într-un flux tumultuos care dă impresia a trece cu ușurință peste barierele convenționale. Fără sfială prototipul eului liric adoptat e demonul romantic. Stihurile românului par a relua elanul lermontovian: „Eu sînt îngerul căzut, mă puteți pipăi,/ dacă este puțin vînt puteți să-mi zăriți aripile/ frînte zbătînduse sub piele ca amintirea/ pe cerul frunții. Vă
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
toate aceste coloane, printre toți acești copaci înalți care murmură în noaptea americană; în locul acesta îl caut. Nathaniel Hawthorne Când a scris Musafirul ambițios, avea treizeci și trei de ani. Nuvela face parte dintr-o culegere pe care a dato publicității cu sfiala de neînvins a anumitor suflete mândre și tăcute care se feresc să se dea în vileag, dar nu se pot abține dat fiind că ideea pe care și-o fac despre datorie le obligă la asta. Ani în șir a
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
bucure interesul pentru edițiile complete, de bun nivel filologic, ale operelor autorilor contemporani. Am moș- tenit, din păcate, de la defunctul regim comunist o înțelegere greșită a noțiunii de clasic - redusă la autorii deja învechiți - și, în același timp, o nejustificată sfială în a afirma valorile cu care avem privilegiul de a fi contemporani. În orice caz, cercetătorul istoriei literare recente este lipsit de majoritatea instrumentelor de cercetare care definesc o literatură modernă: monografii, ediții, colecții de studii. E timpul să începem
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
Dinescu, i-aș imputa lui Radu Călin Cristea această alăturare neinspirată cu efect distrugător. Și mai e o tentă dureroasă pe care o capeți citind volumul. Îți dai seama că, indiferent de rezultatele tranziției, timpul seceră fără milă și fără sfieli ideologice, dovadă că, dintre interlocutorii lui Radu Călin Cristea, trei nu mai sunt printre noi: Irina Nicolau, Adrian Marino și Ștefan Aug. Doinaș. Un gust nostalgic te încearcă, alături de dorința resuscitării unor amintiri care să-i aibă în centru. În
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
voluptuos, avînd o lingus factiosus cu predilecție pentru verdictele estetice. N-are emfază lăudăroasă, ci doar o bunătate funciară care adesea îi vatămă ascuțimea judecăților. Cronologic vorbind, n-are tulburări de perspectivă și nici ezitări de intuiție, înfățișînd istoria fără sfieli conjucturale, căci știe foarte bine că trecutul e un monstru pentru îmblînzirea căruia e nevoie de un singur remediu: spunerea adevărului. Defectul cărții stă în reproducerea fidelă a oralității interlocutorilor, discuția sufocîndu-se sub desele întreruperi, divagații sau paranteze care dau
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
cu rugăciune și post; 3) cele mai fericite clipe și le-a petrecut în închisoare. Bejan se exprimă clar, fățiș, fără pudori ideologice. Și cum grija de a nu da loc la interpretări e semn de slăbiciune, preotul n-are sfieli pornite dintr-o autocenzură discretă. Spune ce crede, făcînd figura unui lepros doctrinar pe care ideologia dominantă nu are cum să nu-l caterisească. Sunt autori care scriu impecabil, fără să te impresioneze prin nimic: le lipsește vibrația pornită dintr-
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]