1,780 matches
-
ba uneori, chiar politice. Au atitudine, nerv, exigenta și spirit de observație. Și le manifestă: în direct, pe blog, pe facebook,..etc. Vai de cel care le contrazice statutul de jurnalist. La arestarea directorului lor însă, au fost virginali și sfioși ca niște prințese. Poate că totuși, cănd subiectul depășește anvergură Ioanei Tufar, e bine să te camuflezi în șotron. Tzop, tzop".
Badea: Vedetele Antenei 1, virginali și sfioși ca niște prințese by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78698_a_80023]
-
cumva o ironie iscată de rotunjimea corpului ei? Contemporanii domniei tale, observă Sadoveanu, ,nu-și puneau față de acest măreț vînat problema loviturii de armă, cît problema apropierii. într-o întindere dreaptă și goală, orice arătare neobișnuită dă spaimă acestor paseri sfioase. Ciobanul cu oile, asinul cu tărhatul, cîteva vite costelive, rareori căruța cu cai a unui mocan sînt singurele elemente ale priveliștii lor, atîta timp cît își clocesc ouăle și-și călăuzesc puii. Așa încît silueta cu totul străină a vînătorului
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
Crăpătura... Acest prim spectacol mi s-a părut ca o pictură naivă. M-a și emoționat felul în care se definește treptat ideea de teatru, m-a și atins într-un fel puritatea de demult a actului de creație. Ceva sfios era, în același timp, în fiecare scenă, în dialog, în ezitările fiecăruia de a face ce scrie în text. Iar rîsul creștea, creștea pe măsură ce scenele se asamblau și atingeau cote ridicate de absurd, de ușoară jenă față de ceea ce fac. Joacă
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
Mandache - Pițigoi - Tisbe, Gabreil Pintilei -Scoabă - Leul, Mihai Smărăndache - Nanău - Zidul, Mircea Constantinescu - Theseus, Oana Ștefănescu -Egeus, Paula Niculiță - Hippolyta. Al patrulea spectacol. Toții actorii din distribuție, pe scenă. Ca și „curtea". O anumită solemnitate, un anumit suspans. Deodată, apar sfios pe scenă mașiniștii și tehnicienii teatrului, trupa care la început a reparat scaunele rupte. Sînt îmbrăcați așa cum îi știm de prin culise, în salopete, cu papuci-gumari, cu cîte vreo sculă prin mîini. Cu multă smerenie - condiție esențială pentru orice act
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
ani, în 1992, primiți un diagnostic sever, care vă demoralizează și izolează de lume pe termen lung. O tentativă de sinucidere și sentimentul că nici un vis nu vi s-a împlinit, scrieți versuri și ni le trimiteți, inspirată de nădejdea sfioasă că trebuie să aparțineți lumii, dăruindu-le semenilor lucruri frumoase, bine făcute, poezii cărora credeți pe bună dreptate că trebuie să le asigurați un suport cultural și moral. "De ce am hotărât să vă trimit aceste versuri ale mele, care nu
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
iar amerikanul a scos-o doar fragmentar din ospiciul ei zburător/ apoi brusc au început amândoi să-i țină lecții de poezie cui/ firește submarinului singurul lor paj și ucenic vrăjitor/ cuminte submarinul îi privea sticlos prin ochelarii de scafandru/ sfios își nota în carnețel ceea ce fiecare dintre pretinșii poeți îi susura/ ca să-l prindă într-o formulă alchimică într-o capcană într-o menghină/ (...) ce mai tura-vura a început cel din urmă/ tu faci din poezie un fel de french
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
au afirmat în străinătate; printre participanți se numărau, desigur și tinere cadre didactice care se bucurau de un renume timpuriu, cum ar fi Solomon Marcus sau Mihai Nasta. Interesant este că în această olimpică întrunire se pomeneau uneori cu anume sfioasă venerație numele lui Matila Ghyka și a lui Pius Servien (Coculescu), ca antemergători ai domeniului frecventat de noi, profesori sau ucenici. Prea multe nu știam (cel puțin eu unul) decît că era vorba de "oameni de primă mînă", respectați și
Matila Ghyka în America by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/7807_a_9132]
-
cît de frumos este cerul / cît de frumoasă topirea, cît de albastru / frigul! Îți culci tîmpla pe umărul meu / ca pe o treaptă, înainte de a mă sfîrși, / într-una din serile verii ce nu se îndură să treacă. Te iubesc sfios și grav cum ții / tîmpla ta pe umărul meu. Te iubesc, sfi-dînd / clipa, visînd un timp inexistent. / Te iubesc acum, ieri, mîine nu există, / sufletul meu doarme treaz" (Topirea ). Deci o iubire pămîntească adresată incorporalului, un misticism feminin imanent, cu
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
a dus ireversibil frumusețea, Pâlpâi, se scutură, apoi se scrumui. Patria noastră a pârjolit-o furtuna. Puiuțule, îți recunoști cuibul ce ți-a fost casă? O, frunza mea, mai sperioasă ca o cinteză! De ce te-ai zbate tu, mătasea mea sfioasă? O, nu te teme, melodie-concrescență! Unde ar mai fi să plecăm, ce-i de făcut? Ah, șfichiuitorul, mortalul adverb "aici" - Nu pricepe cutremurul cu ce-a concrescut. Vara 1917 Locțiitoarea Eu trăiesc cu fotografia ta, cea care hohotește, Căreia încheieturile
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
cules prima scriere pentru tipar: Se scula în toiul nopții și trimetea o scrisoare foarte urgentă, ca să mă întrebe dacă virgula de după un Ťcăť nu ar fi fost mai bine să fie trecută înainte. L-am descoperit noaptea împrejurul casei, sfios, neliniștit, timorat sau în transă de speranțe dacă se găsește sau nu un miez în proza lui, dacă nu cumva e vorba de o eroare, îndemnându-mă când să o public și când să o distrug, când să o însoțesc
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
un cuvânt sau altul. Iar eu îmi notam repede: cu ce seamănă sonoritatea cuvântului căpșun? Cu un foșnet prin frunze, cu ceva umbros, ferit de soare, un capișon al savorii...? Roberto Sanesi, italian ca un indian cu părul alb, celebritate sfioasă (mă tot minunam cât de ciudate sunt fizionomiile poeților, cum se schimbă când își citesc propriile poezii: unii devin sfioși, alții plini de sine) vorbea despre zgomote ca obiecte; Michael Hamburger, acum trăitor în Anglia, dar născut și educat la
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
cu ceva umbros, ferit de soare, un capișon al savorii...? Roberto Sanesi, italian ca un indian cu părul alb, celebritate sfioasă (mă tot minunam cât de ciudate sunt fizionomiile poeților, cum se schimbă când își citesc propriile poezii: unii devin sfioși, alții plini de sine) vorbea despre zgomote ca obiecte; Michael Hamburger, acum trăitor în Anglia, dar născut și educat la Berlin, sublinia că "traducătorii sunt cei mai indicați să vorbească despre poezie și muzică". Uscățiv, cu haină de catifea khakee
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
lui Cioran, iată care ar fi combinația ideală. 28.2.1974. La prânz, la Institutul Cultural: Julien Green, Raymond Aron, Manšs Sperber, E. M. Cioran, Peter Handke. Contradicțiile dintre Cioran și Green sunt vizibile și în exterior. Green face impresia fratelui sfios al unui ambasador, Cioran pe aceea a unui ambițios provenit de la țară, a unui călugăr medieval numai piele și os. De fapt, impresia ar trebui să fie inversă. Green ar putea fi scepticul, Cioran, credinciosul. 2.3.1974, Le Villars
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
cele două etape ale ciclului biologic, rămâne viața activă a celui mai important distribuitor de cafea din vremea regimului comunist. Orientându-se, la sfatul profesorului Alexandru Rosetti, dinspre studiul istoriei către cel al comerțului, Gheorghe Florescu preia, după o ucenicie sfioasă, magazinul de cafea din strada Hristo Botev 10 - laolaltă cu tehnicile de preparare - de la negustorul armean Avedis Carabelaian. Un rezumat fidel al întregii povești nu și-ar avea, în cronica mea, rostul. Respectând-și clienții, cu îndrumarea atentă a fostului
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
lui Dumnezeu conturează un întreg univers stigmatizat de rău. Astfel încît poeta cere iertare nu doar în numele său, încercînd a capta ecourile dezastrului ce o împresoară, uneori mascat de tăcere: Această liniște murmură / și se vor înmulți curînd ecourile / măcinînd. / Sfios iertare așteptînd, postind întru rănire pură cu numai apă și / prescură, / gustînd cuvînt lăuntrul cură / în necuvînt alunecînd în sus / cu îngerul din gînd" (Rugăciunea). Fiind, în aceste peisaje expresioniste, un delegat al unui păcat obștesc, d-sa renunță la
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
de prima tinerețe, micuță și timidă, îmi întinde un dosar pregătit special pentru mine: e dosarul de presă al tuturor montărilor Livezii de vișini în Ungaria. Gest de o delicată atenție, pe care îl apreciez (dacă nu cumva micuța și sfioasa doamnă nu a făcut altceva decât să se conformeze indicațiilor energicei mele însoțitoare, care cunoștea versiunea maghiară a cărții pe care o consacrasem operei testamentare a lui Cehov!). În dosar, reviste vechi, cronici, eseuri, anunțuri... le răsfoiesc gândindu-mă că
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
Cu un adaos revelator: „Stînca are aceeași grupă sanguină cu mine" (Răsfrîngere). Acestei dispoziții de „ostaș" îi datorăm și cîteva energice tușe vizînd mediul socio-politic proxim, acea „uriașă moară", unde „Diavol cu diavol se însoară" (Stare). După ce ne mărturisește defel sfios: „Rîdeam de șapca lui Vladimir Ilici,/ De rubașca lui Iosif Visarionovici (Răspuns), Petre Got asemuiește fulgerele care „se bat cap în cap" cu „strategiile Orientului Mijlociu" (Un nor se arată). Petre Got: Lumina amară, Ed. Limes, 2010, 92 pag.
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
ritm sau supralicitări. De fapt, asta poate să fie o capcană și un pericol pentru oricare dintre actori dacă nu respectă construcția matematică a regizorului. Doru Aftanasiu este, în sfîrșit, o ieșire din orice tipar al lui Spiridon. Un deloc sfios și supus, un șmecher la limita cu cretinia, unul care învîrte pe degete acțiunea de planul doi, aranjamentele, fleurtul, șantajul. Un maidanez din mahala, adăpostit din milă, din silă în casa Jupînului. Excelent! Ca și Zița, pe care Haruna Condurache
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
de la est, curbat, copleșit de povara soborului de sfinți, - generali ai puterii militare și ceilalți ai intelectului, cu slova și cugetul, ori numai cu priviri mustrătoare în ochi... Toți se aliniază cu priviri pline de zel sau de mândrie sau sfioase sau triste doar, asemeni recruților dintr-o cazarmă după ce goarna a sunat stingerea... Vin și pustnici, numai suflet, hrăniți cu ierburi și rădăcini, îmbrăcați în piei de animale, care uneori par solzi ori penaje, cu bărbi sau mustăți lungi ca
Fresce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5972_a_7297]
-
a fragmentului infim de natură. în sensul acesta, bulele de apă, care sunt un element ultim în prospecția științifică, sunt și ele niște grăunțe ale unui plan vast al inumerabilului, al zămislirii care ne uimește și ne umple de o sfioasă recunoștință. Sfiala, Flondor și-o declară de multe ori în ultima vreme, dar eu îl împing de câte ori pot la un fel de rebeliune, el este mai mult decât un exponent într-un grup. Niciodată, chiar în disciplina constrângătoare din grupul
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
noastre. Undeva, în județul Dolj, într-un sat de pe lângă Craiova, s-a răsturnat un camion încărcat cu nu contează ce produse. Imediat, rromii din zonă au năvălit și au furat tot (au golit mașina, fără să țină cont de protestele sfioase ale poliției locale). Cam în aceeași perioadă, tot la televiziune, se transmitea un bilanț făcut de oficialitățile nipone: după dezastrul pe care l-a suferit această țară, populația a predat/ a înapoiat păgubașilor sau autorităților statului o sumă uriașă de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5278_a_6603]
-
că dormeau împreună), Peter i-a spus Rebeccăi : - E atît de incredibil de minunat. - Ce? - Totul. Fiecare persoană și obiect. - E doar familia mea nebună și vechea noastră casă care pîrîie din toate încheieturile. Credea asta. Nu făcea doar pe sfioasa. El i-a zis: - N-ai idee... - Ce? - Cît de normale sînt majoritatea familiilor. - Crezi că familia mea e anormală? - Nu. „Normal” nu-i cuvîntul potrivit. Prozaic. Standard. - Eu cred că nimeni nu-i prozaic. Adică unii oameni sînt mai
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
în ochi, era pasiunea calmă și îndârjită ce-l împingea către viitoarele lui cărți. Altădată, disprețuiam copiii care jucau crochet sau studiau cu mai puțină ardoare decât mine; iată că întâlnisem pe cineva în ochii căruia pornirile mele pătimașe păreau sfioase. Într-adevăr, în comparație cu el, înflăcărările mele erau călduțe! Mă crezusem o ființă de excepție pentru că nu concepeam să trăiesc fără să scriu: el nu trăia decât ca să scrie. Bineînțeles, nu avea de gând să-și petreacă viața într-un birou
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
aceștia să-și dea seama. Nevăzuți și nebănuiți, ei trag după sine ghemul unei identități profunde și rezistente. Mă gândesc la un Eugen Bunaru, poetul timișorean fără a cărui prezență fizică nu-mi imaginez nici un eveniment literar important al orașului. Sfios și zâmbitor, ca un fel de Giocondă care a mai greșit o dată secolul, el are gustul sigur al unui critic literar versat și siguranța de sine a unui bătrân maestru. Lirismul alert, desfacerea expertă a faldurilor memoriei, proiectarea unor viziuni
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
aici ba extrem de sever, ba cumplit de retractil; ba pe postament, ba între paranteze; ba ca dascăl, ba ca didascalie. El lucrează cu textul, dar e și adânc scufundat în text. Epopeea are refrene școlare, iar salutul consta în ridicarea sfioasă a două degete: "Hârtia e albă. Să trecem pe ea:/ Sânge și carne și muci și ofrande de aur,/ Salpetru și chihlimbar, zmeură și ciuperci,/ Să trecem pe ea gâfâitul/ Și ochii holbați ai bărbatului în femeie,/ Case și câmpuri
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]