721 matches
-
vom prezenta tot cu trupurile astea...săracul tata...ce șanse să aibă la una de 51? Îmi vine să râd șăgalnic...și să plâng amar. “Facturile le-ai luat?” mormăie în visul lui „ochi de alună”. Zâmbesc și sper să sforăie iar... Toată noaptea am alergat prin zăpezile altor vremi ... cu săniuța, cu tatăl meu! Am văzut-o pe mama, rotundă și sprintenă, ieșită din aburul bucătăriei, cu un morcov pentru nasul omului nostru de zăpadă...Tata a scos din buzunar
POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346651_a_347980]
-
silabe dispuse în trei versuri (5-7-5), este mereu prezent în proza lui Kawabata, îndeosebi în tulburătorul poem Frumoasele adormite, unde succesiunea rapidă a propozițiilor conferă textului cadența specifică versurilor japoneze, lipsite de ritm și rimă: “Fata dormea cu spatele la el. Nu sforăia, dar avea o răsuflare de somn adânc. Părea că are un corp bine făcut”... De precizat că două din instrumentele utilizate cu multă măiestrie de scriitorul nostru - simbolistica insistentă a lucrurilor și fragilitatea - sunt de fapt derivate din haiku-uri
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
tatălui să vină... „Altfel moare câinele!”. Înfruntând riscul, tata, pe înserat, a înhămat iarăși calul și s-a dus să-l ia acasă. În drum, când se apropia de satul vecin, calul a început să dea semne de neliniște, să sforăie și apoi s-a oprit. Tata, nedumerit, a coborât din căruță și s-a uitat în jur. În apropiere era o tufă și ceva se mișca acolo. Mare i-a fost mirarea când a văzut că acolo se zbătea să
DEVOTAMENT de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345601_a_346930]
-
moale greieri pînă mai ieri - pitiți în role doar doi mai țîriîe stins afișul toamnei degradeul frunzelor - de-acum doar nudul rapidul blocat - ciocănind șina, o cioară își face de lucru în undiță peștișorul de aur... și-un ghiont: iar sforăi Referință Bibliografică: Autori români de haiku, Corneliu Traian Atanasiu / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 263, Anul I, 20 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356508_a_357837]
-
ușor cabina de duș. Era la două camere distanță de salon. Nu avea prosop. Se întoarse și își luă un cearșaf pe care-l folosi, ferindu-se să fie văzut de cineva. Când se întoarse în salon, vecinul de suferință sforăia. Atunci zări, în spatele noptierei acestuia, într-o sacoșă, o pereche de pantaloni și un tricou verde. Îndată îi fulgeră o idee: luă sacoșa și privi atent bolnavul. Nu dădea semne să se trezească. Ieși pe hol. Știa unde este baia
PROMISIUNEA DE JOI (XII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354869_a_356198]
-
mi se duc toate farfuriile de se fac țândări pe trotuar iar pe mine cuprinzându-mă o frică teribilă pentru că știam că o luăm din nou. Cand a venit mama seară eu eram cu plapuma trasă peste cap și le sforăiam cum punteam mai tare să creadă că dorm, n-am scos un cuvânt, nu știu de ce dar a doua zi nu mi-a spus nimeni nimic dar nici nu m-au mai pus să spăl vase, cred eu acum că
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370979_a_372308]
-
mi se duc toate farfuriile de se fac țăndări pe trotuar iar pe mine cuprinzându-mă o frică teribilă pentru că stiam că o luam din nou. Când a venit mama seara eu eram cu plapuma trasă peste cap si le sforăiam cum punteam mai tare să creadă ca dorm, n-am scos un cuvânt, nu stiu de ce dar a doua zi nu mi-a spus nimeni nimic dar nici nu m-au mai pus să spăl vase, cred eu acum că
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]
-
din urmă pe Tudorel, deși uitase să-i întrebe pe cei trei, de când plecase. Dar...nu se baza pe vorbele lor. Când au intrat în Valea Adâncă, speranța i s-a spulberat, risipindu-se ca aburii din nările armăsarilor ce sforăiau tot mai tare. Urletele haitei se amplificau, purtate din deal în deal de misteriosul ecou. -Trage Lică, nu mai sta pe gânduri!a strigat furios domnul Ionescu. Trage-n dealurile alea care urlă! Detunătura pustii, amplificată de ecoul dealurilor,a
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
trap. Nu se știe câte secunde sau poate minute a durat această spaimă. Cert este că sperietura a fost reciprocă, pentru că și urletele lupilor au încetat. Rareori se mai auzeau din depărtări ca niște gemete înăbușite. Dar armăsarii tot mai sforăiau și alergau speriați. Domnul Ionescu ținea frâiele cu amândouă mâinile și încerca să-i strunească. Abia prin Valea Cucutei s-au mai liniștit caii și cei din sanie. Însă nimeni nu mai îndrăznea să vorbească. Priveau speriați la siluetele copacilor
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
al zăpezii, un punct negru în mișcare. Era silueta lupului ce se ținea după nuiaua lui Tudorel. Pe urmă îl observară și pe el cu nuiaua sclipitoare ca un fulger. Simțind mirosul lupului din depărtare, armăsarii iar au început să sforăie, amplificând spaima celor din sanie, cărora inimile li se urcaseră în gâtleje. Lică și Arapu arătau cu degetul în față, gâjâind : îîî! Îîî! Îîî! Neamțul nu mai trebuia să agite felinarul. Îi tremura suficient mâna. Și domnului Ionescu îi tremurau
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
Lupul, lovit și trântit, a avut totuși intuiția să se ridice și să fugă în goana mare, schelălăind de durere. Armăsarii s-au oprit brusc lângă Tudorel, protejându-l cu boturile lor calde din care ieșeau aburi fierbinți. Nu mai sforăiau. Înțepeniseră ca niște statui. După câteva minute își reveniră și aruncații în zăpadă. Constatară bucuroși că trăiesc, că sunt întregi, deși...aveau oarece lovituri și julituri, cu durerile aferente.Mai constatară că a dispărut lupul (și s-au bucurat), dar
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
el, dar, fiul fiind mereu plecat, bătrânul, în ultimii ani de viață, când neputințele îl dovediseră, rămăsese izolat în odaia lui. Nici la masă - deoarece plescăia - nu mergea cu ai casei, nici la televizor nu era lăsat - că adormea și sforăia, nici pe balcon, să ia puțin aer - că n-avea cine să stea după el! După ce făcuse optzeci de ani, nu-l mai scoseseră afară decât să-l ducă la... cimitir. Așa se întâmplase cu bunicul! Și doar făcuse atât
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
plumb peste ochii înroșiți și obosiți. Scârțoi renunțase la această muncă sisifică, pentru că-i căzuse căpățâna pe masă, ca un bolovan, peste care o Băbească își răsturnase conținutul rămas nebăut. Nu știu ce efect o fi avut magica licoare, că fericita căpățână sforăia o duioasă și liniștitoare melodie care nu deranja cu nimic pe ceilalți comeseni. Față-n față, Mototolea și Firfirică, se ținea fiecare cu amândouă mâinile de câte o Busuioacă rozalie și plângeau amarnic amândoi, cu jalnice sughițuri. Părea că și
TRANDAFIRUL SIRENEI-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353270_a_354599]
-
aripi Și nici încotro a se duce. Soarele devine o enigmă Ce apune în fiecare clipă. Roi de păsări se ascund În cuiburi de cenușă. Livezile sunt fade, Au trunchiuri de mărăcini Și fructe necoapte. Zâmbetul e o himera Ce sforăie la fereastra. Lacurile au secat și rate sălbatice Se zbat veșnic în mocirlă. Râul visează la soare și la lună. Miresmele florilor sunt palide, Cu sufletul de zgură și cenușă. Brazii au vârfuri de seceri Și trunchiuri strivite de ură
DESOLATION de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352992_a_354321]
-
spunea: "Jane, dă-i lapte și de Miți nu uita!... Amică bună ca ea, nu găsești, îți garantez: ...Culcă-te micuța mea, șoricei ai să visezi." Nu pleca, și iar citea din poem, că-l învățai; În fotoliu Jan dormea, sforăind ca un buhai. După atâția ani, am un gând pe care-l spun: Voi scrie pe bani. Scot o carte de Crăciun. Chem șoarecii la lansare, vom dansa cancan; Voi fi poetesă mare și-mi pot alege-un motan... Poate
PISISY MIŢI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353802_a_355131]
-
de apă în ea, că nu se vede și pe urmă cine o să priceapă? Vinul lor de la Buzău este mai tare decât al nostru. Mulțumit că își găsise singur soluția s-a mai foit puțin și l-am auzit repede sforăind. Am adormit zâmbind. Îl aveam pe tataie la mână și mulțumită m-am întors și eu cu spatele la mamaie. Legănată de pufăitul lui când pe nas, când pe gură, am închis ochii și mi-am înfundat urechea în perna moale să
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
Ce vină are băiatul? Vrea și el să facă un ban. Fără să-l mai sculte, mamaie s-a întors și m-a luat în brațe. Tataie s-a mai învârtit și a adormit. În seara aceea nu a mai sforăit. Părea liniștit că nimeni nu remarcase că vinul era amestecat cu o sticlă de apă. A doua zi mi-am făcut de lucru prin curte, dar nimeni nu a mai venit să cumpere vin. Peste câteva seri ne-am trezit
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
este a noastră și pe urmă tu ești de vină. Adică, ce vrei, să țină cu tine sau cu tac-su? Tataie nu a îndrăznit să-i răspundă. S-a întors cu spatele și ca de obicei a început să sforăie. Știam că era mulțumit. Tăticu nu-i făcuse niciun reproș și luase totul în glumă. VA URMA Referință Bibliografică: GLORIE COPILĂRIEI II / Mihaela Arbid Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 478, Anul II, 22 aprilie 2012. Drepturi de Autor
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
Acasă > Poeme > Antologie > COOL Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1546 din 26 martie 2015 Toate Articolele Autorului , Cool și felin Cool și felin, black mandoline, Prieten, sfârșitul sforăie lin, În dim light, o raita în right, se conturează obiect ce optează, Ochiul răsare din nimicul ce doare, Omul pe gură, moartea din sura, Pedepsiți vederea, ochiul că mierea, Orbul deveni un clarvăzător, Mortul este astăzi atotștiutor, faci în
COOL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357789_a_359118]
-
fie grupate pe bisericuțe, scaunele spun ele însele, povești interesante. Cand sunt trântite, înseamnă că n-au stat la locul lor și au ieșit din rând. Când stau nemișcate și mute, e semn că n-au fost atente, ori au sforăit cât timp s-a produs reprezentația. Cand sunt murdare ori se dedau la jocuri detestabile, inseamna ca ocupanții lor, au benchetuit pe ele, până au căzut sub scaune. Curățenia prea râvnică denotă ambiții mari. Scaunele nu se împrietenesc prea ușor
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358381_a_359710]
-
rodul pîntecului, ca altor femei fericite ... Ca pe un pămînt fertil cădeau cuvintele Afroditei în sufletul Adelinei și ochii i se umpleau de lacrimile recunoștiinței, Vascodagama, care uneori o mai mîngîia pe frunte ca un tată, adormea pe nesimțite, uneori sforăia de oboseală, Afrodita aducea cana cu lapte și platoul cu cornulețe cu gem de prune, și se uitau amîndouă la cîte un film sfîșietor de trist, iar cînd pe Adelina o lua somnul, o ajuta să se culce pe canapeaua
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
nopțile de vară târzie, când unele din frunze erau deja îngălbenite, cu câteva zile înainte de începerea anului școlar, temutul Friță, căci acesta era numele său, fusese găsit de câțiva derbedei din cale afară de curajoși într-o avansată stare de ebrietate, sforăind cu picioarele rășchirate, întins pe patul aflat în colibă. Unul dintre ei, un anume Tarzan, cunoscut prin actele sale de bravadă, în timp ce acesta se zbătea, îl legase cu mâinile la spate de un spalier, arzându-i cu un chibrit mustățile
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
una dintre doamne să coboare. Locul ei fusese atunci ocupat de un domn mătăhălos. După nici zece minute de mers, sforăitul dumnealui a acoperit toate zgomotele, chiar și pe al roților de tren. M-am înfuriat pe el, nu pentru că sforăia, ci pentru că era calm, nepăsător, indiferent și... gras. Eram convins că din cauza asta sforăie. Apoi, analizându-l, am concluzionat că este obosit și are conștiința împăcată. Dar eu? Eu nu aveam conștiința împăcată? N-am căutat răspunsuri. Am ieșit pe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
După nici zece minute de mers, sforăitul dumnealui a acoperit toate zgomotele, chiar și pe al roților de tren. M-am înfuriat pe el, nu pentru că sforăia, ci pentru că era calm, nepăsător, indiferent și... gras. Eram convins că din cauza asta sforăie. Apoi, analizându-l, am concluzionat că este obosit și are conștiința împăcată. Dar eu? Eu nu aveam conștiința împăcată? N-am căutat răspunsuri. Am ieșit pe culoar și am văzut cum apar primele dealuri în zori de zi. Întunericul se
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
lanurile pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și a grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]