404 matches
-
în suflet nu numai în haine. După câțiva pași, un sforăit de cal i-a oprit în mijlocul drumului. „De unde cai aici? Grigorosu are doar boi” - au gândit amândoi deodată... Costăchel și-a întors instinctiv privirea spre stogurile dinspre care venise sforăitul de cal... Nu se putea distinge nimic... Și-a încordat toate simțurile, ca să prindă un zvon din care să priceapă ce se întâmplă cu adevărat acolo, lângă stoguri. În smoala întunericului împănat cu zgomotul ploii se petrecea ceva... O vâjâitură
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
proprietatea ei, sigură pe ceea ce știa despre el, pe cunoașterea mereu împrospătată. Cineva mă iubește, cântă ea, un alto hotărât, pe jumătate înăbușit de pernă. Mă întreb cine oare? Adormi în câteva minute. El rămase întins pe întuneric, ascultându-i sforăitul care se transformă după un timp, pentru prima oară în urechile lui, dintr-un hârâit neînsuflețit ca scârțâitul patului într-un sâsâit animalic, ceva blocat, dar conservat în corp, rezidual, eliberat de lună în somn. Cu o sută de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dispare pentru totdeauna. Uneori mai visează noaptea o sanie trasă de cerbi și Moșul mergând greoi prin nămeți. În iarna următoare, degeaba așteaptă, cu pleoapele lipite, prefăcându-se că doarme; se face din ce În ce mai multă liniște În casă și se aud sforăituri Într-un târziu. Dimineață se scoală și vede că nu are brad și plânge. Tatăl său Îi spune că va cumpăra un brad de Anul Nou, dar până atunci uită să-l mai cumpere. Ninge fantastic, fără contenire, săptămâni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ciorbă de miel... Știi tu!” Bocăne repezit cizmele pe scările de lemn. „Trăiți!”, apoi portiera trântită și duruitul mașinii stingându-se În dimineață. „Urziceleee! Urziceleee!”... Tăcerea. Precupeața s-a Îndepărtat, s-a stins ecoul strigătelor ei, după aceea tramvaie, birje, sforăituri de cai, forfotă de oameni sculați cu noaptea În cap... căci mai multe legume și zarzavaturi Înseamnă ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii de la orașe și sate. În laboratoarele Întreprinderii Ecarisajul din București s-a prezentat noul produs - pasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vești. Am dat o fugă să văd ce mai face Alfie, dar dormea. Am stat câteva minute lângă patul lui, sperând că se va trezi și-mi va spune să nu mai alerg după fericire înainte să o fac. Dar sforăitul său sonor m-a convins să renunț și să cobor în sala de așteptare. Mark măsura încăperea cu pași mari, foarte neliniștit. L-am îndemnat cu blândețe să se așeze. — E îngrozitor! a spus el. Dacă s-a întâmplat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
leneșă să mă ridic să schimb programul. Nat sforăia. M-am uitat cu atenție la el. Avea mâinile pe jumătate sub pernă și genele i se curbau grațioase peste pomeți. Așa cum era, arăta de-a dreptul vulnerabil. Cu toate astea sforăitul lui mă scotea din sărite. L-am îmbrâncit. Reacția a fost imediată și șocantă. S-a trezit într-o secundă, rezemându-se de canapea într-o poziție defensivă, cu palmele deja făcute pumn. —Dumnezeule, Nat, ce e cu tine? — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Pe rând, pe rând, vom veni, Smărăndițo, toți lângă tine, de sub pietre de marmură de Carrara să ascultăm cum cântă frații monahi psaltichia. Iar de mă vor îngropa la Constantinopol la Sfânta Sofia... De dincolo, de pe sală se auzea acum sforăitul monoton al unui dorobanț și pasul neîntrerupt al celuilalt. Prin ferestre pătrundea vântul. S-a schimbat vremea, mai gândi vodă și adormi. Iar dimineața când se trezi cu mult înainte de a se lumina avu senzația că toată noaptea în vis
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i aducă apă multă lui vodă, ca să se spele, pentru că are dureri mari și nu poate primi pe nimeni. Apoi se îndepărtă, șușotind ceva beizadelei Ștefan. A doua zi, prințul se trezi foarte devreme. Auzea din holul mare al conacului sforăiturile dorobanților care făcuseră de pază. Încetineala cu care fusese parcurs drumul îi obosise pe toți, iar întâmplarea cu căderea de pe cal a lui Panait Cioranu le pusese capac la toate. Ștefan se ridică din pat și se uită pe fereastră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vedem cum s-a înălțat ctitoria domniei tale de pe apa Prahovei, mânăstirea jurată Sfântului Munte Sinai. Da, da, poruncă, neică Mihai, neîntârziat, prin călărași de poștă, să vină cât mai repede în Valahia... și vodă se cufundă în somn cu sforăituri, nestânjenit de trapul cailor. Ce o mai fi și asta? se întreba în gând spătarul Mihai, dar, dacă e poruncă, trebuie dusă la îndeplinire. Oare vrea să scape doar de neica Dinu sau și de mine? Mie mi-a lăsat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Era să-i spună Ștefan că n-o să poată dormi? Nu răspunse nimic și așa cum mergea, ultimul pe potecă, luna luminând acum din stânga, băgă de seamă cum capul ieromonahului se lasă în piept, deci adormise. Până la el nu se auzea sforăitul dar se gândi că probabil Leu, măgarul cuviosului, îl aude, că altfel cum se explica precauția cu care își cumpănea piciorul la fiecare pas? Noaptea i se părea măreață, îi pierise frica aceea care-i paralizase simțurile când crezuse că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bărbații care au trecut deja prin ritualul de la parter zac nemișcați sub câte un cearșaf alb, de zici că-s victimele unei catastrofe violente. Dacă n-ar răsuna din când în când bubuitul neașteptat al unei bășini sau câte un sforăit sporadic, sacadat ca o rafală de mitralieră, aș crede că ne aflăm într-o morgă și, din cine știe ce motiv bizar, ne dezbrăcăm în fața morților. Nu mă uit la trupurile celorlalți, ci țopăi în draci, ca un popândău, în vârful picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tot așa făcea și cu ea? N-o lăsa să doarmă, o sâcâia, îi mânca nervii și mințile... — Ai face bine să mă lași se dorm, Milică-tată. Io nu-s ca tine, cum ai pus capul jos, te pui pe sforăit. — De trei ore pun capul jos. Bineînțeles că acum nu. Trebuie să-ți faci numărul. Da-n general, dormi somnul morții, zău așa. Eu sunt altfel. Deranjabil, cum spui. Mai fragil, mai plăpând, mai dezechilibrat... N-am trăit ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
te trag la somn și-ți sperie somnul, cerul apăsător, încărcat, vremea închisă care te roade, îți înțepenește măruntaiele; plutește ceva toxic în aer, respirația se îngreunează de presimțirea iernii gâfâind pe culoare, prin oficii și dormitoare, prin răsuflările și sforăiturile a o sută de copii. Frigul și mirosul de transpirație dospită și urină se strecoară prin țesătura fragilă a cărnii, făcându-l pe Rafael să se zgribulească și să-și frece umerii. Își aprinde o țigară, privind în gol prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Elena în brațe în pat. Atunci puteau să-și dea drumul mai în voie la conversația împănată cu măscări și hohote înfundate. Mai încet, făăă, mai ușor, șușoteau, fiindcă se făcuse târziu de-acum și vecinii s-au pus pe sforăit și horcăit, sunt duși cu porcii, să nu-i deranjăm, și mie-mi spui, dragă, ce se aude prin pereții ăștia subțiri?, hi-hi-hi, și cel mai mic pârț... Vasilicăi însă, nu-i suna bine râsul Getei. — Râzi ca fraiera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
au lipăit pe gresie până în dormitor. Am crăpat puțin ușa și am văzut-o pe Andreea întinsă pe pat cu spatele la mine, îmbrățișând perna. Spatele i se ridica și îi cobora regulat, iar sunetul ieșirii aerului începea să se transforme în sforăit. Am închis cu grijă ușa la loc. În cealaltă cameră, am deschis șifonierul și am ales întâi o pereche de boxeri negri și mulați pe care scria MAN, apoi am căutat niște ciorapi albi, dar n-am găsit nicăieri, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
deci lângă soră-sa, trase un colț de pătură peste el și adormi imediat. Din dormitorul părinților se auzi un fel de ceartă domoală, care se stinse curând. Era ora doisprezece și un sfert și în sufragerie un al treilea sforăit se alătură celor două. La ora unu și douăzeci, perdelele se umflară, deși geamul era închis. Un vânt straniu se stârni de nicăieri și învălui ficusul într-un fum ca de țigară. Nimeni nu-l văzu, nimeni nu-l auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
asigurăm că avem lângă pat o sticlă cu apă; evităm să respirăm pe gură pe parcursul călătoriei astrale (respirația pe gură ne usucă cavitatea bucală); dacă sforăim, căutăm să identificăm o poziție a capului în care acest fenomen nu se produce (sforăitul poate produce o uscare excesivă a cavității bucale); SALIVARE ABUNDENTĂ urmărim să nu ne focalizăm pe zona cavității bucale atunci când identificăm o salivare abundentă; evităm consumul de substanțe ce conțin zahăr înainte de călătoria astrală; EXERCIȚII ȘI TEHNICI CE FACILITEAZĂ PROCESUL
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
i-am întrebat. - Cum? Nu, mi-a răspuns Mișu. Ai avut experiența asta tu? - Da. Mă aflam în deltă, pe canalul Șontea. Era cam a treia noapte nedormită. Pe la ora 2 am adormit pe scăunel, dar știți cum? Buștean, cu sforăituri. - De unde știi tu că ai și sforăit? m-a întrebat Mitică. - Păi, cum? Mi-au spus băieții. Gabi și cu Cristi, „Tarzan” îl poreclisem eu pe Cristi, pentrucă semăna leit cu personajul din film. Cică așa, deodată, au auzit sforăituri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sforăituri. - De unde știi tu că ai și sforăit? m-a întrebat Mitică. - Păi, cum? Mi-au spus băieții. Gabi și cu Cristi, „Tarzan” îl poreclisem eu pe Cristi, pentrucă semăna leit cu personajul din film. Cică așa, deodată, au auzit sforăituri. Și s-au apropiat de mine, ce mai, dormeam de-a binelea. Între timp, ei mi-au scos din baltă doi crapi frumușei. M-au lăsat să dorm până m-am trezit singur. Și să știți că somnul acela de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Era prea cald, iar peștele nu voia să pună botul pe cârlig, așa că fiecare s-a aciuat în cortul lui, la nani. Eu m-am tolănit lângă focul care abia mai sclipea pe ici, pe colo, fumam și le ascultam sforăiturile. După sunetele scoase, care mai de care mai hazoase, îmi imaginam cum arătau: transpirați, cu fâlfâiri din buze și nări și cu tremurături din mărul lui Adam. Sunetele care ajungeau până la mine aminteau de schelălăitul sacadat al unui cățel pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din stânga. (Și ele, la rândul lor, Își dădeau seama că Desdemona e elenă după aroma ei de usturoi și iaurt.) Supărările lui Lefty erau atât olfactive, cât și auditive. Într-o parte era un bărbat pe nume Callas, cu un sforăit ca o sirenă de ceață În miniatură; În cealaltă era doctorul Philobosian, care plângea În somn. De când plecase din Smirna, doctorul fusese copleșit de amărăciune. Epuizat, cu burta suptă, stătea ghemuit În haină, vânăt În jurul orbitelor. Nu mânca mai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
întărite ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sortește la moarte, ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Domnului. 15. Așteptăm pacea, și nu vine nimic mai bun, o vreme de vindecare, și iată groaza!" 16. "Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan și de vuietul nechezatului lor se cutremură toată țara, vin, mănîncă țara și ce cuprinde ea, cetatea și pe cei ce o locuiesc." 17. "Căci iată că trimit între voi niște șerpi, niște basilici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
carie”. Exact ca băiețelul din broșură, care spune, zîmbind larg „Uite, mami, nici o carie !” Uite, mami, nici o carie. Of, Flo, drăguța de Flo, avea ea țăcănelile ei, țăcăneli care Îmi par cît se poate de adorabile acum, mersul ei ciudat, sforăitul ei asurzitor, laptele ei cu gust straniu. Nici o carie, doar amintirea, corozivă, ca o carie. Constat că nu mai rîdeți la glumele mele. Nu vi se mai pare amuzant ce spun ? Odată ce am avut acces la Lift, mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
deloc să dorm numai eu acasă.“ Aici venea o rețetă pentru somnifere. Apoi venea seara. „îți aduc eu pastilele de Ovaltine în seara asta, draga mea. Arăți așa de obosită! O să ți le aduc la pat.“ Recunoștința ei, urmată de sforăituri. Apoi jos, la mașină... un pic mai devreme ar fi cel mai bine... cam pe la zece și jumătate... până la colegiu și... trosc cu ea în groapă! Poate într-un sac de plastic... nu, nu, fără sac de plastic! „Din câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ca prin minune, o luminiță ne-a orientat spre adăpostul unui moț singuratic. Bătaia noastră în ușă n-a primit nici un răspuns și, înghețați bocnă, sleiți de ultimele puteri am deschis ușa tinzii, de unde ne-au întâmpinat un cor de sforăituri și un val de aer călduț, strident mirositor, de-ți muta nasul. Fără să trezim pe cineva, era și greu, ne-am dat seama după însemnele ținutei că erau militari adverși, culcați pe jos în toată casa gazdei de ocazie
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]