441 matches
-
sunt și-o să fiu... Am plâns pe cărarea predestinată De când am început ca să fiu, Am fost generos și puțini o mai știu, Dar dușmanul vieții n-am fost niciodată; Am luptat ca o cârtiță săpând galerii, Ori ca pasărea nopții, sfredelind preaînaltul Am stat față-n față cu mine și altul Risipind nopți de vis, irosind bucurii... Acum sunt zgârcit și ador orice clipă Și caut aievea un colț străveziu, Să pot aduna ce-am pierdut prin risipă, Dar luna-mi
E T?RZIU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83794_a_85119]
-
șovăire să iubească în taină o himeră, o știmă a apelor. Dar nu știa să primească un dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în stare să fie iubit la rândul său. Privirea Despinei sfredelise cochilia solitudinii, cotrobăind și încercând să scoată la lumină carnea flască și neatinsă de soare a melcului, punând sub semnul întrebării însăși putința lui de a supraviețui. Lipsit fiind de organe și funcții vitale independente, care i ar fi putut
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
PRAG Tinere, care mergi prin iarba schitului meu, mai este mult pîn-apune soarele? Vreau să-mi dau sufletul deodată cu șerpii striviți în zori de ciomegele ciobanilor. Nu m-am zvârcolit și eu în pulbere ca ei? Nu m-am sfredelit și eu în soare ca ei? Vieața mea a fost tot ce vrei, Câteodată fiară, câteodată floare, câteodată clopot - ce se ceartă cu cerul. Azi tac aici, și golul mormântului îmi sună în urechi ca o talangă de lut. Aștept
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
albastră, tu știi că frumoase sunt numai lucrurile ieșite din puteri omenești. Tu știi că nici o stea n-a fost făcută de mâna ta, și-ți zici: orce-ar spune prea mulții gureșii poeți, nici o stea nu-i frumoasă. Din fântâni sfredelite-n osia planetei iți scoți gălețile de foc. Nu te cunosc, nu mă cunoști, dar o lumină alunecă de pe fața ta pe fața mea, și-o strig în sfintele vânturi. BUNAVESTIRE În noaptea asta lungă, fără sfârșit, o femeie umbla
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
contrariilor) ni se pare dovada impardonabilă a spiritului căldicel, împăciutorist. De ce oare eram obligați la școală să optăm invariabil pentru Gherea în defavoarea lui Maiorescu, deși e limpede că numai simbioza perspectivelor oferă soluția justă și eficientă? De ce-o fi sfredelit atât amar de vreme în conștiința noastră lirică dilema Eminescu sau Macedonski, urmând celei dintre Alecsandri și Eminescu, înainte de „dilema“ Arghezi sau Blaga, în loc să-i fixăm fiecăruia cuvenitul loc în strană? La ce bun, student fiind și debutând în critica
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
culpabile, din care cauză pierise Pica și Tudorel. Mizerabil sistem acesta de a înconjura un om cu un zid de tăcere! Ioanide nu cunoștea situația casnică a lui Pomponescu, fiindcă și-ar fi dat seama de dezavantajul excesului contrar. Pomponeștile sfredeleau sufletul lui "Jean" prin indiscreție, prin acea colaborare tiranică la toate gândurile lui. Neștiind aceasta, Ioanide închipuia, plimbîndu-se prin casă, un exemplu mai pregnant. Trimitea în gând pe Elvira să vadă ce este cu începutul de incendiu care i se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o linie lină. Inima îi bătea cu o emoție care nu avea nici urmă de frică. Cînd buzele prinseră pe deplin formă, se depărtară și vorbiră, și așa cum o singură rază poate orbi ochiul fără să lumineze încăperea, și vocea sfredelea urechea, fără să răsune zgomotos. Atît de dureroasă era sfredelirea aceasta, că nu putea înțelege silabele în clipa cînd erau rostite, ci trebuia să și le amintească atunci cînd tăceau. Gura spusese: — Eu sînt calea de ieșire. — Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
treazul lord Provost se află la locul lui. Gura lui Lanark se deschise. Deși se lăsase o tăcere totală, lui i se părea că aude un hohot imens. Multitudinea de priviri - batjocoritoare, era sigur, condescendente, disprețuitoare, amuzate - păreau să-l sfredelească și să-l apese. Cineva țipă: — Dați-i omului să bea ceva! El suspină și puse capul pe masă. Zgomotul de voci reîncepu, dar avea o notă mai curînd speculativă decît ilară. — Nu era cazul, îl auzi pe Odin șoptind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lung și privindu-l cu ochii bulbucați, arzători, în mii de fațete hexagonale. Își imagină momentul inevitabil când trompa răsucită-n spirală se va desface ca un ac curb și i se va-nfige în occiput, troznind ușor prin epidermă, sfredelind cu vârful lui retezat oblic, tare ca diamantul, straturile osoase ale țestei, troznind iar în duramater și piamater, înaintînd ușor, uns, ca-n gelatină, prin lobul occipital și oprindu-se în centrul creierului, în mijlocul inelului limbic, la egală distanță de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Îmi rămânea o oră de așteptare și neliniște. Vaselina de pe conductori troznea ușor la trecerea curentului electric, ca și când, fierbând, ar fi făcut bășicuțe. Cu ochii închiși, urmăream în imaginație cum fluidul de electroni îmi străbate scalpul, forează osul țestei și sfredelește foile de pergament gros și boțit care înfașă creierul. Se-afundă apoi în măduva complicată și analgică, tatonează circuite și structuri, favorizează emisii de neurotransmițători, stimulează nevro-glnle, trezește prințesele adormite în alcovuri de taină, proliferează căngile de crabi și sarcopți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dacă m-ai fi lăsat să aleg prima n-ar fi ieșit mai bine gîngurește Angelina sorbindu-l din ochi pe Părințel, ar fi fost culmea să ne luăm de păr din cauza lor ca niște adolescente isterice, șoptește languros Tușica sfredelindu-l pe Curist în adîncul ochilor. Haideți odată că mă scoateți din minți cu încetineala voastră, își pierde Roja răbdarea, dacă de la bun început ne împotmolim în niște cifre fără importanță, n-o să-i mai dăm de capăt. Vai, dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
La dracu’ cu Partidul, cu Comitetele, cu Frontul Plugarilor, o să punem bazele unei formațiuni care să le cutremure din temelii pe toate celelalte, și chiar dacă am da-o în bară, cît ne-ar putea costa la urma urmei, i-a sfredelit cu privirea. O nimica toată, le amintește șoferul, la banii matale conașule, chiar dacă te-aș purta pe străzi toată noaptea ți s-ar părea un mărunțiș. — Ghinionul lui că n-a fost pe fază s-o șteargă din țară la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să-și depene povestea doar celui care știa să-i dezlege slova... Și-a așezat apoi palmele pe ochi, ca și cum ar fi vrut să-și ostoiască o durere. Mai degrabă voia să rămână doar cu el însuși... O întrebare îi sfredelea creierul „Sunt cu adevărat liber? Nu mă mai paște nici o primejdie?” Din această stare l-a smuls Petrache: Ce-i cu tine, Costăchele? De ce ai rămas așa pierdut, fără să scoți o vorbă? Tu, Didină! Fugi după Măriuca! Ba nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
te-a trimis? Pielea ei deveni metalică. Termină, Mark, spuse ea, mai aspru decât intenționase. Îndulcindu-și iar tonul, îl tachină: Credeai că sora ta n-o să aibă grijă de tine? —Sora mea? Te crezi sora mea? Ochii lui o sfredeleau. Dacă tu crezi că ești sora mea, ai o problemă la cap. Deveni ireal de clinică. Îi aduse argumente, expunându-i dovezile, ca și cum ar fi citit cu voce tare o nouă poveste pentru copii. Cu cât era mai calmă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de ajutor, șopti ea. Dacă mai e valabilă... slujba aia de care mi-ai pomenit, de la Adăpost? Avea să moară ocupându-se cu strângerea de fonduri. El lăsă jos cârpa de vase și se întoarse spre ea. Ochii lui o sfredeleau, gata să strălucească. O singură ofertă de ajutor și gata cu prudența lui. Răul nu i se mai părea posibil, iar binele părea deja pe jumătate confirmat. Cât de mare era nevoia lui de a crede în ea. Dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
le-o furase boala cu nume de om. Stăteau unul lângă altul, cuminți, ca frumoasa din pădurea adormită sub puterea vrăjii. Când mă dureau picioarele, mama mi le masa cu oțet, pe urmă le înfășura în prosoape calde. Pulpele Annei sfredeleau apa, aproape așteptam ca părul ei brun să se facă blond și sânii să-i crească încă o dată pe-atât. Atunci aș fi lăsat-o să mă strige Marcello, iar eu aș fi numit-o muiere. Muierile sunt acele ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
scara și se coborî În adâncuri. „Ană dragă, Ană dragă, de ce ai făcut tu asta? De ce ai făcut asta, femeie?” și o apucă, dar era moartă, era Înecată, o ridică la piept și dintre sâni Îi țâșni o pasăre care sfredeli cerul verii ca un tunet. Bărbatul Întâi scrâșni, spărgându-și măselele, izbucni În plâns, apoi Începu să cânte ușor, Îndelung, ca atunci, În plutirea aceea peste lanul de lucernă, parcă dintr-o altă viață, ținându-se de mână cu fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nevoie de un loc mai bun în care să stea și tu nu ai cum să ai grijă de ea aici de unul singur. Când mătușa ta era aici, era altă treabă, dar acum, că a plecat... — Ce vreți? Îl sfredeleam cu privirea, dar el se uita oriunde numai la mine nu. — Am o mașină la poalele dealului și sunt gata să o duc într-un loc foarte frumos, nu departe de aici. Știi despre ce vorbesc. Va fi fericită acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
masă, în pielea goală, se târăște în patru labe nătânga noastră adolescentă analfabetă, Mary Jane Reed. Un colonel de la West Point, cu un baston de ofițer în mână, cu care se bate în răstimpuri peste omoplați, se plimbă de jur împrejurul mesei, sfredelindu-i cu privirea pe tineri, în timp ce, nevăzută, Mary Jane desface prohabul și suge, pe rând, pula fiecărui candidat. Băiatul care va fi admis în academia militară trebuie să fie capabil să afișeze o ținută sobră, demnă, milităroasă în timp ce împroașcă gurița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
veci - apoi Meyerson înclină aripa de pe partea mea și, pentru prima oară, îmi ațintesc privirea asupra continentului asiatic, privesc în jos de la înălțimea de șase sute de metri la Țara lui Israel, unde a luat naștere poporul evreu, și mă trezesc sfredelit de amintirea jocurilor de softball din diminețile de duminică, la Newark. Soții Solomon, Edna și Felix (cuplul mai vârstnic de lângă mine), care timp de-o oră, în aer, mi-au povestit totul despre copiii și nepoții lor din Cincinatti (cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zvâcnire și apoi încremenește pe zăpada inundată de sânge. Marius se întoarce către oamenii lui. Unul după altul aceștia răsar din întuneric. Fără o vorbă, locotenentul își reia locul în fruntea coloanei. Deodată, patru tunete aproape simultane sfâșie tăcerea și sfredelesc pădurea cu ecoul lor. Curând, prin desișul pădurii se zăresc țevile lungi ale redutabilelor tunuri de 88 mm. Cele patru piese sunt amplasate "la linie". În jurul lor, câțiva soldați sapă cu spor în pământul dur locașuri individuale. În jur, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
priveliște plăcută, și nici utilă; soarele lipsea în cea mai mare parte a zilei, iar senzația de claustrofobie era pregnantă. Dimineața era cât de cât în regulă, dar la asfințit umbra spiralei devenea amenințătoare, ca un tirbușon gigantic gata să sfredelească grădina de la parter. Sunam și nu știam niciodată dacă soneria producea vreun sunet, fiindcă firul electric traversa curtea, ocolea o anexă și se pierdea în holul mare, unde se pare că țârâia încet ca un greiere. Așteptam două minute, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
palmă, să nu-i pierd. Îmi dădea pâinea mare, rotundă și fierbinte și ajungeam cu ea acasă ciupită bine. Oricât de sătul să fi fost și tot o ciupeai, atât era de apetisantă, acel miros de pâine de grâu îți sfredelea stomacul și mintea. Lângă Roca era un teren cu iarbă unde jucam fotbal cu o minge de cârpă, apoi cu una de crep negru, luat de la roțile de avion din „paradisul” nostru. Odată, am jucat fotbal cu băieții cei mari
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o să ajungi să te iei de mână cu el ! Și mai târziu o să plângi cu lacrimi amare... — „...dar atunci va fi prea târziu !“, am adăugat eu expresia favorită a lui Janet. Janet nu mai spuse nimic, doar mă privi lung, sfredelindu-mă cu ochișorii lui ageri. Adi devenise celebru la noi în bloc pentru faptul că unul dintre șerpii pe care îi ținea în casă scăpase pe scara blocului și Janet, care era șeful scării, a trebuit să pună un bilețel
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Pe ușa brutăriei era doar un bilet pe care scria DESCHIDEM ÎN CURÎND și un portret - la vederea căruia Philobosian se crispă - al liderului turc, Kemal: o mutră hotărâtă, cu căciulă de astrahan și guler de blană, cu ochii albaștri sfredelind de sub săbiile Încrucișate ale sprâncenelor. Doctorul Philobosian Își desprinse privirea de pe acest chip și porni mai departe, recapitulând toate argumentele Împotriva arborării portretului lui Kemal În felul acesta. În primul rând - după cum Îi spusese toată săptămâna soției lui - forțele europene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]