494 matches
-
Sîrbu nu a sesizat cu claritate pragul psihologic de la care personajele trebuiau să urce, permițând unora dintre interpreții principali o gravă abatere de la linia evolutivă a piesei: anticiparea situației finale". În numărul următor, Doinaș propune două cronici ale unor spectacole shakespeariene. Cea dintâi - Între mască și figură (p. 86-89) - are ca temă Mult zgomot pentru nimic (Teatrul Tineretului, regia N. Massim). Următoarea - Un spectacol cu... melancolie (p. 89-90) - discută despre Cum vă place (Teatrul Municipal, regia W. Siegfried). Cronicarul e indignat
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
creier. Se năștea o armonie, o reconciliere a gestului cu cuvîntul, a minții cu trupul. Dar și o rătăcire interioară în căutarea răspunsurilor la marile întrebări existențiale. Penciulescu era și aproape, si departe. Și cufundat în marile probleme ale personajelor shakespeariene, încercînd să croiască drum printre mii de liane, capabil să creeze comunicarea adevărată într-o ciudată pădure Arden. Dar și cu simțurile treze la felul cum vibrează și cum se implică fiecare actor, cum se metamorfozează într-un personaj și
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
tot mai largi, care ajung să-l țină legat de tron. Ultimul împărat e la fel de "apocaliptică" precum Macbett-ul lui Eugen Ionescu, cu care are în comun nu numai tema dictatorului, dar și pe cea a familiei, moștenire pervertită din dramele shakespeariene: Măscăriciul, proaspăt descoperitul fiu adevărat al Bucătăresei și al răposatului rege, e un Macol, fiul lui Duncan născut de o gazelă, și amîndoi au vocația autentică a tiraniei fără milă. Dramaturgul Valentin Nicolau are un simț al umorului înrudit cu
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
chiar dacă autorul optează pentru o formulă narativă oarecum schimbată, de roman picaresc tradițional (Don Quijote este, evident, primul model de luat în considerare, un altul ar putea fi însă și excelentul roman al lui Milo� Crnjanski, Migrațiile), cu accente de tragedie shakespeariană și cu rezolvări ce țin de efectele speciale din cinematografia actuală. Simpaticele personaje ale humuleșteanului dobîndesc la Stelian }urlea grandoare și tragism. Spînul, de exemplu, nu mai este personajul cvasi-caricatural din Creangă, ci un soi de ofițer cinic școlit cu
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
Ștefan Cazimir Fiul patriei Băieții care îi furnizau lui Cazimir temele improvizațiilor shakespeariene făceau, cu mama lui, lecții de limba franceză. Fiul asista deseori la ele și ajunsese să cunoască, mai bine decît cei mari, fragmentele din manual ale Cidrului: "Enfin vous l'emportez, et la faveur du Roi Vous élčve ŕ un
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
sugestiv Dorință și Lege. Convergențe culturale, se citește pe nerăsuflate, într-atât de personal par să ni se adreseze cele zece eseuri ce compun lucrarea. Lumea modernă ne apare astfel ca o "lume de victime", la ani lumină de acel shakespearian "Dar mai presus de orice, să-ți fii credincios ție însuți", expresie a autenticității în relația cu Eul și cu Celălalt.
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
mai despărțit decât viul de mort : „când palid m-am uitat în urmă / iar tu treceai pe lângă timp”. Înduioșează, la un poet de talia lui Cezar Baltag, un mic poem excesiv de livresc, Răsfrângere de fulger înnoptat, inspirat de o tragedie shakespeariană care a mai făcut victime : „Inima mea e castelul / prin care trece Hamlet citind” ; „Nu lăsați să se-nece Ofelia / în verdele ochilor mei” ; „În stânga tace Horațio / Sau numai o parte din el”... Tot de inspirație livrescă - dar altfel, prin
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
1 Cor., 1, 25), devine evident, spune o butadă erasmică, că nebunia oamenilor poate fi mai înțeleaptă decât cumințenia lor. Această idee eretică va fi colportată de-a lungul secolelor de o artă minoră, antiaristotelică și anarhică ajunsă până în piesele shakespeariene 10, acolo unde the king's fools se străduiesc să ilustreze desăvârșit nebunia clarvăzătoare. Originile și justificarea acestui gen de nebunie transcendentă, adică fără obiect, pe care o ilustrează toate scrierile lui Urmuz, ca și piesa Capul de rățoi, stau
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
aibă în exercițiul comunicării - atingerea. "Am constatat că în Occident oamenii au pierdut firescul atingerii. Altfel spus, ei tratează atingerea celuilalt fie ca agresiune, fie ca indiscreție. E destul să aibă loc o atingere, ca să asistăm la declanșarea unei drame shakespeariene". "Cum priviți lumea?" - întreabă reporterul. "Cu indiferență? Cu o ideologie prestabilită? Cu pasiune? Cu optimism? Cu neîncredere?" În nici unul din felurile acestea", răspunde, surâzând, Tschinag. "O privesc mit Erhabenheit." Cuvîntul german e greu de tradus în nuanța lui ultimă. Erhabenheit
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
Întregul spectacol se află în accord cu o sensibilitate barocă, unde scena nu este una banală - suntem avertizați: "We don't play. What we do is deadly serious!", ci devine figura barocă a unui Theatrum Mundi, sau reluând în cheie shakespeariană: „All the world's a stage, And all the men and women merely players: They have their exits and their entrances; And one man in his time plays many parts". La figurat, dar și la propriu, ucenicului vrăjitor, Anton (Andrew
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
în știința cu care regizorul naște arhitectura luminilor, o tehnică aproape cinematografică. Acestea mi se par a fi coordonatele esențiale ale ultimei premiere a Teatrului Bulandra, o montare după un text dificil, pe care dramaturgul german îl scrie urmărind tragedia shakespeariană Titus Andronicus. Müller introduce un personaj, Naratorul. Și o perspectivă de o profundă teatralitate, ce sporește greutatea conflictului pe de o parte, și dramatismul comentatorului-martor, pe de altă parte, ca o singură voce rămasă din corul antic ce predică astăzi
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
atunci laba leului andaluz? Sau, mai degrabă - spun acum - sărmana victimă a imitației? Cucuvae victis! vorba lui Mihai Ursachi. E o - iată, generalizată, persistentă - imitație a clișeelor. Merg la o recentă premieră și nu mult după ridicarea cortinei, văd personajul shakespearian trecînd de la o statuie la alta - dalbe fecioare în carne și oase, în rol, nu-i așa, de statui - și, cu paletă de pictor în stînga, le pictează cu dreapta. Un fel de Pygmalion UAP. Kitsh impecabil. Mai trec niște
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
paletă de pictor în stînga, le pictează cu dreapta. Un fel de Pygmalion UAP. Kitsh impecabil. Mai trec niște minute și, după fofilarea pinguinată a unui Charlot, intră în rol un mobil ciripind zapp on line între alte două arătări shakespeariene. Se poartă. Ies, promițîndu-mi să revin - cu disponibilitate sporită - la sarabanda găselnițelor. Și pătrund în Filarmonică. Unde știu sigur că voi asculta un Mozart ca atare. Necotaminat de inventivitatea nu știu cărui dirijor insomniac, moroncit de rap, de zapp, de... E de
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
pe un text de Shakespeare în limba germană la Timișoara, din 1978 încoace. „Cred că Shakespeare a creat un cod ca să comunice cu generațiile viitoare. «Regele Cymbelin» este una din piesele lui pierdute, dar, cred, este cel mai modern rege shakespearian“, consideră dl Alexander Hausvater, care a montat în străinătate mai toate marile creații shakespeariene, inclusiv „Hamlet“, „Richard III“, „Regele Lear“, „Pericles“. Din distribuția spectacolului fac parte: Georg Peetz (Germania), Daniela Tőrők, Claudia Ieremia (Teatrul Național Timișoara), Demeter Andràs (Teatrul de
Agenda2004-36-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282835_a_284164]
-
că Shakespeare a creat un cod ca să comunice cu generațiile viitoare. «Regele Cymbelin» este una din piesele lui pierdute, dar, cred, este cel mai modern rege shakespearian“, consideră dl Alexander Hausvater, care a montat în străinătate mai toate marile creații shakespeariene, inclusiv „Hamlet“, „Richard III“, „Regele Lear“, „Pericles“. Din distribuția spectacolului fac parte: Georg Peetz (Germania), Daniela Tőrők, Claudia Ieremia (Teatrul Național Timișoara), Demeter Andràs (Teatrul de Stat „Csiky Gergely“), Alex Mihăescu, Boris Gaza, Rareș Hontzu, Ionuț Chiriac, Simona Vintilă, Isolde
Agenda2004-36-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282835_a_284164]
-
în elevația ei, cerbicia unui dinamism vertical. Oricît de matur stăpînă pe sine, ființa lui trepidà de înțelesuri ce consumă tenace, aidoma cu o flacără de nestins. Te gîndeai la un tînăr prinț printre borfași - cum îl închipuia o dramă shakespeariană pe un viitor monarh -, cînd, pornit să-și vădească lamura talentului, insul acesta de elecție nimerea în vinovata, cinica alcătuire a refuzului sistematic, a combinațiilor inavuabile la care se dedau, voios, comisii de mioapă decizie. Și nu era vorba nicicum
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
în spectacole diferite, cu solicitări diferite. Am văzut ipostaze interesante, chiar dacă nu toate reușite, ale aceluiași actor. Și am văzut un spectacol-studiu-improvizație coregrafică serios, coerent, emoționant, foarte simplu și, în același timp, însoțit de documentare, de analiză teatrală pe texte shakespeariene. Au fost implicați aproape toți actorii absolvenți ai anului patru coordonat de profesorul Gelu Colceag. La cîțiva am intuit o vocație a corporalității, alții m-au surprins cu adevărat. Așa cum m-a surprins faptul că actorii au construit un spectacol
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
reciproc asumate, nu există loc de fugă, singura evadare este în moarte. La fel ca în tragedia antică (mitul lui Oedip - nu întâmplător actrița Ioana își invită la un moment dat prietenii la premiera tragediei Oedip Rege) sau în cea shakespeariană (Hamlet este altul dintre clin d'oeil-urile preferate ale autoarei), viața este o luptă în care trădările și crimele cele mai abominabile sunt la ordinea zilei. Dincolo de măștile diafane, personajele Irinei Egli sunt niște carnasiere care nu ezită să se
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
era la modă în începutul secolului. "Numeroase referințe - scrie N. Gheran, trimit la opera lui Alexander Bernat (1850-1927) filosof, estetician, critic dramatic al revistei "Pester Lloyd" (publicație maghiară de limbă germană). Consultîndu-l, tînărul reține numeroase caracterizări ale acestuia cu privire la opera shakespeariană".2 Într-un scurt studiu al lui Samuel Domokos, e invocat modelul lui Mikszath Kalman.3 Să subliniem, încă de la bun început, că profesiunea de ofițer nu era, în Imperiu, facultativă: ea avea un statut de excepție și propunea un
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
în regia lui Liviu Ciulei, îmi aminteam spectacolul și aprigele discuții generate de viziunea novatoare a punerii în scenă. Spectacolul a fost atacat, printre altele, și pentru distribuirea lui Clody Bertola în rolul Rosalindei, contestându-i actriței calitatea de ingenuă shakespeariană. Dar și unii dintre cei care au apreciat montarea au formulat rezerve. Într-o dezbatere de pomină, Lucian Pintilie spunea, în apărarea lui Ciulei și a lui Clody că “Rosalinda este principalul purtător al sarcinilor lirice și filosofice... Clody Bertola
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
partea a doua sau istoria medievală reinterpretată de analistul politic William Shakespeare. Este o contribuție prețioasă a unui specialist recunoscut în opera marelui dramaturg: „Textul acestei piese ni s-a transmis în două variante. Ca în cazul mai tuturor pieselor shakespeariene, o datare exactă a compoziției este, practic, imposibilă. Astăzi, majoritatea specialiștilor înclină să creadă că așa-zisele părți a doua și a treia ale trilogiei Henric al VI-lea au fost scrise înainte (ba chiar cu mult înainte) de Henric
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3083_a_4408]
-
îngeri cu aripile zdrențuite, regi biblici călare pe iepuri șchiopi, câini uzi în ploaie, lupi îmblânziți și puhavi ca niște șobolani imenși. Lume de coșmar care te face să te gândești la Caprichos, la Bosch, la Munch. O veritabilă obsesie shakespeariană se purifică liric. Hamlet, Ofelia și ceilalți, care intră la început în scenă, sfârșesc, printr-un proces de absorbție lirică, într-o simbolistică greu de descifrat. Danemarca devine „regatul meu vesel”, iar Hamlet devine, pur și simplu, Prințul, care nu
„Călare pe un iepure șchiop” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2792_a_4117]
-
viu care le irigă în interior. Rareori o scriitură mai exactă metaforic a transcris o mai puternică tensiune lăuntrică. Tot așa cum o aparentă detașare ascunde cel mai radical pesimism. În ultimele poeme, versul se dezgolește de coaja metaforelor biblice sau shakespeariene și poetul rămâne singur pe scenă, cuprins de friguri, tremurând ca varga în fața neantului care se cască la picioarele lui. Încă un poet pe nedrept uitat, unul dintre cei mai puternici și originali din literatura contemporană. (fragmente din Istoria Critică
„Călare pe un iepure șchiop” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2792_a_4117]
-
beneficiar, pe filieră umană și prin filiație naturală, al darurilor pregătite de Instanță, împărtășite prin performativitatea magică și certitudinile spirituale ale înțelepciunii. De altfel, în spectacolul construit în acest spirit de mâna celor doi lectori români, vizionari ai textului canonic shakespearian, îmbogățit cu pasaje/transliterări din Cântarea Cântărilor, Prospero (Alexandru Repan) și Miranda (Ioana Abur) sunt singurii actori care rostesc textul. Restul e muzică, dans, poezie de lumini. Ei intră în scenă abia după ce se trezește la viață trupul tensionat al
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
special, care traduce muzica prin cuvânt, ca să le întregească pe fiecare în parte. Cu aceasta ajungem la cel mai delicat nivel la care se ridică, poate, în acest spectacol esențializările, care sunt de fapt sublimări artistic-performative calchiate inspirat după textul shakespearian. Punerea în scenă, sinestezică (și intensiv estetică), a Furtunii de către Nona Ciobanu atinge palierul spiritual cel mai adânc al piesei, întrucât reușește să aducă în prim plan autoreflexivitatea estetică și didactica transcendentală a acestui text shakespearian târziu. Reprezentația de la Palatul
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]