3,370 matches
-
se îndepărteze fără zgomot, tiptil, dar ceva mai tare decât el îl împingea să vadă ce se întâmplă. Umbra se întinsese pe burtă și Celebi auzi, printre bătăile încălecate ale inimii sale, pocnetul cuielor și scârțâitul capacului de lemn al sicriului. Clefăiturile ce răsunară după aceea în liniștea cimitirului făcură ca ghemul mațelor lui Celebi să se desfacă cu un zvâcnet. Simțind că e gata să se slobo zească în pantaloni, bâțâindu-se, aprinse lanterna. O scăpă în aceeași secundă când
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
un iluzoriu pact de neagresiune și respirația deveni sacadată, pentru a nu bomba mult prea mult pieptul. Curios, dar peretele acela îl fascina. Înainte de a închide ochii, și-o imagină pe Amalia în doliu, presărând o mână de țărână peste sicriul acoperit, ștergându-și nasul cu o batistă mare, albă, și aruncând ocheade preotului grăbit. Vru să înjure din nou, dar pereții făcură în așa fel încât să se apropie cât mai repede unul de celălalt. Se auzi un sunet care
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
înmormântarea pistruiatei, cu toate că eu nu dorisem să merg, chiar nu vedeam sensul, însă n-am avut de ales și am stat sub umbrelă, fiindcă ploua cu spume, și aproape mi-au dat lacrimile când i-a făcut preotul slujba. Dar sicriul era acoperit, v-am spus că pistruiata nu mai arăta cum arătase și sunt convins că nimeni nu s-ar fi apropiat de ea dacă ar fi fost deschis capacul. Era un sicriu mic, din lemn lustruit, alb, a dispărut
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
când i-a făcut preotul slujba. Dar sicriul era acoperit, v-am spus că pistruiata nu mai arăta cum arătase și sunt convins că nimeni nu s-ar fi apropiat de ea dacă ar fi fost deschis capacul. Era un sicriu mic, din lemn lustruit, alb, a dispărut în groapă ca și cum n-ar fi fost. Un polițist bătrân, cu mustață a la Clark Gable, m-a ținut după umeri, iar acasă a început scandalul, fiindcă tata a aflat despre gestul acela
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de apoi. Fac rugăciuni, mă spovedesc, mă duc duminica la biserică, mă închin la icoane... Camelia a fost cea care a reușit să mă facă să stau pe lângă casă și să-i slujesc pe toți. Mai rămâne să-mi pregătesc sicriul, mi-am spus eu! Dar Mihai a vrut să-mi facă o bucurie! Cartea, la Paris, a devenit un best-seller. Acum știu! Nu a venit domnul Alzheimer, cum mi se inocula ideea! Știu că, orice aș fi început în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Femeile își pregătesc din vreme „cămașa de moarte”, croită din pânză de in, cu o tăietură verticală de la gât spre piept, cu mâneci lungi. Se coase cu ață roșie și neagră „puișori” simpli. După ce este îmbrăcat, mortul este așezat în sicriu pe o bucată de pânză de buci (material pentru saci), iar perna este umplută cu talaș (rezultat de la geluirea scândurilor pentru sicriu). Picioarele sunt legate cu o ață groasă sau panglică numită și „piedica mortului” care se dezleagă când se
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
mâneci lungi. Se coase cu ață roșie și neagră „puișori” simpli. După ce este îmbrăcat, mortul este așezat în sicriu pe o bucată de pânză de buci (material pentru saci), iar perna este umplută cu talaș (rezultat de la geluirea scândurilor pentru sicriu). Picioarele sunt legate cu o ață groasă sau panglică numită și „piedica mortului” care se dezleagă când se dă în groapă. Această „piedică” este păzită foarte bine deoarece sunt femei care le fură pentru a face vrăji. Tot în sicriu
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
sicriu). Picioarele sunt legate cu o ață groasă sau panglică numită și „piedica mortului” care se dezleagă când se dă în groapă. Această „piedică” este păzită foarte bine deoarece sunt femei care le fură pentru a face vrăji. Tot în sicriu se pun unghiile tăiate și părul tuns de la mort. Sicriul este așezat cu fața spre răsărit. La capul mortului se pune un sfeșnic adus de la biserică în care arde „toiagul”, o spirală obținută din topirea a nouă lumânări, toiag ce
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
numită și „piedica mortului” care se dezleagă când se dă în groapă. Această „piedică” este păzită foarte bine deoarece sunt femei care le fură pentru a face vrăji. Tot în sicriu se pun unghiile tăiate și părul tuns de la mort. Sicriul este așezat cu fața spre răsărit. La capul mortului se pune un sfeșnic adus de la biserică în care arde „toiagul”, o spirală obținută din topirea a nouă lumânări, toiag ce are menirea de a-i lumina drumul în cealaltă lume
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
ștergar țesut, bani, colac și lumânare. Nu lipsește pomul încărcat cu bunătăți: mere, nuci, porumbei din aluat, bomboane, precum și colivele din grâu ornate cu chipul Maicii Domnului. Se fac de asemenea pomene - colaci și diverse ornamente din făină de grâu. Sicriul era altădată așezat în car tras de boi. Când este scos din casă, sicriul este așezat în ogradă, iar peste sicriu se dă de pomană un oghial (plapumă) și o pernă pentru a avea căldură și pe lumea cealaltă. În
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
porumbei din aluat, bomboane, precum și colivele din grâu ornate cu chipul Maicii Domnului. Se fac de asemenea pomene - colaci și diverse ornamente din făină de grâu. Sicriul era altădată așezat în car tras de boi. Când este scos din casă, sicriul este așezat în ogradă, iar peste sicriu se dă de pomană un oghial (plapumă) și o pernă pentru a avea căldură și pe lumea cealaltă. În nopțile ce preced înmormântarea se face privegherea. Bocetele specifice priveghiului erau cântate de bocitoare
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
grâu ornate cu chipul Maicii Domnului. Se fac de asemenea pomene - colaci și diverse ornamente din făină de grâu. Sicriul era altădată așezat în car tras de boi. Când este scos din casă, sicriul este așezat în ogradă, iar peste sicriu se dă de pomană un oghial (plapumă) și o pernă pentru a avea căldură și pe lumea cealaltă. În nopțile ce preced înmormântarea se face privegherea. Bocetele specifice priveghiului erau cântate de bocitoare, marcând momente importante din viața celui dispărut
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Un om nu poate trăi numai de dragul principiilor. Am o rugăminte, deși mi-e cam jenă. Îți amintești de chimonoul de bumbac al mamei, pe care l-ai modificat ca să-l pot purta anul viitor? Te rog, pune-l în sicriu. Voiam să-l port. Mijește de ziuă. Te-am făcut să suferi prea mult. Rămâi cu bine! Efectul băuturii de aseară s-a dus. Mor treaz. Încă o dată, adio! Kazuko, Sunt, la urma urmei, aristocrat. VIII Coșmar. Toată lumea mă părăsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Radu Jude. Filmul lui Andrei Gruzniczki inspirat de cazul Elodia, descrie situația destrămării unui cuplu, Aurel (Andi Vasluianu) și Irina (Simona Popescu), în condițiile în care, soția pleacă să lucreze pentru o fantomatică firmă saudită de unde se întoarce într-un sicriu de zinc. Demersul detectivistic al soțului nu rezolvă nimic, mai puțin faptul că aduce la suprafață o "altă Irina" preocupată de a divorța, făcându-și alte planuri probabil cu altcineva eventual pe un alt continent. Din păcate filmul e dezlânat
Panoramic românesc – TIFF 2009 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7208_a_8533]
-
arabă: o limbă literară aleasă, recurgerea la citate și teme ale marilor opere clasice. Descrierile sale dramatice, tăieturile filmice dintr-o lume care și-a pierdut mințile, "cu mai multe puști decât apă", cu zece mii de bombe căzând, zece mii de sicrie intrând sub pământ, zece mii de valuri zbătându-se sub vapoarele refugiaților, zece mii de săruturi în iubirile amenințate, meditațiile sale asupra sinuciderii, războiului, brutalității, dezumanizării, torturii și crimei, dar și umorul său negru și jocurile imaginației poartă amprenta scriiturii de adab
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
complet absurdă în care nu știi precis ce l-a apucat, moare sau este ucis de gardieni, încă nu am reușit să-mi dau seama. Cadavrul său ajunge acasă sub formă de colet pe numele lui Aurel, livrat într-un sicriu și golit de organe, iar Aurel, lovit de amoc, încearcă o tentativă de sinucidere pe malul iazului în compania lipitorilor pe fondul trist-părăginit al unor clădiri dezafectate. Filmul ar vrea să încheie dramatic cu o concluzie despre condiția umană sau
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
la trai îndeamnă și la dreaptă făptuire, Iar acestuia-n necazuri ea-i liman de mântuire. Amândoi prin moarte învață Și căință ș-altă viață! În sală se afla aninate stemile lui Ghete, ce înfățișa o stea în ceriu albastru, sicriu era încongiurate de șese chiparese, simbolul întristării și între aceste era așezate diplomele de evghenie, de doctorie și de dregătoriile, împreună cu ordinile răposatului, pentru a căruia slavă poetică, le-au dat curțile: Rosia, Austria, Prusia, Saxonia, Franța și alte și
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
distrugător ca timpul sau moartea, el n-o putea regăsi". Îi zărea trupul mlădios culcat lângă el, fără să simtă vechea chemare. Ea era femeia care l-a trădat, i-a îndurat însă capriciile, slăbiciunile, iritările, au vegheat împreună la sicriul unor amici decedați. Nu era numai o explicație rațională. Se lovea de un perete, muțenia ei, orbirea și nebunia ei făcea parte dintr-o altă specie, era altceva, aparținea unui alt resort al naturii. Pornirea era s-o lovească, s-
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
om căruia nu i-am fost nici măcar o cunoștință îndepărtată. Cap viguros, privire neagră pătrunzătoare, causticitate fizică evidentă. În sfârșit, un mic cioclu înecat în costumul lui cenușiu ne invită să-l urmăm. Coborâm în sala în care se află sicriul; ambasadorul spune câteva cuvinte din care reiese că Raicu era un ins redutabil care nu putea fi dus de nas, apoi ascultăm o sonată foarte lentă. Micul cioclu declară după aceea că, dacă dorim, ne putem apropia de sicriu ca să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
află sicriul; ambasadorul spune câteva cuvinte din care reiese că Raicu era un ins redutabil care nu putea fi dus de nas, apoi ascultăm o sonată foarte lentă. Micul cioclu declară după aceea că, dacă dorim, ne putem apropia de sicriu ca să ne arătăm atașamentul față de cel dispărut. Mă înclin în fața coșciugului gândindu-mă că fac gestul întru gloria mai mare a literaturii. Micul cioclu împinge apoi sicriul așezat pe rotile în încăperea de-alături, de unde va fi, fără îndoială, expediat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
lentă. Micul cioclu declară după aceea că, dacă dorim, ne putem apropia de sicriu ca să ne arătăm atașamentul față de cel dispărut. Mă înclin în fața coșciugului gândindu-mă că fac gestul întru gloria mai mare a literaturii. Micul cioclu împinge apoi sicriul așezat pe rotile în încăperea de-alături, de unde va fi, fără îndoială, expediat fără întârziere în flăcări. Își împinge mașinăria încet, recules, iar noi privim acest lucru într-o liniște împietrită. Ieșind - e noapte - văd coșul înalt al crematoriului ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
vorbi de un bacovianism. Dar spre deosebire de bacovienii veritabili care se adîncesc în dezolare, degringoladă, destrămare, maramureșeanul nostru depășește negativitatea, ca să zicem astfel, din interiorul ei. Elementele cimitirului devin mesagere ale vieții, pretexte ale unor plasticizări robuste, degajînd o anume bonomie. Sicriul plutește ca o pasăre, două schelete cîntă la flaut, carnea cadavrului e de piatră și de miere, înmormîntarea unei actrițe se transformă într-un spectacol al femeii care sare din dric, trimite săruturi și se-nclină în fața publicului. Ritualul funebru
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
trestioare.// Ce frumoase mîini ai, Doamnă lumînări/ Peste carnea mea de iască rară/ Degetele libelule ce se zbat/ Prin peisaj de ambră și de ceară.// Ce frumoase mîini ai, Doamnă, Crini de foc/ Care-mi toarnă umbrele pe frunte/ în sicriu de ulm ca într-o arcă/ Lîngă poarta ultimului munte" (Ce frumoase mîini). Mai peste tot o ușoară ironie e vizibilă în compoziția atentă a pozei, în jovialitatea execuției: "Pentru capul meu a dănțuit/ Fata Irodesei în neștire/ Tăvile de
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
ghețuri întunecate. Imageria populară vede Iadul ca foind de diavoli înzestrați cu furci, suliți și sfârâiace, luând în primire vaste loturi de păcătoși în cădere liberă, goi pușcă - odată trecuți dincolo nu luăm cu noi nimic, nici măcar costumul negru din sicriu - și, în chipul cel mai firesc, absolut îngroziți. Femeile, mai cu seamă. Asta, fiindcă cele ce urmează să li se întâmple acolo, îndată după repartizare, întrece cele mai cumplite torturi din viața de zi cu zi a pământenilor încleștați. Și
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
avea nici o legătură și la care a nimerit pentru că a greșit cimitirul. Până la urmă, într-un șir de malentendu-uri, ajunge să fie luat drept un membru al familiei defunctului, să țină un discurs la căpătâiul mortului și chiar să care sicriul pe umeri. Transformat într-o vedetă a ceremoniei este instantaneu adoptat de familia îndoliată, care ajunge să evoce la modul absurd relația celui căzut din lună cu răposatul:" - Nu degeaba vorbea Costache-al meu, săracul, Dumnezeu să-l odihnească, că
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]