334 matches
-
jilțul de colo, cum făcea și hatmanul când venea de la bătălie, și să-i spună: „Ia trage tu puțin de cizma asta...” Episodul 116 DIALOG GOTIC Când Metodiu și Iovănuț bătură la porțile Lugubrului, doamna hatman Potoțki tocmai își termina siesta, lungită pe unul din divanurile aduse ad-hoc pe terasă. O ușoară migrenă o determina, clipe în șir, să bată câmpii, cu gândul aiurea, la frumoasele zile din tinerețe, când... da’ câte nu făcuse! Câte nu i se întâmplaseră! Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la ședințe și se trezeau la ospețe, cărora un porc umplut cu mirodenii, bine fript și înconjurat de făzănițe înecate cu stafide li se părea mai important decât orice triumvirat viu și care apăreau în Forum doar să-și facă siesta, ascultând cu priviri aburite cine știe ce discurs ce se voia incendiar. Spre deosebire de majoritatea celorlalți colegi ai săi care adeseori veneau în Senat cu câte-un pumnal ascuns sub togă pentru orice eventualitate, Toto ținea sub togă, tot pentru orice eventualitate, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Life and Death of Classical Music. Anchor Books, New York, 324 p. FILM După șobolani și ploile de vară Iulia BLAGA În limbaj „de la Sibiu“, se spune, atunci când ți-e drag să faci ceva sau îți pică bine ceva, o mâncare, siesta de după masă șamd, că ți-e „haznă“. Termenul transcrie, cumva, senzația blândă de sațietate și aduce orice lucru despre care vorbești la același nivel primar, culinar - să zic așa. Cu atât mai mult îmi permit să spun că mi-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
La un moment dat, domnișoara de la recepție mi-a spus că doamna doctor Ishida vine imediat. I-am mulțumit din cap. Doamne, câtă liniște e aici! gândii eu. Nu se auzea absolut nici un sunet, încât aveai impresia că este ora siestei. Oameni, animale, gândaci, plante - se părea că toți dorm buștean. Ce după-amiază liniștită! Nu a trecut mult timp și am auzit pași ușori îndreptându-se spre mine. Am văzut o femeie cam între două vârste, cu părul aspru și scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
asculte când fredonam, la zile mari, Imnu Național dân meleagu nost, Însoțit d-o tamburină; da, cum bine se zice că nu todeauna Îi arde la maimuță dă maimuțăreli, când io mă speteam cu clenții sau rădeam un ciob de siestă, Flora bibilica să juca În beci d-a Călătoria În Centru lu Pământu. Lu bunicu ei nu-i plăcea dă espedițiile alea. Să crampona să crează că beciu iera cu primejdie; iel, care tranzita ca poștașu pân toată harabaia, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fie așa de Tristel, că n-a priceput bine ce-a fost. A doua zi, care iera sâmbătă, n-am mers cu acelaș tren; probabil că ne-am dus unu mai devreme și altu mai târziu, mă-nțelegi? După prima siestă, m-am zgâit În calendar și mi s-a aprins sub bască gându că duminică iera ziua mea dă naștere. Martor Îmi ie și blidu cu empanaditas care dă fieștecare dată madam Aquino Derisi are fineța să mi-l aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se vor dovedi himerice. Nimeni nu va visa să compare sobra eleganță, fandarea și cosmoviziunea panoramică a scriitorului de mare anvergură cu proza blajină, la vedere, oarecum en pantoufles, a omului bun În adevăratul sens al cuvântului, care, Între două sieste, Își termină Înm grabă, pline de praf și plictis provincial, meritoriile cronici scurte. A fost suficient zvonul că un atenian, un porteño - căruia bunul-gust Îmi interzice să-i dau numele În vileag - a consolidat deja anteproiectul unui roman care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lu Caruso trei bătrâne dă lire sterline și că În Statele Unite Mână Neagră ceruse dă la el bani căcălău, că amenința să-l facă arșici; numa Maffia izbutise să-i Împedice pă lepre să-și ajungă țelurile amorale. O mică siestă Întăritoare, care a ținut pân la nouă seara, a târcolit chestia cu prânzu. Da pă loc după aia, Capitano iera În picioare, fâlfâind furcoacea și cuțitu, cu șervetu pă grumaz și urlând, mai fals ca tare, dă pân Cavalleria rusticana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cortegiu de riscuri. Nu poți să fii deloc liniștit. Vrei să ațipești și te simți pândit, spionat. Cu siguranță, dacă aș întoarce capul, aș constata și acum că în hol s-au strâns multe persoane care așteaptă să-mi fac siesta. Nu îndrăznesc să mă tulbure, dar nici nu pleacă. Mă condamnă să stau pironit pe fotoliul acesta vișiniu, să mă prefac că dorm sau că mă uit în apa piscinei. Și, probabil, își închipuie că mă preocupă idei ieșite din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prin fleacuri. E forma lui de perversiune. Nu apare ca în măștile înalte așezate pe fundalul scenei în tragediile grecești. Apare, de pildă, sub forma unei muște. O muscă sâcâitoare care te bâzâie intr-o după-amiază, împiedecîndu-te să-ți faci siesta. Încerci s-o alungi din cameră, dar n-ai nici dexteritatea, nici răbdarea portarului. Nu poți s-o prinzi. Dar nu poți nici s-o suporți. Ți se așează pe cap, pe ceafă, bâzâie și te enervează. Încerci s-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
va sucomba. Dar, vai, te-ai înșelat. Musca zboară și supliciul se reia. Atunci, exasperat, cu nervii decimați, abandonezi tu câmpul de luptă. Ieși să te plimbi pe țărm, unde soarele arde nisipul, scaieții și Stâncile. Nu-ți mai faci siesta, dar cel puțin ai scăpat de muscă. Pe drum te întîlnești cu doctorul Dinu și, deodată, îți trece prin minte un gând crud: să răzbuni specia din care faci parte împotriva tuturor neajunsurilor provocate de celelalte viețuitoare. Da, o vânătoare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mari de pâine, pe care le înmuiau în zacuscă și peste care presărau cu zgârcenie felii de slănină și de ceapă. Sticla ordinară cu țuică trecea din mână în mână, toropind cefele arse de soare și descleind limbile înainte de binevenita siestă. De muncit, propriu-zis, munceau rar și cu pauze nesfârșite, astfel încât clădirile rămâneau nepermis de mult în crisalida de beton. Până să ajung în Japonia, am fost ferm convins că aproape toți muncitorii constructori din lume trebuie să aparțină unei aceleiași
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trebuie să ne pregătim pentru orice schimbare de pe domeniul Stăpânului. Îl durea capul. Matsuki și Tanaka se contraziceau mai departe. Samuraiul își dorea să fie singur. Se strecură încet afară din cameră. Coridorul mănăstirii era cufundat în liniște, căci vremea siestei încă nu se terminase. Din coridor ieși în grădina interioară. În spatele iazului, un bărbat sfrijit cu capul atârnând fără vlagă era răstignit pe o cruce. Apa din fântâna arteziană dădea pe de lături susurând. Împrejurul statuii se deschiseseră ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din volumul I testimoni della Passione (Martorii Patimilor), apărut în 1938. Papini surprinde momentul ispitirii, fixat a doua zi după cina din casa lui Simon Leprosul. Iuda stă întins la umbra unui ficus în câmpia Betaniei, „la ceasul opresiv al siestei”, notează Papini trimițând simultan la atmosfera magic-seducătoare din Phaidon, dar și la sensul teologic al „ceasului amiezii”, ceasul acediei, al demonului „meridian”. Aici, la umbra copacului care, trebuie să reamintim, este de aceeași specie cu cel sub care fu sedusă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
urmă, domnul Chawla îi găsise fiului său un post pe măsură. — Ce post? se întrebau toți oamenii curioși și băgăcioși din Shahkot. Acestora, domnul Chawla le spunea: — E un post în slujba guvernului. În slujba guvernului! Oamenii se gândeau la sieste de după-amiază. La băieți care servesc ceaiul, alergând în sus și-n jos cu paharele de ceai aburind cu lapte cât era ziua de lungă. Se gândeau la medicamente gratuite de la dispensar și la pensii. La cartele de rație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
om care se oprise să-l vadă pe Sampath în drum spre o nuntă. Îl băură pe tot și, în după-amiaza aceea, când urcară din nou, în copacul lui Sampath, unde se obișnuiseră să i se alăture pentru o mică siestă în jur de ora 3, se simțiră incapabile să atingă starea generală de stupoare care cuprindea ca o vrajă livada exact la momentul acela al zilei. Sampath se întinse amețit în patul lui de sfoară. Își ținea palmele în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
departe, în exil, și o ciudată emoție o rechema spre miezul viu al orașului. Cum reîncepuse să picure dintr-o fășie de nor, birjarul ridică coșul trăsurei; atunci mersul i se păru lui Mini mai plăcut. La ora asta, a siestei, avu o senzație de adăpost și legănare. Desigur, prin vilele înalte, liniștite, ca și cum erau nelocuite, locuitorii dormeau. Mini trecu în starea aceea de semisomn, de semivisare, care uneori interceptează existența. Amețită, i se părea acum că ar recunoaște locul, că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
animalică de durere. Știu că într-o bună zi, fără ca asta să mă bucure într-un fel, se vor uita la mine ca la Dumnezeu.” Rîde: „-Dă-o naibii, e neplăcut să fii tratat ca un zeu atunci cînd îți faci siesta, de exemplu.” Nu-i răspunde V. tînăr. A înțeles acum că bolnavul devine, pentru sine însuși, Omul majuscul. Și-i înțelege agresivitatea înfricoșată de lume care cere protecție. Mai fiară cu cît viața îi fuge mai tare din trup. Mai
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dă cafeaua în foc. Imediat e gata. Așa. Îmi mai aprind o țigară și mă uit în viitor. O să-mi mai iau o casă. În Italia. E un sătuc pe-acolo. Se cheamă Vasto. Pe la trei după-masa, toată lumea își face siesta. Așa că pe străzi e liniște totală. Deci. O să-mi iau o casă mică în Vasto. O să mă plimb cu bicicleta pe străzile pustii. După masa. Când doarme toată lumea. Și, din când în când, o să mai trec și prin orașele mari
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
om care se oprise să-l vadă pe Sampath în drum spre o nuntă. Îl băură pe tot și, în după-amiaza aceea, când urcară din nou, în copacul lui Sampath, unde se obișnuiseră să i se alăture pentru o mică siestă în jur de ora 3, se simțiră incapabile să atingă starea generală de stupoare care cuprindea ca o vrajă livada exact la momentul acela al zilei. Sampath se întinse amețit în patul lui de sfoară. Își ținea palmele în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Nici măcar acum, Nici măcar acum, Cel puțin o strângere de mănă, Am mâinile reci. Violoncelistul ridică capul. Femeia nu mai era acolo. Bărbat și câine au plecat devreme din parc, sendvișurile le-au cumpărat ca să mănânce acasă, nu și-au făcut siesta la soare. După-amiaza a fost lungă și tristă, muzicianul a luat o carte, a citit o jumătate de pagină și a aruncat-o deoparte. S-a așezat la pian ca să cânte puțin, dar mâinile nu l-au ascultat, erau amorțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
voi Încredința, și Îl veți Înmâna Maestrului, la Istanbul. XXX Din orașul toropit suiau zgomote trândave, colbul era cald, sclipind În soare, era o zi persană lăucedă, un prânz alcătuit din pui cu caise, vin rece de Șiraz, o lungă siestă pe balconul camerei mele de hotel, sub o umbrelă de soare decolorată, cu fața acoperită de un șervet umed. Dar, În acea zi de 1 mai 1896, o viață avea să se sfârșească la amurg, o alta avea să Înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
martie 1257. Am căzut pe gânduri. — Manuscrisul se oprește În veacul al XIII-lea, am spus eu, Djamaledin Îl primește În dar În secolul al XIX-lea. Ce s-a petrecut Între timp? Un lung somn, spuse Șirin. O nesfârșită siestă orientală. Apoi o trezire bruscă În brațele acelui nebun de Mirza Reza. Nu era oare din Kirman, ca și bibliotecarii de la Alamut? Ai fi poate mirat să-i descoperi un strămoș Asasin? Se dusese să se așeze pe un taburet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
grădinarii, câțiva paznici și puținii supraviețuitori din populația băștinașă. Șirin și cu mine aveam mare nevoie de acel pustiu. Din aprilie, vai, vilegiaturiștii Își reîncepură transhumanța. Prin fața tuturor porților bântuiau gură-cască, pe toate cărările - umblăreți. După fiecare noapte, după fiecare siestă, Șirin primea ceai musafire cu priviri indiscrete. Trebuia să mă ascund fără răgaz, să fug pe coridoare. Blânda hibernare se sfârșise, venise ora plecării. Când i-am dat vestea, prințesa mea se arătă tristă, dar resemnată. Te credeam fericit. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au stabilit cu precizie când să vină, cum să facă, ce să aducă, cât unde care. Vorbele aveau forța esențialului. Substantive și verbe, comenzi limpezi, fără greș, izbind ținta, efficient, o dată și încă o dată, cum se cerea. Confuza clipă de siestă senilă. Tov Titi Tirbușon avea chef să-și descheie gulerul și cureaua, să arunce și el, taciturnul, undița, să-l legene în cârlig pe bufon, până scoate pe nas toate panglicile. „Cum zici, amantissime, Hitler ăla al dumitale ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]