1,022 matches
-
să aducă de la Cavarna un pachet de șocolată, dar cum totdeauna la întrebările mele căuta câte un pretext, am renunțat, și el nici măcar n-a băgat de seamă. Duminica vin câțiva vizitatori de la Cavarna, consumă la el limonadă, vin și sifon. Poate și puțină brânză și măsline. Are pe tejghea câteva cutii cu sardele, care nu inspiră nici un fel de încredere; e și ridicol să cumperi cutii de sardele la mare. În fața cârciumii lui sunt câteva mese. La una din ele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vedem mai bine. Acum ne-am răsucit din nou pe strapontinele noastre ca să ne privim liderul. Și, posibil, salvatorul nostru. — Pe Seventy-ninth Street e un local Schrafft, a răcnit ea la doamna Silsburn. Haideți acolo să bem un pahar de sifon și eu să telefonez. Măcar au aer condiționat. Doamna Silsburn a aprobat din cap entuziasmată și a mimat din buze un „da“. — Vino și dumneata! a răcnit și la mine doamna de onoare. Îmi amintesc ca am zbierat și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
moment apăru ospătarul, făcând o plecăciune. “Vă stau la dispoziție...” Prețiosul invitat, privi la ospătar câteva secunde făcându-i semn să se apropie. “Băuturi din import...?” “Desigur domnule...” “Whisky mare cu ghiața separat, iar fata - Întreab’o...!” “Un pahar cu sifon...!” - se scuză Atena motivând unele dureri ale ficatului. Ospătarul dădu să plece dar, invitatul Îi făcu semn să vină mai aproape. “Țigări americane...?” “De unde țigări americane, domnule. E multă vreme de când a-u dispărut din localul nostru. Știți, cu datoriile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să excludă și asemenea picioare, ținea de apucăturile lui bizare. Fără Îndoială pricepută În meserie, Își lăsa piciorul lung dezgolit, bătînd ritmul melodiei În bar cu sandaua ce-i atîrna de vîrful degetelor. — Barman, cronometrează ! Eu beau un gin cu sifon. Încerc să fiu ponderată. — Domnul Nemuro mi te-a recomandat călduros. — Ce ? Cine-i ăsta ? — Cred că-l cunoști. Mi-a arătat niște fotografii de-ale tale... cu foarte multe detalii. — Deci cineva care m-a fotografiat... deci un client
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dacă-i adevărat ce spui, o mulțime de clienți Îți vor simți lipsa. Barmanul, pe chipul căruia nu se putea descifra nici cea mai vagă urmă de expresie, puse ginul În fața fetei. Băutura, care părea să clocotescă În pahar datorită sifonului, arăta ca un lac adînc din care se ridica o ceață albă. Tashiro Își termină whisky-ul și trecu la cuburile de gheață. Nu știu dacă asculta sau nu ceea ce vorbeam. Oricum, privea absent În gol. Îți lăsa impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
expirat timpul? Spionul fu întrerupt în mijlocul șuvoiului. Preț de o secundă, își pierdu echilibrul. — Înainte să omori țânțarii, noaptea e neplăcută, răspunse. — Asta-i adevărat, fără îndoială, zise alt individ din public. — Mulțumesc, spuse spionul. Odată ce deschizi o sticlă de sifon, e bine să o bei înainte să se răsufle. Dar sângele îi năvăli spionului pe față. Fără să se gândească, repeta ceea ce auzise sub copacul lui Baba. Și acum își asuma meritele pentru asta! Nu avea curajul să nu facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
era spălată cum se cuvine, în ciuda raționalizării apei. Bineînțeles, pe față se spăla în fiecare zi. Dar tocmai pe când se pregătea să se săpunească bine, își aminti de popota armatei, cu barul său cel bine-aprovizionat, unde savura un whisky cu sifon aproape în fiecare seară. Maimuțele astea trebuiau ținute la distanță cu orice preț! Țâșnind afară din baie într-un mod pe care era sigur că avea să-l regrete mai târziu, puse din nou telefonul în priză și încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
schimb pentru școală, fusese înlocuit cu un coș negru cu cărbune fals. Masa veche la care mâncam pâinea prăjită fusese transformată într-o vitrină pentru cocteiluri, cu o față de masă din plastic înflorată, trei scaune înalte și un șir de sifoane și shakere care aminteau de conturul Manhattan-ului. Vron stătea pe o sofa de catifea albă, de mare efect Era b brunetă cu tenul palid, de vârsta mea, cu un corp plăcut. O mai văzusem pe undeva. Încântat de cunoștință, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
coșciugele lor de vampiri, în așteptarea nopții... M-am strecurat într-un bar aflat vizavi și mi-am întors scaunul în așa fel încât să pot vedea uitata copertină. — Dă-mi... cum le zice? am cerut eu. Vin alb și sifon. — Ești sigur? mă întrebă barmanul. Era un irlandez mare, osos, cu un halat alb și curat, ca un măcelar la începutul săptămânii, gata să-și înceapă săptămâna însângerată. În mâna lui, în mâna lui de măcelar, se clătina o halbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
asudase și vopseaua ieftină a pălăriei începuse să-i păteze fruntea. Un pahar fără picior și o sticlă pe jumătate goală de whisky (Highland Paddock, produs la Calcutta de cunoscuta firmă Banerji Brothers), se aflau în fața lui. — Nu mai am sifon, zice el când se închide ușa în urma lui Pran. Of, fir-ar... Pran se întreabă dacă trebuia să i-l aducă el. Arată spre ușă. Maiorul scutură din cap. Nu, am băut deja prea mult. Pran rămâne în picioare, fixându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
găleată în față, și arată ca victima unui accident feroviar, refuzând să-și lase chiar și servitorul să-l îmbrace. Astfel se face că onctuosul prinț rămâne pe mâna ei, iar ea trebuie să lase totul deoparte, să-i ofere sifon cu lămâie și să-i facă conversație, în timp ce în jurul ei ajutoarele slăbesc vizibil ritmul de muncă. Ce pacoste! Soarele urcă tot mai sus pe cer și diwan-ul descoperă că nu este destulă pulbere de pușcă pentru rafalele de bun-venit, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să nu fie așa. Figura lui Vesey nu exprimă nimic la început, apoi, chipul i se luminează oarecum amuzat. Îi lipsește, ca întotdeauna, simțul umorului. — Pantofii, sir? — Lasă, nu contează! Defilarea armatei se încheie. Se servesc răcoritoarele. Sir Wyndham soarbe sifon cu lămâie și repetă „da, foarte“ spre cei care se adună în jurul lui. Foarte zeloși, toți. Nimeni nu lasă pe nimeni să strecoare vreo vorbă. Atmosfera, calitatea conversației îl fac să nu se simtă în largul său. Cel puțin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la mijloc“ pentru a potoli neliniștile legate de implicațiile politice ale părerilor divergente. În capul scării, se află sir Wyndham, care-l escortează pe nabab pe scurta distanță dintre verandă și salonul de recepție, unde oferta sa de răcoritoare - alt sifon cu lămâie - este refuzată. Acest moment scurt are un potențial crescut de intimitate (conversația, privirea în ochi, acel abia șoptit „cum vă merge cu adevărat?“), domolit de prezența celor șase slujitori ai nababului. Trei însoțitori duc sceptre în forma penelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mulțumit cu atât. Toamna, mai ales, după ce fierbea mustul, oamenii se apucau de făcut nunți. Corturile, farfuriile, tacâmurile, paharele, mesele, băncuțele lungi și Înguste, betelile de hârtie colorată și câte mai erau trebuincioase de la el le puteai Închiria sau cumpăra. Sifoanele de la el se Încărcau și tot el mijlocea tocmelile cu taraful de țigani. Bucătar nu putea fi decât el Însuși, pe un preț bun, altfel nu pupai cort și toate celelalte. Avea tuciuri mari În care fierbeau sarmalele și ciorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bate și nu mai urlă la nimeni. Chefuiește și el laolaltă cu ăilalți profesori și Învățători. În fiecare an face la fel. Cere de la Colectivă un camion cu obloane Înalte, Încarcă de la Tatapopii mese lungi, bănci de lemn, farfurii, pahare, sifoane, grătaru - ăl mare pentru nunți - tot ce trebuie pentru un chef ca lumea. Tot În camion urcă profesorimea și vreo douăzeci de copii - ăia care au În carnețel cele mai multe ore de muncă patriotică. Profesorii nu vin cu mâna goală; aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
loc de cinste, În capul mesei. Peste opera de artă pusese o perdeluță la care trăgeau cu ochiul rubedeniile și vecinii din jurul gogoșilor și al paharelor cu vin. Mie, pentru că v-am spus că nu beau alcool, Îmi adusese un sifon care cam răsufla și-un castron cu miere În care azvârlise un pumn de mieji de nucă ca să Înting În el. Vinul mărise nerăbdarea mesenilor. Până la urmă, Coman s-a ridicat cu pieptul Înainte și s-a Îndreptat către perdeluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l duce mârșăvia: stătea ca la biserică, În genunchi și cu fruntea proptită În țărâna pe care o călcaseră tălpile ei. Ceva mai Încolo, În timp ce el și gazda ciocneau pahare cu vin roșu, iar eu beam sirop de vișine cu sifon, desfrânatul vorbea ca pentru el și nu mai contenea: «E prea frumoasă fie-ta, grecule! N-o să Îndrăznească nimeni să ridice ochii la ea. O să rămâi cu ea În casă. E prea frumoasă fata ta, grecule...». Așa că vezi și ferește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fericit și pus pe treabă se vădise chiar Hristu. Alergase de colo-colo după vin și mezeluri, făcuse rost de un pachet sigilat de cărți, de țigări americane și alergase cu bicicleta lui cea nouă, cu care se fudulea, să umple sifoane. Peste noapte pierduse toți banii pe care Îi avea În buzunare, salariul pe următoarele trei luni, bicicleta cea nouă și o grămadă de marfă de contrabandă pe care Încă n-o avea și nici nu și-ar fi putut permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de băut?“ Chestia cea mai amuzantă era să-l vezi pe Dermot și pe cei asemenea lui încercând să danseze. Și de fiecare dată, tipii din tagma asta beau chestii siropoase pentru doamne ca Baccardi cu Cola-Cola sau Campari cu sifon. Băuturi dulci, acidulate, nepretențioase. Brigit și cu mine am întâlnit bărbați din ăștia, ca Dermot, cu sutele. Ne cumpărau de băut toată seara, după care, la ora închiderii, fugeam de ei. M-au copleșit amintiri în care amândouă râdeam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
specială. O știi, nu? — O fi. Nu-s atentă la școli... — Între blocuri. Se coboară de la intersecție până la un fel de scuar. Un drum încă nepietruit, mai de șantier, așa mi s-a spus. O Alimentara mare, un centru de sifoane. Apoi la dreapta, până la transformator. De-acolo, o alee cu pomi. În fund, școala. Păi, văd că știi. Alimentara mare tot stă închisă. Apoi, centrul de sifoane. Traversezi, o iei la stânga, până la capătul blocurilor. Se mai văd macaralele. Mormane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de șantier, așa mi s-a spus. O Alimentara mare, un centru de sifoane. Apoi la dreapta, până la transformator. De-acolo, o alee cu pomi. În fund, școala. Păi, văd că știi. Alimentara mare tot stă închisă. Apoi, centrul de sifoane. Traversezi, o iei la stânga, până la capătul blocurilor. Se mai văd macaralele. Mormane de cărămizi, cofraje. Treci prin noroaie, până la penultimul bloc cu patru etaje. Îl recunoști ușor. Balcoanele-s pline cu flori. Au pictat flori și pe fațadă, că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Un fel de surioară mistică, gata să te ajute cu metempsihoza străbunilor nomazi la dezlegarea vrăjitoriei handicapaților? De parcă, altfel, n-ai găsi și singur drumul spre ușa cu minuni a fugarului, ascuns în cartierul gitan, în dreapta Alimentarei, după centrul de sifoane, în topografia incertă a ficțiunii, ca în ghiocul invizibil ascuns între sânii colegei de la postul de observație TRANZIT. Să nu se mai știe ce e adevăr inventat și ce e minciună verosimilă, în realul imediat, la un pas?! Umbre, accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
presupunea să cunoști cuvinte precum tovărășie, chiaroscuro și destin. Presupunea bărbați și femei care te măsurau discret din priviri în hol. Presupunea parfumuri, costume de mătase și piele fierbinte, și toată lumea umbla de colo-colo ținând un pahar de whisky cu sifon într-o mână și o țigară aprinsă în cealaltă. Văzusem toate astea în filme și știam cum trebuie să arate. Obișnuiții locului la parter, în barul cu pian, sorbind din paharele cu martini sec. Cazinoul de la etaj, cu masa pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu care chiar eu îi făcusem legătura. Bine, măi Tudore, și tu nimic? Ce fel de bărbat ești tu? De-atunci s-au cam terminat șuetele de noapte în apartamentul lui, prelungite până spre orele mici, trei-patru dimineața, cu vin, sifon și mai ales cu multă vorbărie de la care mă lua somnul, iar dialogul trecea într-o șușoteală-moment în care eu trebuia să depun primul armele și să-l las pe Ilie în bucătărie singur cu fata). Venirea pe litoral era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zice Zelda. Becky, tu ce vrei? — Pastramă și pâine de secară, zic într‑o doară. Fără maioneză. Nu cred că au așa ceva, spune Zelda, încruntată. Au șuncă cu salată verde... — Atunci un covrig, cremă de brânză și lox. Și un sifon. — Adica apă minerală, da? zice Zelda. — Ce e ăla lox? întreabă Emma, nedumerită, iar eu mă fac că n‑o aud. Nu sunt prea sigură ce înseamnă lox, dar asta se mănâncă la New York, deci trebuie să fie delicios, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]