377 matches
-
arătat ce era necesar: să citesc numele de pe pietrele funerare. După aceea s-a retras și a așteptat să fac eu ce-i revenea lui. Și am făcut, într-adevăr. Am mers de la o piatră funerară la alta, încercînd să silabisesc numele săpate pe ele. Învățasem să mă descurc cât de cât cu alfabetul înainte de a mă duce la școală, de la un librar care mă punea să-i car pachete de cărți de la magazie, și mă distra să-mi pun la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că atunci destinul a tresărit dacă ațipise cumva. N-ar fi vrut să trec mai departe. Acel mormânt era motivul pentru care mă adusese acolo, în cimitir. Dar s-a liniștit și a surâs ironic probabil când a văzut că silabiseam numele de sub medalionul de porțelan. Știa că pășisem pe cărarea lui. Nu mai puteam evita să alunec. Nu-mi venea să cred. M-am uitat încă o dată la fotografie, apoi la literele săpate în piatră, fără să pricep nimic. Era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
arătat ce era necesar: să citesc numele de pe pietrele funerare. După aceea s-a retras și a așteptat să fac eu ce-i revenea lui. Și am făcut, într-adevăr. Am mers de la o piatră funerară la alta, încercând să silabisesc numele săpate pe ele. Învățasem să mă descurc cât de cât cu alfabetul înainte de a mă duce la școală, de la un librar care mă punea să-i car pachete de cărți de la magazie, și mă distra să-mi pun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că atunci destinul a tresărit dacă ațipise cumva. N-ar fi vrut să trec mai departe. Acel mormânt era motivul pentru care mă adusese acolo, în cimitir. Dar s-a liniștit și a surâs ironic probabil când a văzut că silabiseam numele de sub medalionul de porțelan. Știa că pășisem pe cărarea lui. Nu mai puteam evita să alunec. Nu-mi venea să cred. M-am uitat încă o dată la fotografie, apoi la literele săpate în piatră, fără să pricep nimic. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ochelari mari și cu urechile ciulite, cu ciocul Îndoit, ca de profesoară bătrână de științele naturii. Madame Olcott interoga prima formă: „Kelley, tu ești?“ Iar din formă ieși o voce. Nu Theo Fox vorbea, desigur, ci o voce Îndepărtată, care silabisea cu greu: „Now... I do reveale, a... a mighty Secret if you marke it well...“ „Da, da“, insista Madame Olcott. Iar vocea: „This very place is call’d by many names... Earth... Earth is the lowest element of All... When
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la fereastră. — Ce scrii, Întreabă una dintre ele, apucînd șervețelul pe care mîzgălea Wakefield. Frumoasa barmaniță a lui Ivan aduce doamnelor doua martiniuri și aruncă o uitătură urîtă rusului. Pe Wakefield Îl ignoră cu desăvîrșire. — Mel., Whit., privind globul crist., silabisește vizitatoarea citind de pe șervețel. Cine sînt ăștia? Mel și Whit? — Doi tipi care se uită după gagici! chicotește Ivan. Turistele rîd. Nu se mai simt rătăcite, sînt acasă, În lumea lui Zamyatin. Una dintre ele Împăturește harta și-o pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
oftă. — Sunt pur și simplu realist. Fiica nu va face față reducerii prețului nostru și noului ziar. Oferim familiei o cale decentă de ieșire din impas. E un gest destul de altruist, de fapt. — N-ai fi în stare nici să silabisești cuvântul. Și n-aș elimina atât de repede Citizen-ul din competiție. Francesca Tyler are mare parte din flerul și talentul tatălui ei. — Atunci ar trebui să se grăbească să dea dovadă de ele. Nelson spusese ce avea de spus. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tuburi inelare ce aleargă. Privighetorile lui Voronca discută cu ale lui Vinea și cu ale frumoaselor regine poete asupra priorității unei imagini de lansat în apropiata lună plină. Marcu stabilește esența latină a cîntului lor fluid și timbrat. Vom putea silabisi mai bine frumoasa limbă românească, multicoloră și cadențată, pe care o vom crea noi înșine, filtrînd împreună, prin clarul rășinos al brazilor, 60% de unghiulare cuvinte latine, 40% de cuvinte lichide și onduloase ca tînguitoarele cantilene de prin porturile africane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu-l atrăgeau. Îl făceau să se simtă trist. Fioravanti privea ceva alb, viu În Întunericul acela. Apoi băgă o monedă În orificiul unei casete, și tabloul se lumină dintr-o dată. Atunci Își prinse capul În mâini și Începu a silabisi. Antonio se Întrebă ce putea să-i ceară lui Dumnezeu. Un om ca onorabilul Fioravanti, care avusese de la viață totul. Bani, sănătate, succes, două neveste, mai multe amante, dintre care ultima dotată că ar fi fost În stare să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să vorbesc cu Alexander, dacă se poate. — Cu cine ? zice vocea. — Cu Alexander, repet și-i trag un zîmbet plin de Înțelegere. E normal să verifice și să paraverifice. — Nu-i nici un Alexander aici. Nu m-ați Înțeles, văd. Al-ex-and-er, silabisesc cît pot de clar. — Nu-i nici un Alexander aici. Poate am sunat la ușa greșită, Îmi trece brusc prin cap. Vreau să spun că eu parcă Îmi amintesc că asta e - dar poate că e cealaltă, cu geam marmorat. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
înălțimea sa, binecuvântătorul darurilor și urărilor al celui mai înfloritor oraș... GARDIANUL: Pfui! Ăsta-i oraș? CĂLĂUL: Ce-ți pasă cum este? Tu gândește-te la cum ar trebui să fie. ARTUR (Sever.): Deci: Către guvernatorul orașului... GARDIANUL (Scrie și silabisește.):...na-to-rul... o-ra-șu-lui... CĂLĂUL: Urât, foarte urât! Tot la vorba mea o s-ajungeți! Scoate o secure veche, scuipă și începe s-o curețe.) ARTUR: Eu, Artur-osânditul, mă plâng pe față cu următoarele... GARDIANUL:...mă-toa-re-le... ARTUR: Doresc să fiu executat conform regulamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu flori verzi e împins cu mândrie de mămica lui, soție de agent comercial la Ana Electronics și posesoare a unei mașini de spălat în opt timpi, model italian, capacitate 12 litri, ultimul răcnet. Țâncul de nici doi ani poate silabisi deja câteva mantre cum ar fi Bo-na sau O-mo și poartă hăinuță de la Stefanel și căciuliță împletită de mamaia. Ridică o mânuță către ceasul de mult ieșit din uzul rațiunii și gângurește astfel: ─ Ta-ta-ma-ta-ko! Ta-ta ko! Ko! Iar mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
proprie. Trecu și datele din buletinul de identitate al femeii. Conform celor consemnate acolo, femeia ar fi trebuit să aibă 89 de ani. O privi nedumerit, întrebător. Dacă îi dădeai șaizeci. Se mai uită în buletin, la fotografia ei, chiar silabisi datele nașterii, an, lună, zi, mușcându-și nervos buzele, apoi o privi îndelung, zâmbind stânjenit. - Adică, surâse el, dumneavoastră spuneți că sunteți doamna aceasta din documentul de identitate? Respectiv, persoana autentică. Flutură buletinul prin dreptul ghișeului, ca și cum ar fi încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ascultare și disciplină din frică de mister, în primul rând. P-ormă o mai dăm și pe puțină libertate, că asta tot nu duce nicăieri...“ Replace all (II) Se înghesuiau la citit mai ales toți nevoiașii. Mulți dintre ei abia silabiseau. Erau încă mulți bătrânei care făcuseră cândva, prin anii ’50, cursurile de alfabetizare. Dar veneau și destui tineri de 17-18 ani, cu atât de firave cunoștințe în ale alfabetului, încât abia buchiseau. Zăboveau, nedumeriți, intrigați și ușor speriați mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
suprop u planet, levri 5 anlu.2 Samore băgă de seamă că operatorul face eforturi să vorbească în termeni cât mai simpli. Ultima frază era foarte fragmentată și nu avea cursivitate. Se strădui să-l imite. Nevoie ajutor. Margareta probleme, silabisi. Margarreta? Margareta, nevastă. A, Margareta. Ci fel? Pațu ciove?3 — Cred că nu se simte bine. E bolnavă. Aș vrea să o consulte un medic, dacă s-ar putea. Aveți un program medical, o hologramă? Mi-ați putea-o trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
până săptămâna viitoare. — Mama lui de! I-ați explicat că problema este gravă? — Nu am putut vorbi decât cu secretara primului lui secretar. Și n-a părut impresionată de faptul că yubani-i amenință cu declararea războiului. A trebuit să-i silabisesc de două ori cuvântul yu-ba-ni-i... — V-am spus că e o prostie să venim. Nimeni n-o să ne ia în seamă. — Preotul de la mănăstire mi-a dat o informație bună. A auzit undeva că ministrul Turismului s-a opus de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ori cu burnuzul, Cârmaciul, dintr-o prost înțeleasă solidaritate între marii artiști, l-a parașutat pe îndrăzneț în scaun de redactor la cea mai balneară și toropitoare revistă de cultură din Capitală... Pe revistă o chema Contemporanul, n-o poți silabisi, adoarme musca, iar pezevenghiului nostru atâta osândă i s-a pus: el să-i scrie revistei vocalele. Și vine altul din urmă, mai scăldat la dantură, da' tot băiat bun, Lavrentie Ulici, de-i adaugă revistei consoanele. Își zic unul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cumva niște poeți mai drăgălași decât Daniel Bănulescu, Dylan Thomas sau Cristi Popescu? și o groază de alte prostii. 150 DANIEL BĂNULESCU Se ciuci lângă maculator, să constate cum îl turnase limbricania. Și, cu cămășoiul ca un iglu în jurul pântecului, silabisi pe sărite: "Aseară vizita unui domn... însoțit, ca de-o maimuță, de ipochimenul său îngîmfat... hîța-pîrța... brațele lui de tractorist... ochii de linx ai Maestrului sesizîndu-mi temerile și egalizîndu-mi energiile... bietul meu trupușor sfârtecat... torsul lui de neam prost scuturîndu-mi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
descuiată și Veta intra cu sfială în odaia în care mai atârna un fum verde de țigară scumpă, străveziu ca o perdea. Deschidea geamurile și se apuca să măture. Pe urmă ștergea urmele de praf cu o cârpă umedă și silabisea titlurile cărților groase și grele, uitate deschise pe masă. Le răsfoia cu puțină spaimă și privea desenele colorate și explicațiile scrise într-o limbă străină. Într-o zi, Procopie se întorsese mai devreme și dăduse peste ea cu nasul în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
timp să înțeleagă ce se întâmplase, după ce găsiseră piatra. Rada desfăcu sfoara și netezi hârtia pe masă. — ăsta e altfel de sânge, îi spuse lui Petru Avădanei, care nu înțelegea rostul hârtiei despăturite. Uită- te ! El citi cu oarecare greutate, silabisind. Literele erau mari, de tipar, menite să ascundă scrisul adevărat al autorului : Bă LEGIONARI ! CĂRAȚIVĂ UNDE VEDE-ȚI CU OCHI ! Uite, spuse Rada, lovind cu arătătorul în peticul de hârtie, ce făceau oamenii cumsecade atunci când nu vă primeau cu flori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
noastră, vrăbiuță sau guguștiuc, și se potolește. Altfel nu-i băiat rău... — Face și ouă ? se interesă Chisăliță, doar pentru a intra în conversație. — Nu-i da idei, zise Isaia. Se apropie de foc și-și deschise cărțulia de rugăciuni, silabisind din vârful buzelor. Își făcea, din când în când, câte o cruce largă și continua, absorbit. — Nu te mai fă atâta, îi aruncă Pârnaie, plictisit. Nu e nimenea pe aici să te vadă. — Lasă-l să exerseze, interveni Bunelu, privind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ochii mari, ca-n fața unui teribil secret. Femeia clătină din cap, plină de curiozitate. Jenică luă o bucată de hârtie și scrise cu cifre mari, astfel încât zerourile abia încăpeau pe hârtie. Femeia își plimbă privirea peste mațul de zerouri, silabisi de câteva ori, încercând să nu piardă vreo cifră. — Parcă ar fi distanța de la Pământ la Lună... Dă-mi repede formularul, până nu mă zăpăcesc și uit cifrele. Cine știe când se mai ivește o ocazie ca asta... Jenică nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
piele, își scoase tacticos mănușile și le puse pe ghidonul motocicletei. Bătrânul crezu că a învins, smocurile i se muiară, vârfurile lor tăioase se pleoștiră în ciucuri. Maca scoase un carnețel și un creion, găsi o poziție potrivită și scrise, silabisind din vârful buzelor. — Gata, spuse, punând creionul între foi. Știi, aia cu boașele am scris-o mai de-a dreptul... De mamă știi... Ciucurii intrară iar în erecție. Bătrânul privi în jur, căutând muniție, dar pe pervaz nu era niciun
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu o pungă de plastic frigorifică în mână, printr-un magazin alimentar și este scuturat din manuscris afară de un bărbat și o femeie, deci de un ansamblu cât se poate de firesc, care se apropie de scriitor cu încetineală. Aproape silabisind, sau în tot cazul în sensul ăsta, deci teatral, bărbatul vorbește: Tu ești deja o scroafă, nu faci altceva decât să sugi, să sugi, să sugi... Asta le faci tuturor, îi sugi. FEMEIA: Fugi de aici, nu vorbi așa de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
înstăriți se adunau în tinda bisericii, unde preotul sau un dascăl mai priceput la învățătură îi deprindea să învețe buchiile și să slovenească 1 câte ceva din ceaslov sau psaltire. Aceste mici „ferestre” către lumina învățăturii dispuneau și de manuale de silabisit, caligrafie și catehism 2. Sătenii se hotărau greu să-și dea copiii la școală și în mintea lor simplă își închipuiau că a învăța buchiile e un lucru tare greu. Pe de altă parte, nici copiii nu se omorau cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]