380 matches
-
sforicică în jurul gâtului. Apucă unul și i-l vâră călărețului sub nas: — Vezi aici? E gravat numele meu. Răsucește bastonașul invers: — Uite! Citește! Pusio se chinuie în zadar să deslușească scrijeliturile. — Literele, știi ce înseamnă? — S... P... E... C... T..., silabisește rar germanul. Se uită întrebător către Rufus: — Un fel de gladiator spectator? întreabă ezitant. Nici vorbă! răspunde acesta. În urma unei victorii specta culoase, publicul a cerut să nu mai lupte în arenă și să vină printre ei. — Aha! se dumirește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alarmează. Germanul mai încearcă de câteva ori. Renunță descurajat. — Îl am notat pe un ostrakon, murmură către procurator. — Atunci citește-l odată! se răstește acesta. Călărețul scoate de sub centură un ciob de lut. Îl apropie de ochi și începe să silabisească lent, cu greutate: — Raș... Rașu... Rașe... — Rachela! șoptește Rufus livid la față. Misiunea vine într-adevăr de la principe. Numai el ar putea ști. Epuizat, se lasă pe vine. Rachela! geme încetișor. N-a fost vina mea. N-am vrut să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu calorifer. I-am dat cu o zi înainte târcoale și mi-a plăcut. Prețul 650 dolari. Mă poftește pe scaun, scoate un formular și îmi cere numele, pe care când îl aude se sperie și mă roagă să-l silabisesc. Mă întreabă unde locuiesc. Să vedeți ceva, îi spun, eu nu sunt de aici. N-are nicio importanță. - Nici nu știu să conduc. - asta te învățăm noi în câteva zile. - Da, dar n-am nici bani. - Chiar nimic? Nu puteți
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
for, Don’t ask me I don’t give a damn, Next stop is Vietnam, And it’s five, six, seven, Open up the pearly gates, Well ain’t no time to wonder why, Whoopee we’re all gonna die silabisea pe înțelesul tuturor Country Joe McDonald. Da, a fost și rahat și halleluiah igienă, full of shit, trupuri curățindu-se în lac în timp ce Santana ajungea prin chitara electrică la un orgasm în toată regula, și Janis Joplin cu răgușeala ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
era îndată apucat în cleștele unor remușcări stranii și, dornic numai de liniște, fugea spăimântat mai departe... Mai mult zăbovea împrejurul mormântului de piatră al tatălui său. Știa inscripția pe de rost și totuși, de câte ori o privea, căuta s-o silabisească, pentru că în vremea aceasta îi venea mereu în minte linia dreaptă pe care a urmat-o bătrânul în viață. O linie dreaptă a râvnit și el cu patimă. În zadar. Între inima și mintea lui era un zid asupra căruia
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zgâriată la marginea scîndurii: "Aici am suferit..." Când căpitanul tăcu întrebător, Apostol zise rar, uitîndu-se drept în ochii lui: ― Când voi fi judecat? ― Peste trei ore... da... la zece... negreșit, bâlbâi Klapka, surprins. Bologa întoarse ochii iarăși la inscripție, o silabisi și urmă domol: ― Atunci, ce nevoie de...? Nu sfârși, dar Klapka înțelese și sări de pe scaun, înțepat, aproape furios, îl apucă de umăr și-l scutură, sîsîind: ― Trezește-te, omule!... Ești nebun? Nu-ți dai seama ce te așteaptă? ― Moartea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pute a pucioasă, de-ai zice că ești În iadul dracilor, nu la noi, pe calidor. Azi n-au căzut - parașute. Și eu mă gândesc la descântecul-de-râie al Mătușii Domnica - doar cu untură și cu ac. O fi su-per-sti-ție, cum silabisește mama, dar, ca și alifia nu-face-rău, unde mai pui că nu pute! Ieri mi l-a făcut. Azi ar fi a doua - pân-la nouă, așa se face, ca să se vindece. Mama zice: sigur că-i nevoie de nouă zile - atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ce mi-i alb, ce mi-i verde... - Și n-o s-o citez pe prietena mea, Tamara, ci pe neprietenul nostru, Atlasul Lingvistic al URSS! - Ca să citezi, trebuie să știi să citești - tu nu știi rusește. - Literele, cât să pot silabisi numele unui sat de pe malurile-valurile Amurului, le știu. - Nu cumva Chiștelnița?, se interesează tata. - Dac-aș avea o hartă amănunțită, poate că aș da și de o Chiștelniță - de la noi au fost deportate vreo cincizeci de familii și peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mult timp într-un repaos aproape complet, citeam cărți care nu cereau nici un pic de „tensiune intelectuală“: mari volume cu rețete culinare, de fapt același volum, cartonat, gros, vărzos, slinos, reluat cu patimă (pentru că am ajuns curând și la asta!), silabisit cu grijă, numai în gând, interzicându-mi-se pe-atunci până și efortul vocal. Obiceiul mi s-a păstrat. Matur, dar și spre bătrânețe, simțindu-mă vinovat acum, după atâtea greșeli impardonabile și amoruri smintite, mă încuiam în casă cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
e tot din întâmplare. După ce eroul nostru se odihni, la rugămintea ospătarului scrise ceva pe un petic de hârtie pentru a fi trimis „unde trebuie, la poliție“. Ei, norocul nostru e că ospătarul, chiar dacă era unul de provincie, știe să silabisească. Și aflăm ceea ce deja ne intriga, adică numele și datele personajului principal de mult anunțat: „Consilier de colegiu, Pavel Ivanovici Cicikov, moșier, călătorește în interes personal“. Eroul nostru Cicikov face parte din aceeași clasă de oameni mărunți căreia Gogol li
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
parcă răceala îți intra în oase când vedeai țurțurii de gheață care atârnau ca niște ciorchini pe sub obloanele țintuite ale fiecărei celule. Părintele Apostu - colocatar și el al celulei - se făcuse și mai mic lângă mine și abia reuși să silabisească: „Este poetul Vasile Voiculescu, să-i facem repede rost de un pat, dacă se poate, la loc mai ferit, că e prăpădit de bolnav”. I-am oferit patul meu și eu m-am cocoțat pe al treilea pat suprapus, plasat
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
lungul brațului. Într-o zi am să paralizez, presupuse. Alexe măsura imperturbabil odaia, milimetru cu milimetru. Tăcerea se înălțase ca un zid înalt, necruțător, opac. De pe scaunul ei, Carmina își fixase privirea pe cotorul unei cărți: Gândirea feniciană în texte, silabisea Gân-di-rea fe-ni-ci-a-nă în tex-te. Intuise că era vorba de un procedeu simplu, avantajos, de a scăpa de un nepoftit. Era mai bine atunci când se afla de cealaltă parte a baricadei. Era chiar instructiv. Profesorul de sport își mută un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
citește. De jur împrejurul ei pluteau decupaje din reviste, divers colorate. Se chinuia să descifreze măcar titlurile, scrise cu litere mari, îngroșate, fosforescente, ce se stingeau de îndată ce se apropia de unul dintre ele. În cele din urmă, cu mare greutate reuși să silabisească: Me-mo-ri-a neș-tear-să a ti-pa-ru-lui. A doua zi la serviciu, se gândi mereu la plicurile lui Alexe, se gândi cu înverșunare și curiozitate. Ce muncă de iad! Regretă că refuzase să citească tăieturile din blestematul acela de plic. Toată după amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-au nimic subversiv nu-s contra noastră Nu știu domnule vameș încă nu le-am citit poezia din ele pare-a fi bună chiar de n-o înțeleg nici eu pe alocuri dar hai s-o citim acuma împreună silabisind cât ne-o ține veleatul privind la cuvinte de-a dreptul de-a curmezișul de-a latul sau dacă vrei le putem da de-a dura ca să le sară semnele de punctuație metafora gândul cezura Vai vouă cititorilor dacă dispare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
auzea bocetul fatidic al cernitei cucuvele, care imită tusea spartă a unui bolnav. Sosise clipa când fiece călător cerne În minte vechi amintiri sau simte o nelămurită și tenebroasă teamă În fața vieții sumbre; la unison, toate roțile trenului păreau să silabisească: Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat. În noaptea aceea, după cină, Goliadkin (fără doar și poate că pentru a atenua spaima instalată În vagonul restaurant), a Îndrăznit să mă sfideze la poker, față În față. Era atât de dornic să se măsoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în dosar o foaie de hîrtie pe care scrisese cîteva rînduri. Mihail l-a primit, stînd la fel, în adăpostul unei lămpi de masă care lumina numai biroul, ținîndu-l în umbră. A citit de două ori, încet, de parcă ar fi silabisit. I s-a părut chiar că-l aude îngînînd cuvintele scrise de el. A închis dosarul, a bătut cu palma peste el. "Deci așa. Cocoș nu există, dar crimele există. Și toată chestiunea asta nu privește Serviciul. Asta e concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
am intrat în hol ne-am întîlnit cu domnul Lascăr, care parcă ne-ar fi așteptat. - Ce e cu dumneata aici? a strigat el. Dumneata nu mai ai dreptul să intri în această școală... Iar dumneata, cine ești? Ucebe, a silabisit el cu dispreț, apucîndu-l cu o smucitură pe Diaconescu de braț, care avea într-adevăr pe mânecă o banderolă U.C.B., ieși imediat afară din hol, nu primim aici pe toți măturătorii de stradă. Diaconescu a zvâcnit din umeri cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
oftă. — Sunt pur și simplu realist. Fiica nu va face față reducerii prețului nostru și noului ziar. Oferim familiei o cale decentă de ieșire din impas. E un gest destul de altruist, de fapt. — N-ai fi în stare nici să silabisești cuvântul. Și n-aș elimina atât de repede Citizen-ul din competiție. Francesca Tyler are mare parte din flerul și talentul tatălui ei. — Atunci ar trebui să se grăbească să dea dovadă de ele. Nelson spusese ce avea de spus. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cresc și pier acele vlăstare ale neamului care niciodată nu ies în ulițile largi: ologii și rătăciții la minte, cu fețele pururea triste, ori pururea neclintite și zâmbitoare. În furnicarea zilnică, în zarva obișnuită, răzbat corurile monotone ale școlarilor, care silabisesc litera legii după glasul dascălului. Din când în când un ceauș trece grăbit spre sinagogă; altul colindă casele cu oala nouă în care fiecare lasă să cadă banul morților. Iar drumul spre fundul mahalalelor acestora e totdeauna plin de mâzgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
arătat ce era necesar: să citesc numele de pe pietrele funerare. După aceea s-a retras și a așteptat să fac eu ce-i revenea lui. Și am făcut, într-adevăr. Am mers de la o piatră funerară la alta, încercînd să silabisesc numele săpate pe ele. Învățasem să mă descurc cât de cât cu alfabetul înainte de a mă duce la școală, de la un librar care mă punea să-i car pachete de cărți de la magazie, și mă distra să-mi pun la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că atunci destinul a tresărit dacă ațipise cumva. N-ar fi vrut să trec mai departe. Acel mormânt era motivul pentru care mă adusese acolo, în cimitir. Dar s-a liniștit și a surâs ironic probabil când a văzut că silabiseam numele de sub medalionul de porțelan. Știa că pășisem pe cărarea lui. Nu mai puteam evita să alunec. Nu-mi venea să cred. M-am uitat încă o dată la fotografie, apoi la literele săpate în piatră, fără să pricep nimic. Era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mare boier, demisionase din funcția de la curte și acceptase de bună voie surghiunul, preferând să stea cât mai departe de Nicolae Mavrogheni, domnitorul țării Românești. „Biata țară! A ajuns pe mâna unui pescar analfabet din Paros. Un prost care abia silabisește limba românească și nu pricepe o boabă din nici o limbă, nici măcar din cea natală. Habar n-are de rânduielile Fanarului și nici de cele ale Porții. Cât despre armată, ei bine, și-a lăsat oastea la cheremul unui bosniac, Pasvan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pregătit pentru un drum mai lung. ― Acum ce facem? întrebă Guibert. Pictorul privi lung, cu ochii mijiți, silueta care se îndepărta tot mai mult. Apoi un zâmbet ambiguu străluci, doar o clipă, pe obrazul lui. Și, uluit, Guibert îl auzi silabisind niște cuvinte nu mai puțin ambigue: ― Da!... Va fi al meu. Intermezzo informativ: Despre o insolită alăturare a două capete tăiate de păstrăvi prăjiți cu două dintre cele mai importante capete diplomatice ale vremii, ambele eșuate în aceeași farfurioară pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trântiți pe jos, cel mai răsărit dintre ei începu să vorbească: - „Tata și mama fac noaptea ca țiganii”. - „Fură copii?...” - „Nu, dar credeam că numai țiganii fac una ca asta”. Băiețașul întinse apoi o mână după o zdreanță de abecedar, silabisind cu ușurință cuvintele tipărite cu litere cursive. Priveam dintr-un ungher încăperea în care dormeau înghesuite șapte ființe. Moșul Isidor călca un pantalon pe dungă. Amețit de mangalul nu destul de încins, se legase cu un ștergar în jurul frunții. Mirosul specific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai mică decât asta, ar fi ieșit gălăgie mare..." Făcusem într-adevăr acel drum, după tata cel puțin bizar, și nu era aurită acea carte în patru volume, cu care mă întorsesem, dimpotrivă, avea un titlu pe care el îl silabisise absolut nedumerit: Victor... Victor... Da, asta mai înțelegea, Victor, cum să nu, pe mulți îi chema așa, dar Hugo... și pe urmă, Mi-ze-ra-bi-lii... Se strâmbase foarte supărat și-și văzuse de caii lui. Și el vroia acuma să-mi spună
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]