1,254 matches
-
la adresa regimului” și pentru că îi îndemnase pe săteni să se împotrivească acțiunii de colectivizare agricolă. El a fost arestat la 16 iulie 1958 și condamnat, prin sentința 805/ 30.12.1958 a Tribunalului Militar Iași, la 12 ani de muncă silnică și 10 ani degradare civică. A fost deținut în închisorile de la Gherla și Periprava, fiind eliberat în 1964, în urma decretului de grațiere colectivă a deținuților politici. El a fost ulterior paroh la Cernești - Botoșani, iar apoi la Oprișeni și Țuțora
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
Buffalo Grove" pescuind păstrăvi din râul Racine și noaptea dormind sub pod, spălați de apele răului cu observația concluzivă: "Numai păstrăvii mai se zbenguiau / lovindu-le mâinile amorțite / De căutări prin toate cotloanele / Refuzate de locuitorii din Buffalo Grove", (Căutări silnice, p. 15); Mac Gregory, pustnic, "scârbit sau izolat de lume", "și-a asumat rolul de paria", trăiește lângă un arțar, iar iarna "coboară la grajdurile unui congresman", este "paznicul pădurii, / Al aerului curat, al anotimpurilor", al naturii se înțelege și
Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
au fost arestați. Membri ai organizațiilor de tineret ale partidelor istorice precum Partidul Național Liberal sau Partidul Național Țărănesc, ori partizani ai fostei Gărzi de Fier considerați a fi legionari au fost judecați abuziv și încarcerați, fiind condamnați la muncă silnică pe durate mari de timp sau la închisoare pe viață. În puține cazuri au fost condamnați la moarte. Aceștia au intrat ulterior într-un circuit de reeducare, în penitenciare precum Pitești sau Gherla. Reforma educațională, menită să implementeze tinerilor români
Uniunea Tineretului Comunist () [Corola-website/Science/310762_a_312091]
-
Jovibarba heuffelii "), garofiță albă de stânci ("Dianthus spiculifolius"), mlăștiniță ("Epipactis helleborine"), precum și o specie rară de mușchi ("Buxbaumia viridis"). Alte specii din flora spontană: tătăneasă ("Symphytum officinale"), traista-ciobanului ("Capsella bursa-pastoris"), țintaură ("Centaurium umbellatum"), viorele ("Scilla bifolia"), măcrișul iepurelui ("Oxalis acetosella"), silnic ("Glechoma hirsuta"), leurdă ("Allium ursinum"), brândușă de toamnă ("Colchicum autumnale"), margaretă ("Leucanthemum vulgare"), brustur-negru ("Symphytum cordatum"), mierea ursului ("Pulmonaria rubra"), mirodea ("Hesperis nivea"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), garofiță ("Dianthus carthusianorum"), păștiță ("Anemone nemorosa"), iarba osului ("Helianthemum nummularium"), coacăză ("Bruckenthalia
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
născut în anul 1944 în satul Țarigrad (raionul Drochia), într-o familie de țărani de etnie română. Între anii 1949-1957, s-a aflat împreună cu părinții în Kazahstan, unde aceștia fuseseră deportați ca urmare a condamnării la 25 ani de muncă silnică (fiind acuzați că sunt complici fasciști). A absolvit Școala Militară Superioară de Aviație din orașul Harkov (1967), Academia Forțelor Aeriene "Iuri Gagarin" de la Moscova (1976) În perioada 1967-1984 e ofițer de aviație în Armata Sovietică, mai întâi ca pilot (din
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
se reîntoarcă la casele lor din Prusia Răsăriteană. Dar chiar și germanii rămași în zonă au fost expulzați de către țările comuniste care au împărțit Prusia Răsăriteană. În timpul războiului și scurt timp după aceea, mulți oameni au fost deportați la muncă silnică în Gulag în zonele cele mai îndepărtate ale Rusiei. Mulți dintre deportați nu au supraviețuit în lagărele de muncă. Folosirea limbii germane a fost interzisă, toate numele germane au fost schimbate cu unele rusești sau poloneze. În aprilie 1946, partea
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
a putut dovedi nimic. Totuși, în 1950 este judecată în contumacie pentru complicitate la crime de război prin faptul că escadrila ei a transportat în țară diferite bunuri ale statului sovietic. A fost condamnată la 20 de ani de muncă silnică, 10 ani de degradare civică și confiscarea întregii averi. În 1946 s-a căsătorit cu comandorul Traian Udriski (n. 23 februarie 1906, Focșani), pilotul și instructorul aviatic al regelui Mihai. În 1947 se se naște fiul lor, Radu-Șerban. Pleacă din
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
Sanicula europaea"), pâștița ("Anemone nemerosa"), frag ("Fragaria veșca"), găinușe ("Isopyrum thalictroides"), brebenei ("Corydalis solidă"), ciclamen ("Cyclamen purpurascens"), rostopasca ("Chelidonium majus"), talpă găștii ("Leonurus cardiacă"), tătăneasa ("Symphytum officinale"), traista-ciobanului ("Capsella bursa-pastoris"), țintaura ("Centaurium umbellatum"), viorele ("Scilla bifolia"), măcrișul iepurelui ("Oxalis acetosella"), silnic ("Glechoma hirsuta"), leurda ("Allium ursinum"), brândușa de toamnă (din speciile "Colchicum autumnale" și "Crocus banaticus" - specie endemica pentru România), sânzâiene ("Galium verum"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), sunătoare ("Hypericum perforatum"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), lușcă ("Leucojum vernum"), sulfina ("melilotus officinalis"), trifoi ("Trifolium pratense
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
Nina Gh. - soția (n. 1903) 3. ARMANU Parascovia Gh. - fiica (n. 1940) 4. ARMANU Dumitru Gh. - fiul (n. 1943) Deportați în 1949 în reg. Kurgan. Reabilitați în 1991. 5. OLIEVSCHI Gheorghie S. Condamnat în 1945 la 5 ani de muncă silnică sub acuzația de "colaboraționist". 6. OLIEVSCHI Olga L - soția (n. 1899) 7. OLIEVSCHI Maria Gh. - fiica (n. 1928) 8. OLIEVSCHI Ion Gh. - fiul (n. 1930) 9. OLIEVSCHI Zinaida Gh. - fiica (n. 1932) Deportați în reg. Kurgan (1949) 10. OLIEVSCHI Vasile
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Gh. - fiul (n. 1930) 9. OLIEVSCHI Zinaida Gh. - fiica (n. 1932) Deportați în reg. Kurgan (1949) 10. OLIEVSCHI Vasile Gh. (n. 1882). Acuzat de trădare de patrie și condamnat, în temeiul art. 54, lit. a, la 7 ani de muncă silnică (1945). Întemnițat într-un lagăr din reg. Kurgan, Reabilitat în 1991 11. GALIUC Hristofor D. (n. 1905). Condamnat în 1948 conform art. 54 lit. a la 10 ani privațiune de libertate. Cap de acuzare: "Înaltă trădare". Reabilitat în 1990. 12
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Cluj. Tribunalul Militar l-a condamnat pe părintele Vasile Chindriș la șapte ani de închisoare grea, iar pe ceilalți preoți și credincioși, la mulți ani de temniță grea. Episcopul Alexandru Rusu, considerat ca inițiatorul acțiunii, a fost condamnat la muncă silnică pe viață. Vasile Chindriș a fost eliberat din închisoare în anul 1964 și i s-a fixat domiciliu obligatoriu în București, unde și-a reluat activitatea pastorală săvârșind zilnic liturghia prin casele unor credincioși bucureșteni curajoși, inclusiv ortodocși, cununând și
Vasile Chindriș () [Corola-website/Science/303911_a_305240]
-
anul 1958 autoritățile au reușit să stabilească legătura între versurile care circulau printre condamnații de la Canal și autorul acestora, Andrei Ciurunga. La 28 noiembrie 1958 a fost arestat din nou și a primit o condamnare de 18 ani de muncă silnică, pentru că a lăsat să circule poemele concepute la Canal. A executat pedeapsa în Balta Brăilei și la Gherla. În această perioadă a legat prietenii cu scriitorii Alexandru Ivasiuc, Ion Omescu, Constantin Florin Pavlovici, Alexandru Mihalcea, istoricul Alexandru Zub și cu
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
până la data de 1 iulie 1959, când a fost din nou arestat și condamnat în baza unei sentințe administrative pentru cinci ani. În august 1955, familia Lăcătușu a pierdut și cel de-al patrulea copil. A fost trimis la muncă silnică în colonia Periprava din Delta Dunării, într-o formațiune în care a fost încadrat lotul preoților olteni. Aici l-a întâlnit pe părintele Iustin Pârvu. A fost eliberat din închisoare abia la data de 6 mai 1964, prin Ordinul M.
Ilie Lăcătușu () [Corola-website/Science/308563_a_309892]
-
Prutului devin, din subiect , un obiect al istoriei, din cauza uneia dintre cele mai perfide și primitive dominații ce a existat vreodată." "Oriunde românii au căzut sub stăpânirea directă sau indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice...Viciile sociale ce românii au contactat de la «binevoitorii lor» nici până astăzi nu sunt cu desăvârșire stăpânite. Ei nu sunt poporul plin de îndărătnică mândrie, ce provoacă pe alte popoare la luptă dreaptă și întăritoare." Războiul cu Japonia (1904-1905), apoi
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
satele speciale”) din Rusia și Kazahstan. 10 386 se aflau acolo încă din 1941, iar 36 147 din 1949. Mulți din cei deportați muriseră între timp în condițiile transportului și detenției. Vasile Soare vorbește despre recrutarea și trimiterea la muncă silnică în alte regiuni ale U.R.S.S. (inclusiv în bazinul carbonifer Karaganda) între 28 august și 29 noiembrie 1940, a peste 56 000 persoane de origine română. În locul lor au fost aduși în Basarabia 13 000 ofițeri din Armata Roșie și
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
ofițeri din Armata Roșie și NKVD, preum și câteva sute de învățători din Ucraina, Rusia, Bielorusia, care au început imediat procesul de sovietizare, prin predarea obligatorie a limbii ruse. Între 1948 și 1960 au fost recrutați și trimiși la muncă silnică pe șantierele sovietice cca. 196 000 de basarabeni. Despre această tragedie a regimului comunist, prin care a trecut și comuna Vărvăreuca în anii 1940 și 1949-1951, ne arată documentele desecretizate parțial. Din comuna Vărvăreuca au fost deportați 22 de persoane
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Neagră și minele de plumb de la Cavnic și Baia Sprie, în urma unei condamnări politice. Până în martie 1958 este redactor al publicației "Limbă și literatură". Arestat din nou în 1958, este condamnat la moarte pentru „trădare”, apoi, prin comutare, la muncă silnică pe viață. Este eliberat în 1964, împreună cu alți deținuți politici. Își reîncepe activitatea literară în 1966 cu volumul de versuri "Eseu". Scrie și publică într-un tempo uluitor pentru a „recupera anii ce i s-au furat” prin pușcării. În
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
Graiul sângelui»” a studenților din Cluj, în rândurile cărora activau și studenții racoviceni: Petre Florianu și Mircea Mureșan. Toți aceștia au fost condamnați cu privare de libertate de către Tribunalul Militar din Sibiu. În anul 1952 au fost condamnați cu muncă silnică la „stuf” și la „Canal”: Iosif și Petru Mureșan, Marcu Rusu, Nicolae Rațiu, Ioan Ignat, soții Ioan și Ana Drăgoiu precum și „chiaburii”: David Olaru, Gheorghe Suciu, Dionisie Rusu și Gheorghe Măierean. Primii au fost incriminați că au avut legături directe
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
de crime de război și de susținerea intereselor Germaniei în detrimentul celor naționale), maltratat și umilit, cu familia hărțuită și un fiu, tânăr ofițer și el, trimis în lagăr, generalul Ghineraru a fost condamnat de Tribunalul Poporului la 20 ani muncă silnică. La recurs (20 august 1945) Curtea de Casație și Justiție a respins dovezile evidente care îl disculpau. Detenția a ispășit-o la penitenciarele Malmaison, Uranus, Văcărești, Dumbrăveni, Aiud (1946 - 1954), Craiova și Gherla. A fost eliberat înainte de termen, la 12
Nicolae Ghineraru () [Corola-website/Science/312890_a_314219]
-
domiciliu. S-a stins din viață la 23 februarie 1969, la București. Fiul generalului Ghineraru Nicolae, Ghineraru N. Florin sublocotenent, Șeful sectorului de jandarmi în județul Balta - Transnistria a fost și el arestat în aprilie 1945 și condamnat la muncă silnică pe viață. Detenția a executat-o la penitenciarele Jilava, Aiud și Baia Sprie (în minele de plumb).
Nicolae Ghineraru () [Corola-website/Science/312890_a_314219]
-
Pentru elaborarea acestui cod s-au folosit izvoare precum Codul penal francez (1810) și Codul penal prusian (1859). Codul Cuza consacra principiul legalității incriminării și a pedepsei, egalitatea în fața legii penale, umanizarea pedepselor, nu prevedea pedeapsa cu moartea, ci munca silnică pe viață. Infracțiunile erau clasificate în trei categorii: crime, delicte și contravenții. Codul penal de la 1936 (denumit și „Codul penal Carol al II-lea”) avea un caracter unificator după realizarea Marii Uniri de de la 1 decembrie 1918, intrând în vigoare
Codul penal al României () [Corola-website/Science/322482_a_323811]
-
el a scris, de asemenea, poezii în limba idiș. Bercovici s-a născut într-o familie săracă din clasa muncitoare din Botoșani, România și a primit o educație tradițională evreiască. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a făcut muncă silnică până la sosirea armatei sovietice în România. După război și-a început cariera în limba idiș, în ziare, radio, în special săptămânalul "IKUF-Bleter" (1946-1953), și "Revista Cultului Mozaic" din R.P.R. (Jurnalul Culturii Evreiești din Republica Populară România, de asemenea, cunoscut sub
Israil Bercovici () [Corola-website/Science/325501_a_326830]
-
și cu nume de suprafață politică, ca un grup de ofițeri de la Regimentul de Gardă din Sinaia să fie învinuiți că ascunseseră armament pentru conservare, în vederea începerii unei lupte armate de respingere a trupelor sovietice la 15 ani de munca silnică la intervenția directă a Moscovei și acordul regelui în procesul „Sumanelor Negre”. În grupul militar au fost incluși următorii: generalii Aurel Aldea, fost ministru de Interne, și George Kintescu, fost director general al Serviciului Secret al Armatei,Constantin Eftimiu, fost
Victor-Ionel Sassu () [Corola-website/Science/318835_a_320164]
-
sceptrul înaintea tuturor. După încheierea Sfatului, sau poate a doua zi, Alexandru se călugărește sub numele de Pahomie, a cărui inițială provenea de la numele dinaintea domniei, Petru. Intrarea în monahism și curînda adormire întru Domnul au iscat bănuiala unei morți silnice. Așa s-a ajuns să se brodeze pe marginea datelor reale, vorbindu-se despre domnitorul care a cerut ca, atunci când va fi aproape de moarte, să fie călugărit. Căzând în agonie, cei din jurul lui s-au grăbit să-l călugărească, dându
Alexandru Lăpușneanu () [Corola-website/Science/299210_a_300539]
-
realizat, în colaborare cu , publicarea dosarului secret al afacerii Dreyfus. La sfârșitul anului 1894, căpitanul Alfred Dreyfus din armata franceză, absolvent al École polytechnique, evreu de origine alsaciană, acuzat de transmiterea de documente secrete Germaniei, a fost condamnat la muncă silnică pe viață pentru trădare și deportat în Insula Diavolului. La acea dată, în rândul clasei politice franceze, opinia era unanim defavorabilă lui Dreyfus. Convinsă de incoerența condamnării, familia căpitanului, în frunte cu fratele lui, , a încercat să-i demonstreze nevinovăția
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]